ICCJ. Decizia nr. 3175/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3175/2014
Dosar nr. 2083/1/2014
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 683 din 03 iunie 2004, Tribunalul Timiş, secţia civilă, a admis în parte acţiunea precizată şi completată, formulată de reclamanta I.M.C. (decedată în cursul procesului, la data de 17 decembrie 2002) şi continuată de moştenitorii acesteia V.M.C., R.M..M.C. şi E.M.C. împotriva pârâţilor Consiliul Local al Municipiului Timişoara, Primăria Municipiului Timişoara, SC O. SA Timişoara, SC A.D.P. SA, Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, B.V.L., S.I., S.I.Z., C.A., J.O.M., J.M., C.I.I., N.P., N.Ş., M.M.P., M.I.D., P.M., D.P., D.S., M.O.Ş., M.M., T.E., B.I., P.F., R.O.V., R.M., L.Z., L.L., M.M., M.L., M.D. şi L.D. (acţiunea fiind disjunsă faţă de pârâţii F.R. şi F.M., faţă de care s-a dispus formarea unui nou dosar, măsură dispusă prin încheierea de şedinţă de la termenul din 27 mai 2004), iar în consecinţă:
- a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare privind apartamentele din imobilul litigios, încheiate de RA U. Timişoara cu pârâţii persoane fizice;
- a dispus restabilirea situaţiei anterioare în CF colectivă nr. 970 Timişoara, prin radierea dreptului de proprietate al pârâţilor cumpărători şi reînscrierea dreptului de proprietate al Statului Român;
- a dispus radierea dreptului de proprietate al titularilor pârâţi înscrişi în cărţi funciare individuale şi înscrierea dreptului de proprietate al Statului Român, precum şi sistarea acestor cărţi funciare, în sensul readucerii acestora în cartea funciară nr. 970 colectiv şi nr. 971 individual Timişoara;
- a respins, ca inadmisibile, capetele de cerere prin care s-a solicitat; revendicarea imobilului situat în Timişoara, Piaţa Ţ.V. (fostă D.) nr. 1; constatarea preluării fără titlu valabil a imobilului; a se constata că suprafaţa din imobil care este deţinută şi ocupată în prezent de către pârâţi, ce se revendică, corespunde cu suprafaţa iniţială locativă care a aparţinut antecesorilor reclamantei; desfiinţarea încheierilor judecătorului delegat de carte funciară efectuate în CF 970 colectiv şi 971 individual Timişoara; rectificarea cărţii funciare a întregului imobil prin radierea dreptului de proprietate al Statului Român şi reînscrierea dreptului de proprietate ai antecesorilor reclamantei; a se constata deschisă succesiunea după defuncţii R.A., R.H., B.I. şi că în urma succesiunilor deschise, reclamanta este unica moştenitoare a defuncţilor, iar în masa succesorală a acestora se află imobilul litigios; să se dispună intabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului litigios, cu titlu de moştenire.
A respins cererile reconvenţionale formulate de pârâţii C.A., M.M.P., M.I.D., B.I., P.F., R.O.V., R.M., B.V.L. şi S.I., de pârâţii J.O.M. şi J.M. şi de intervenienţii accesorii. Biroul Notarial S.D.N.N. şi Biroul Notarial T.E., ca inadmisibile.
A respins cererile de intervenţie accesorie formulate de Biroul Notarial S.D.N.N. şi Biroul Notarial T.E. (în interesul pârâtului Consiliul Local Timişoara), respectiv de N.L.A.V. şi N.C. (în interesul pârâţilor Statul Român, J.O. şi J.M.), ca inadmisibile.
A respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de M.D.G., ca inadmisibilă.
A respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de D.S.D. şi T.P., ca neîntemeiată.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanţii V.M.C., R.M..M.C. şi E.M.C., pârâţii Consiliul Local Timişoara, J.O.M., J.M., C.A., M.I.D., M.M.P., B.H.C. (moştenitor al pârâtului decedat B.I.), P.F., R.O.V., R.M., S.I., S.I., B.V.L., DGFP Timiş, Statui Român prin Ministerul Finanţelor Publice, intervenienţii accesorii Biroul Notarial T.E., Biroul Notarial S.D.N.N., N.L.A.V., N.C. şi intervenientul principal M.D.G.. Pârâta L.Z. a formulat cerere de aderare la apel
Prin Decizia nr. 3009 din 28 noiembrie 2005, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă a respins apelul declarat de reclamanţi, precum şi apelul declarat de intervenientul în interes propriu M.D.G. şi a admis apelurile declarate de pârâţi şi. de intervenienţii în interesul pârâţilor, precum şi cererea de aderare ia apel formulată de pârâta L.Z., cu consecinţa schimbării sentinţei apelate în sensul că: a fost respinsă în totalitate acţiunea principală; au fost admise cererile de intervenţie accesorie, în interesul pârâţilor; au fost admise cererile reconvenţionale, sens în care s-a dispus anularea certificatelor de calitate de moştenitor nr. 81/2001 şi nr. 82/2001 eliberate de BNP C.R.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs, în termen legal, de către reclamanţi, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care au invocat prevederile art. 304 pct. 4, 5, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 3334 din 13 iunie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, au fost dispuse următoarele:
A fost respinsă ca neîntemeiată excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Timiş, ca primă instanţă, a Curţii de Apel Craiova, ca instanţă de apel şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de recurs, invocată de intimatul-pârât L.D.
A fost admis recursul declarat de reclamanţii V.M.C., R.M..M.C. şi E.M.C. împotriva Deciziei civile nr. 3009 din 28 noiembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
A fost casată, în parte, decizia recurată şi trimisă cauza la aceeaşi curte de apel pentru rejudecarea apelurilor declarate de reclamanţi, pârâţi şi intervenienţii accesorii, precum şi a cererii de aderare la apel.
A fost menţinută dispoziţia din decizie referitoare la respingerea apelului intervenientului în interes propriu M.D.G.
La data de 24 mai 2014, intervenientul accesoriu N.C. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 3334 din 13 iunie 2013 a Înaltei Curţi, de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
În motivarea acesteia a arătat că decizia atacată a fost pronunţată fără ca procedura de citare să fie legal îndeplinită în ceea ce-l priveşte.
Arată că hotărârea contestată i-a fost comunicată la data de 08 mai 2014.
Contestatorul a arătat că are domiciliul în Timişoara, str. G. (devenită pe parcursul procesului C.B.) nr. 11. Schimbarea denumirii străzii este publicată pe site-ul Primăriei municipiului Timişoara. Astfel se explică adresa menţionată pe cartea de identitate a contestatorului, respectiv str. C.B. nr. 11.
În dosarul având ca obiect revendicarea imobilului situat în Timişoara, Piaţa Ţ.V. nr. 1, în primă instanţa, contestatorul a formulat împreună cu soţia sa, N.L.A.V. o cerere de intervenţie accesorie în interesul numiţilor J.M. şi J.O.M., pârâţi în acel dosar, alături de ceilalţi dobânditori prin vânzare-cumpărare al apartamentului imobilului, precum şi în interesul Statului român. în această cerere de intervenţie a indicat iniţial ca domiciliu procedural ales adresa din Timişoara, Piaţa D. (devenită ulterior Piaţa Ţ.V.) nr. 1, ap. 5, unde soţia sa are sediul cabinetului de avocatură.
La data de 16 februarie 2002, împreună cu soţia sa şi cu pârâţii J.M. şi J.O.M., a înregistrat la Tribunalul Timiş, unde cauza se afla în primă instanţă, o cerere de probaţiune în finalul căreia a făcut cunoscut domiciliul său din Timişoara, str. G. nr. 11 şi a solicitat îndeplinirea actelor de procedură la această adresă, precizând că renunţă la domiciliul ales din Timişoara, Piaţa D. (devenită ulterior Piaţa Ţ.V.) nr. 1, ap. 5, Acel înscris a fost depus la dosar în mai multe exemplare comunicate tuturor părţilor.
