ICCJ. Decizia nr. 3221/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3221/2014
Dosar nr. 115/107/2004*
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 15 septembrie 2004 pe rolul Tribunalului Alba sub Dosar nr. 115/107/2004, reclamantul H.A., decedat pe parcursul cauzei în fond, procesul fiind continuat de moştenitoarea sa H.K., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul com. Gârbova, să se constate nulitatea absolută a Dispoziţiei nr. 273/2004 emisă de pârât şi să se dispună restituirea în natură a imobilului casă, curte şi grădină, situat administrativ în Gârbova, nr. 39, înscris în CF X1 Gârbova, nr. top. y1, 740, cu obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată în caz de opoziţie la admiterea acţiunii.
Prin Sentinţa civilă nr. 1227 din 30 septembrie 2009, Tribunalul Alba a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul H.A. şi continuată de H.K., şi în consecinţă, a dispus anularea Dispoziţiei nr. 273/2004 emisă de pârât şi restituirea în natură în favoarea reclamantului a suprafeţei de 1561,1 mp, care nu este aferentă construcţiilor, din imobilul înscris actualmente în CF X2 Gârbova (fost X1 Gârbova) A 1, nr. top. y1 - curte în suprafaţă de 1331 mp şi nr. top. y2 - grădină, în suprafaţă de 611 mp.
A fost respins capătul de cerere privitor la restituirea în natură a imobilului din CF X2 Gârbova, top. y1, casă şi a terenului aferent acesteia de 380,90 mp, iar pârâtul a fost obligat să plătească moştenitoarei reclamantului suma de 4300 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin notificarea înregistrată sub nr. 176 din 24 iulie 2001, la BEJ B.L., reclamantul a solicitat Prefecturii jud. Alba, acordarea de despăgubiri băneşti reprezentând diferenţa dintre despăgubirile deja primite şi valoarea reală a imobilului situat administrativ în Gârbova, nr. 39, înscris în CF X1 Gârbova, top. y1 - casă, curte de 1331 mp şi top. y2 - grădină în suprafaţă de 611 mp, care a fost preluat prin Decizia nr. 454/1986 a Consiliului Popular al Jud. Alba în baza Decretului nr. 223/1974, acordându-i-se o despăgubire mult inferioară a valorii reale a imobilului.
Prin Dispoziţia nr. 273 din 14 aprilie 2004 emisă de Primarul comunei Gârbova, a fost respinsă notificarea reclamantului, deoarece imobilul nu a fost preluat în mod abuziv, fostul proprietar fiind îndestulat rezonabil prin preţul primit pentru imobilul înscris în CF X1 Gârbova, nr. top. y1, 740.
Instanţa de fond a reţinut că din extrasul CF rezultă că proprietar al imobilului înscris în CF X1 Gârbova, top. y1 - casă şi curte de 1131 mp şi nr. top. y2 - grădină intravilan a fost proprietar H.A., în cotă de 1/1 părţi. Imobilul a intrat în proprietatea Statului Român în baza Deciziei nr. 454/1986 a Consiliului Popular al Jud. Alba şi a Decretului nr. 223/1974. Ulterior construcţiile au fost înstrăinate prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4848/1996 chiriaşilor de la acea vreme V.N. şi V.S., aceştia întabulându-şi dreptul de proprietate în CF.
Prin Sentinţa civilă nr. 214/2003, pronunţată de Judecătoria Sebeş în Dosarul civil nr. 226/2003, a fost respinsă ca prescrisă acţiunea formulată de reclamantul din prezenta cauză împotriva pârâţilor Statul Român prin Consiliul Local al Comunei Gârbova, Consiliul Judeţean Alba, Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P Alba, SC A. SA, V.N., V.S. şi L.M.
