ICCJ. Decizia nr. 3184/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3184/2014
Dosar nr. 4860/107/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 14 noiembrie 2014
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de 1 octombrie 2013, reclamanta C.D.A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea şi Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat:
- obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea la plata dobânzii legale aferente titlului executor reprezentat de Sentinţa civilă nr. 63 din 23 octombrie 2008 începând cu 23 octombrie 2008, data rămânerii definitive şi până la data plăţii efective;
- obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să vireze sumele de bani cuvenite;
- obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea la plata dobânzii legale aferente titlului executor reprezentat de Sentinţa civilă nr. 932/M din 30 noiembrie 2007 până la data plăţii efective:
- obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să vireze sumele de bani cuvenite;
- obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea la plata dobânzii legale aferente titlului executor reprezentat de Sentinţa civilă nr. 37 din 29 septembrie 2008 începând cu 29 septembrie 2008, data rămânerii definitive şi până la data plăţii efective;
- obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să vireze sumele de bani cuvenite;
- obligarea pârâţilor Ministerul justiţiei, Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea la plata dobânzii legale aferente titlului executor reprezentat de Sentinţa civilă nr. 151l/LM din 2 decembrie 2009 începând cu 2 decembrie 2009, data rămânerii definitive şi până la data plăţii efective;
- obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să vireze sumele de bani cuvenite,
- obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea la plata dobânzii legale aferente titlului executor reprezentat de Sentinţa civilă nr. 492/LM/2009 modificată prin Decizia civilă nr. 1286 din 19 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea începând cu 19 octombrie 2009, data rămânerii definitive şi până la data plăţii efective;
- obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să vireze sumele de bani cuvenite;
- obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea la plata dobânzii legale aferente titlului executor reprezentat de Sentinţa civilă nr. 234/LM/2008 începând cu 3 martie 2008, data rămânerii definitive şi până la data plăţii efective;
- obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să vireze sumele de bani cuvenite.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1088 C. civ. de la 1864, art. 1535 din noul C. civ. şi art. 166 C. muncii.
Prin Sentinţa nr. 240 din 18 februarie 2014, Tribunalul Alba, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.
În considerentele sentinţei, tribunalul a reţinut că dobânzile pretinse de reclamantă prin prezenta acţiune nu reprezintă drepturi salariale sau sume ce decurg nemijlocit din drepturile salariale, ci pretenţii datorate întârzierii executării unor hotărâri judecătoreşti, situaţie în care competenţa materială în soluţionarea cauzei revine judecătoriei, conform dispoziţiilor art. 94 lit j) C. proc. civ.
Totodată, instanţa a reţinut că, în cazul de faţă, competenţa materială atrage şi competenţa teritorială, având în vedere incidenţa dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ.
Prin urmare, în raport de calitatea reclamantei şi competenţa materială a judecătoriei, tribunalul a apreciat că Judecătoria Oradea este competentă teritorial să soluţioneze cauza faţă de sediul pârâţilor de ordinul 2 şi 3 din acţiune.
Învestită prin declinare cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Oradea, secţia civilă, prin sentinţa nr. 6224 din 28 mai 2014, a admis, la rândul său, excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în baza art. 134 C. proc. civ., instanţa a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Oradea a reţinut următoarele:
Obiectul acţiunii îl reprezintă un litigiu de muncă, întrucât sumele de bani pretinse de reclamantă cu titlu de dobândă legală aplicată drepturilor salariale au tot o natură de drepturi salariale accesorii, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a sumelor de bani privind drepturile salariale stabilite prin sentinţele invocate.
Reclamanta nu a înţeles să solicite aplicarea dobânzii legale, cu titlu de daune datorită imposibilităţii de executare a unei hotărâri judecătoreşti, fiind eronată premisa de la care s-a pornit analiza de către Tribunalul Alba,
Judecătoria Oradea a reţinut că prezenta cauză reprezintă un litigiu de muncă, încadrat în sfera de competenţă a tribunalului, prin lege specială; de altfel, conform Noului Cod de procedură civilă, tribunalul este instanţa de drept comun sub aspectul competenţei materiale şi cum litigiile de muncă nu sunt încadrate în mod expres în sfera de competenţă a judecătoriilor, competenţa de soluţionare a cauze revine tribunalului.
Instanţa a mai reţinut că cererea a fost înregistrată iniţial la Tribunalul Alba, în temeiul art. 127 C. proc. civ., fiind o cerere introdusă de un judecător care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Tribunalului Bihor.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, Înalta Curte reţine următoarele:
Litigiul dedus judecăţii are ca obiect obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea şi Ministerul Finanţelor Publice la plata dobânzii legale aferente titlurilor executorii reprezentate de Sentinţele civile nr. 63 din 23 octombrie 2008, nr. 932/M din 30 noiembrie 2007, nr. 37 din 29 septembrie 2008, nr. 1511/LM din 2 decembrie 2009, nr. 492/LM/2009, modificată prin Decizia nr. 1286 a Curţii de Apel Oradea şi nr. 234/LM/2008, începând cu data rămânerii definitive a acestora şi până la data plăţii efective, precum şi obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice la virarea sumelor de bani necesare plăţii acestor drepturi băneşti.
Reclamata din cauza de faţă face parte din categoria personalului bugetar, căruia i s-au acordat sume de bani cu titlu de drepturi salariale prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, iar pârâţii sunt autorităţi şi instituţii publice, în sarcina cărora instanţele au stabilit obligaţia plăţii creanţelor.
Pentru acoperirea prejudiciului suferit prin eşalonarea drepturilor salariale câştigate, prin acţiunea pendinte reclamanta a solicitat dobânzi penalizatoare, ce reprezintă câştigul pe care creditorii i-ar fi obţinut ca urmare a investirii banilor, dacă aceştia ar fi fost plătiţi la scadenţă, iar nu actualizarea creanţei cu indicele preţurilor de consum, ce are rolul menţinerii valorii reale a obligaţiei monetare la data efectuării plăţii.
Or, pentru soluţionarea justă a cauzei, fără a se cerceta pe fond pretenţia dedusă judecăţii, se impune a se observa că dobânda şi actualizarea sumei sunt două instituţii de natură juridică diferită, dobânda reprezentând preţul lipsei de folosinţă, iar actualizarea cu indicele de inflaţie, urmărind păstrarea valorii reale a obligaţiilor băneşti.
Raportat la aceste aspecte, dobânda pretinsă de reclamantă se circumscrie dispoziţiilor art. 166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, sumele solicitate fiind corelative drepturilor salariale cuvenite acesteia.
Astfel, reclamanta şi-a fundamentat acţiunea pe dispoziţiile legale menţionate, care reglementează modalitatea de plată a salariului, precum toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor jurisdicţii, precum şi orice alte cereri date prin lege în competenţa lor.
Aşadar, întrucât se constată că printr-o dispoziţie legală expresă s-a stabilit competenţa materială de soluţionare a conflictelor de muncă în favoarea tribunalului, având în vedere şi dispoziţiile art. 27 C. proc. civ., pentru considerentele prezentate, competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, va fi stabilită în favoarea Tribunalului Alba.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3183/2014. Civil. Strămutare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3185/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