A constatat însă ulterior că nu este citat la domiciliul său, iar din dosar a rezultat în acel moment că actele de procedură îi sunt trimise în continuare la adresa din Piaţa D. nr. 1. De aceea, pentru a lămuri această situaţie, la data de 05 martie 2004, a depus din nou înscrisul înregistrat la 16 decembrie 2002, pe care l-a trimis părţilor adverse prin scrisori poştale recomandate. Precizează că, în ceea ce o priveşte pe reclamanta I.M.C. înscrisul a fost comunicat la domiciliul ales al acesteia din Timişoara, Piaţa D.(devenită între timp Piaţa Ţ.V.) nr. 1, ap. 13A, cam. 2, respectiv la sediul cabinetului avocatului său de atunci, S.C.L.. Recipisele de predare a scrisorilor recomandate au fost ataşate înscrisului depus la dosar şi purtând aceeaşi dată, 05 martie 2004. Astfel, a îndeplinit procedura prevăzută de art. 98 C. proc. civ., pentru situaţia schimbării domiciliului uneia din părţi În timpul judecăţii.
Cu toate acestea, în recursul soluţionat prin decizia atacată, cauza a fost soluţionată fără ca, în speţă, contestatorul să fie vreodată citat la adresa de la domiciliul său din Timişoara, str. G. nr. 11. Examinând modul de îndeplinire a procedurii de citare din recurs, rezultă că acesta a fost citat pe adresa din Timişoara, str. G. nr. 5, dintr-o eroare care, din punctul său de vedere, nu poate fi explicată, câtă vreme contestatorul nu şi-a indicat niciodată domiciliul la această adresă.
Se poate observa că pe parcursul judecăţii în recurs, cel puţin după repunerea cauzei pe rol, contestatorul nu a formulat nici un fel de cereri sau apărări, nefiind citat la adresa de domiciliu! indicată pentru data de 16 iunie 2013 când s-a dezbătut pricina; în practicaua încheierii de amânare a pronunţării s-a consemnat lipsa contestatorului de la dezbateri.
Menţionează că nu a dat nimănui mandat de reprezentare, că nu a avut angajat avocat, şi, ca atare, cauza a fost soluţionată în condiţiile în care procedura de citare cu contestatorul nu a fost îndeplinită conform legii.
Menţionarea în cuprinsul citaţiei a unui alt domiciliu decât cel indicat de parte are semnificaţia încălcării obligaţiei impuse de art. 88 alin. (1) pct. 4, prevăzută sub sancţiunea nulităţii de art. 88 alin. (2) C. proc. civ.
Ca atare, nelegala îndeplinire a procedurii de citare determină incidenţa art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca motiv de anulare a deciziei pronunţate în recurs.
Intimaţii V.M.C., R.M.M.C., E.M.C., L.D., C.I.I., D.P., D.(G.)S., M.M., M.O.Ş., N.P., N.Ş., P.M. şi T.E. au formulat întâmpinări şi concluzii scrise prin care au solicitat respingerea contestaţiei, iar intimaţii Biroul Notarial Public "S.N.", P.F., B.V.L., B.H.C., C.N., C.R., S.I., R.O.V., R.M. şi N.L.A.V. au depus întâmpinări şi concluzii scrise prin care au cerut admiterea contestaţiei în anulare.
De asemenea, intimata Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Instanţa a rămas în pronunţare la data de 17 octombrie 2014, iar, în urma deliberărilor, în temeiul art. 151 C. proc. civ., cauza a fost repusă pe rol pentru a se pune în discuţie excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare, în raport de prevederile art. 319 alin. (2) teza ultimă, prima ipoteză C. proc. civ., avându-se în vedere data de 22 aprilie 2014 la care au fost înregistrate motivele de recurs formulate de N.C. în Dosarul nr. 6508/54/2005* al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
La termenul de judecată din data de 14 noiembrie 2014, Înalta Curte a supus dezbaterii excepţia declarării peste termen a contestaţiei în anulare, pe care analizând-o cu prioritate în raport de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. o găseşte întemeiată, având în vedere următoarele considerente;
Prin Decizia contestată nr. 3334 din 13 iunie 2033 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a fost casată, în parte, decizia recurată şi trimisă cauza la aceeaşi curte de apel pentru rejudecarea apelurilor declarate de reclamanţi, pârâţi şi intervenienţii accesorii, precum şi a cererii de aderare la apel.