Prin Decizia civilă nr. 616/A/2003 pronunţată de Tribunalul Alba, a fost respins apelul reclamantei şi admis apelul pârâtei L.M., în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată. Prin Decizia civilă nr. 2325/2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, a fost admis recursul reclamantului şi casate cele două hotărâri, numai în ce priveşte nepronunţarea instanţelor asupra capetelor de cerere privind constatarea nulităţii trecerii imobilului în proprietatea statului fără titlu valabil şi nulităţii Decretului nr. 454/1986 a Consiliului Popular a Judeţului Alba şi s-a fixat termen pentru judecarea cauzei în apel.
În rejudecarea apelului, prin Decizia civilă nr. 75/A/2004 pronunţată de Curtea de Apel în Dosar nr. 5959/2003, a fost admis apelul reclamantului şi admisă în parte acţiunea, în sensul constatării trecerii în proprietatea statului fără titlu valabil, a imobilului înscris în CF X1 Gârbova, nr. top. y1, 740 în suprafaţă de 1342 mp, situat administrativ în comuna Gârbova. S-a constatat că Decizia nr. 454/1986 a fostului Consiliu Popular al Jud. Alba este nulă şi s-a dispus anularea Încheierii de întabulare nr. 3370/1986 a notariatului de Stat Alba. Recursurile declarate de moştenitoarea reclamantului H.K., Ministerul Finanţelor Publice şi D.G.F.P Alba împotriva Deciziei civile nr. 75/A/2004 s-au constatat perimate prin Decizia civilă nr. 228/2008 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Faţă de aceste hotărâri judecătoreşti şi de dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. i) din Legea nr. 10/2001, tribunalul a reţinut că reclamantul are calitatea de fost proprietar deposedat prin actul abuziv al naţionalizării şi are calitatea de persoană îndreptăţită în sensul Legii nr. 10/2001.
Valabilitatea titlului de proprietate a chiriaşilor cumpărători, a fost, de asemenea, cercetată pe calea unei acţiuni în constatarea nulităţii contractelor de cumpărare, pe care reclamantul a promovat-o separat, soluţionată printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă.
Faţă de art. 37 din H.G. nr. 20/1996, privind aplicarea Legii nr. 112/1995 republicată şi art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995, instanţa a reţinut că întinderea dreptului de proprietate, care este exclusă de la restituire în natură prin efectul legii, este limitată la suprafaţa aferentă construcţiilor, restul terenului rămânând în proprietatea statului şi poate fi retrocedată fostului proprietar. În cauza de faţă, pe nr. top. y1 sunt amplasate construcţiile în suprafaţă de 380,90 mp care nu se pot retroceda reclamantului în natură. Repunerea în situaţia anterioară preluării abuzive s-a dispus numai pentru suprafaţa de 1561 mp, care nu este aferentă construcţiilor din top. y1 - curte de 1331 mp şi top. y2 - grădină.
Tribunalul a reţinut că reclamantul nu a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent, ci doar restituirea în natură a imobilului, astfel că a apreciat că nu poate constata că reclamantul beneficiază de despăgubiri în conformitate cu art. 1 alin. (1), (2), (3) coroborat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. De aceea, nu s-au acordat despăgubiri pentru partea din imobil care nu poate fi restituită în natură şi a fost admisă în parte acţiunea. Cheltuielile de judecată care au fost acordate reprezintă onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambele părţi.