Această decizie, ca hotărâre de casare intermediară, nu cuprinde dispoziţii care pot fi aduse la îndeplinire pe cale de executare silită, astfel că nu este susceptibilă de executare silită.
Conform art. 319 alin. (2) C. proc. civ., "Contestaţia se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. (1) lit. b) sau c). Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de ia data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă".
Textul citat face distincţie între hotărârile judecătoreşti după modul în care sunt supuse sau nu executării silite, în raport de această distincţie fiind stabilite termene diferite de formulare a contestaţiei în anulare,
În ceea ce priveşte hotărârile judecătoreşti irevocabile care nu se aduc ia îndeplinire pe cale de executare silită, adică acele hotărâri judecătoreşti care nu cuprind în dispozitivul lor dispoziţii susceptibile a fi puse în executare, cum este cazul în speţă, legiuitorul stabileşte un termen obiectiv de formulare a contestaţiei în anulare şi altul limită, până la care se poate introduce contestaţia în anulare.
Termenul obiectiv este cel de 15 zile şi curge de ia data la care contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, iar termenul limită este cel de un an, contestaţia în anulare neputând fi introdusă mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
În prezenta speţă, se constată, ca urmare a verificării în sistemul Ecris efectuate în baza art. 862 C. proc. civ., că, în baza deciziei contestate, dosarul a fost trimis spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel Craiova, care a pronunţat Decizia civilă nr. 725 din data de 12 martie 2014.
Împotriva Deciziei civile nr. 725 din 12 martie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, a formulat recurs, printre alţii, şi contestatorul N.C..
Criticile din acest recurs fac referire şi la Decizia nr. 3334 din 13 iunie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, existând referiri exprese la cuprinsul deciziei contestate, arătându-se, de exemplu, la parag. 5 pagina 7 din memoriul de recurs (ataşat şi aflat la prezentul dosar) că "autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale sub aspectele invocate de reclamanţi în recurs în primul ciclu procesual a fost stabilită prin Decizia civilă de casare nr. 3334 din 13 iunie 2013 pronunţată în recurs În Dosarul nr. 2459/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie", sens în care se citează chiar din cuprinsul deciziei contestate, respectiv se indică pagina 35 alin. (4) a Hotărârii nr. 3334/2013.
Împrejurarea că împotriva Deciziei civile nr. 725 din 12 martie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, a formulat recurs, printre alţii, şi contestatorul N.C., iar criticile din acest recurs fac referire şi la Decizia nr. 3334 din 13 iunie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, reprezintă dovada deplină a datei la care contestatorul a luat cunoştinţă de hotărârea a cărei anulare o cere, respectiv data de 22 aprilie 2014, dată la care au fost înregistrate motivele de recurs formulate de N.C. în Dosarul nr. 6508/54/2005* al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Prin urmare, există dovada că, în speţă, contestatorul N.C., contrar susţinerilor orale de Sa termenul din 14 noiembrie 2014, a luat cunoştinţă de decizia contestată cel mai târziu la data de 22 aprilie 2014, aspect care determină incidenţa termenului de 15 zile pentru formularea contestaţiei în anulare, termen care s-a împlinit la data de 8 mai 2014, fiind calculat pe zile libere în temeiul art. 101 alin. (1) C. proc. civ.
Întrucât contestaţia în anulare de faţă a fost formulată la data de 24 mai 2014 (data poştei de pe plicul cu care a fost trimisă prezenta contestaţie în anulare), a fost depăşit termenul de formulare a contestaţiei în anulare, ceea ce atrage sancţiunea prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cu care "Neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei".
Deoarece nu a fost invocată o astfel de împrejurare, iar termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare de retractare a contestaţiei în anulare a fost depăşit, în temeiul art. 103 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare, ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardivă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul N.C. împotriva Deciziei nr. 3334 din 13 iunie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 noiembrie 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 3174/2014. Civil. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 3180/2014. Civil → |
|---|