Moştenitoarea reclamantului a solicitat în principal, modificarea Sentinţei nr. 1227/2009, în sensul admiterii în totalitate a contestaţiei şi prin urmare să se dispună restituirea în întregime a imobilului înscris în CF X2 Gârbova (fost CF X1 Gârbova), top. y1 - curte în suprafaţă de 1331 mp şi top. y2 - grădină în suprafaţă de 611 mp În subsidiar, a solicitat, dacă nu se va putea restitui imobilul în întregime, să fie obligată Primăria Gârbova să acorde măsuri reparatorii în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (2), prin echivalent. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, s-a susţinut că instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că acţiunea a fost introdusă sub regimul Legii nr. 10/2001 nemodificată prin Legea nr. 1/2009 şi a aplicat principiul disponibilităţii în mod greşit, în procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001. Dezvoltând aceste motive, apelanta a arătat că, prin hotărâre irevocabilă, s-a stabilit că imobilul proprietatea antecesorului său a fost trecut în proprietatea statului, cu un titlu nelegal, iar Comuna Gârbova nu a declarat recurs împotriva acestei hotărâri. În aceste condiţii, instanţa de fond trebuia să analizeze cererea în funcţie de legislaţia nemodificată de Legea nr. 1/2009, respectiv înainte de introducerea art. 7 alin. (11) din Legea nr. 10/2001. Pe de altă parte, potrivit Legii nr. 112/1995, foştii chiriaşi puteau cumpăra doar spaţiul folosit în baza contractului de închiriere şi se punea problema restituirii părţilor din imobil care nu au fost prinse în contractul de închiriere.
În ce priveşte al treilea motiv de apel, a arătat că, dacă nu se restituie imobilul solicitat, instanţa are obligaţia de a acorda măsurile reparatorii prin echivalent, potrivit art. 7 din lege. În caz contrar, apelanta ar fi pusă în situaţia de a nu mai avea nicio cale de a obţine măsuri reparatorii prin echivalent bănesc, dacă nu ar fi posibilă restituirea în natură.
Apelantul pârât, Primarul comunei Gârbova, a solicitat în principal, modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii introduse de reclamant şi în subsidiar, desfiinţarea Sentinţei civile nr. 1227/2009 pronunţată de Tribunalul Alba şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în fond.
Apelantul a susţinut că, deşi instanţa de fond a reţinut valabilitatea titlului de proprietate al chiriaşilor cumpărători, a restrâns dreptul acestora de a utiliza doar o suprafaţă de teren nedelimitată, pe care se află construcţiile şi o parte a anexelor gospodăreşti dobândite ca urmare a cumpărării imobilului, prin efectul Legii nr. 112/1995. Instanţa trebuia să aibă în vedere că imobilul reprezintă o "gospodărie ţărănească" concepută şi organizată ca atare, astfel că suprafaţa de teren aferentă gospodăriei nu se rezumă doar la terenul pe care se găseşte casa de locuit, ci înglobează atât curtea cât şi grădina aferentă gospodăriei, fără de care exploatarea eficientă a gospodăriei nu ar fi posibilă. Faţă de prevederile art. 37 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 şi de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 112/1995, a susţinut că suprafaţa de teren înscrisă în CF X2, nr. top. y1 şi y2 de 1942 mp nu depăşeşte suprafaţa aferentă imobilelor, ci asigură o utilizare normală şi eficientă a gospodăriei, iar în situaţia în care foştilor proprietari le este retrocedată grădina şi curtea, imobilul îşi va pierde utilitatea. De aceea, potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 1/2009, potrivit cărora terenul aferent imobilelor înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 nu pot fi restituite în natură foştilor proprietari, a solicitat modificarea în totalitate a sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii.
Faţă de solicitarea subsidiară, a susţinut că este necesară trimiterea cauzei spre rejudecare la fond, pentru o identificare topo-cadastrală a imobilului ce urmează a fi restituit. În modalitatea în care este redactat dispozitivul sentinţei, nu este stabilită în concret care suprafaţă de teren urmează a fi retrocedată, în ce limite şi în ce coordonate. De aceea, hotărârea este imposibil de pus în executare. Instanţa de fond trebuia să dispună efectuarea unei expertize prin care să se stabilească întinderea terenului aferent, raportat la noţiunea de "gospodărie ţărănească".
Prin Decizia civilă nr. 158/2012, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul reclamantei şi a schimbat sentinţa atacată în sensul că a obligat pârâtul să emită dispoziţie de restituire prin echivalent bănesc în sumă de 312.929,5 lei, reprezentând contravaloarea terenului de 380,90 mp şi a construcţiilor care nu pot fi restituite în natură.
A fost menţinută în rest sentinţa atacată, a fost respins apelul pârâtului, iar acesta a fost obligat să plătească reclamantei cheltuieli de judecată de 5651 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 4842/1996, R.A. A. Sebeş a vândut soţilor V. locuinţa situată în Gârbova nr. 39, care a fost ocupată de cumpărător în baza contractului de închiriere nr. 240/1992, compusă din 5 camere de locuit cu o suprafaţă utilă de 122,53 mp Odată cu locuinţa au fost vândute şi următoarele: şură, grajd, magazie, şopron, bucătărie, cămară, coteţ, afumătoare, WC, pivniţă, împrejmuiri, iar terenul aferent construcţiei în suprafaţă de 380,90 mp înscris în CF X1 nr. top y1, y2 a fost atribuit în folosinţă cumpărătorului pe durata existenţei construcţiei.
Prin dispoziţia atacată a fost respinsă notificarea formulată de H.A., cu motivarea că acesta a fost despăgubit rezonabil prin preţul primit pentru imobilul înscris în CF X1 Gârbova, nr. top. y1, x2, preluat legal de Statul Român în baza Decretului 223/1974.
Faţă de Decizia civilă nr. 75/A/2004 şi de Sentinţa civilă nr. 214/2003, instanţa de apel a reţinut că, în discuţie, în ce priveşte restituirea imobilului preluat abuziv de stat, este doar terenul, întrucât construcţia înscrisă în CF X1 Gârbova, nr. top. y1, y2 a devenit proprietatea familiei V., în baza contractului de vânzare-cumpărare, confirmat de instanţa de judecată.
Dispoziţia atacată a fost emisă înainte de modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, astfel că potrivit art. 20 alin. (1) din lege, imobilele preluate abuziv, indiferent de destinaţie, deţinute de o autoritate a administraţiei publice locale, vor fi restituite în natură. Faţă de aceste prevederi legale, s-a apreciat că în mod corect tribunalul a dispus restituirea în natură a imobilului preluat abuziv de stat, iar alin. (3) din textul legal obligă primăriile să emită dispoziţie legală în acest sens.
Prin raportul de expertiză tehnică de evaluare a fost stabilită valoarea de circulaţie a imobilului, atât pentru construcţii cât şi pentru terenul în suprafaţă de 318 mp, care nu poate fi restituit în natură, în sumă de 312929,5 lei. Terenul înscris sub nr. top. y1, top. y2 Gârbova are suprafaţă tabulară de 1942 mp (cât a predat reclamantul în 1986 Statului Român potrivit declaraţiei sale), însă în realitate are 2623 mp Valoarea terenului a fost stabilită prin expertiza tehnică efectuată de experta G.L. la 72719 lei, însă cum din acest teren este exclusă de la restituire doar suprafaţa de 380 mp, despăgubirile aferentei acestei suprafeţe şi care vor fi plătite reclamantei s-au stabilit la suma de 14.229 lei. La această sumă s-au adăugat despăgubirile pentru construcţiile preluate abuziv de la defunctul H.A. şi care nu mai pot fi restituite în natură, evaluate la 298.700 lei. Aceste construcţii constau în casa de locuit care are o suprafaţă de 131 mp, iar restul anexelor au o întindere de 249 mp În această a doua suprafaţă sunt incluse pivniţa, şura şi grajdul, anexă şi casa 2, valoarea acestor construcţii s-a stabilit la 298.000. La stabilirea acestor valori s-a avut în vedere şi raportul de identificare tehnică topografică. În ceea ce priveşte valoarea de circulaţie a acestor imobile, s-a luat în considerare expertiza tehnică efectuată de experta G.L., pentru că este mai documentată, valorile indicate fiind mai apropiate de piaţa imobiliară actuală.
Susţinerea apelantului Primarul comunei Gârbova că nu se poate restitui întregul imobil reclamantului pe considerentul că ar constitui o gospodărie ţărănească, a familiei V., a fost apreciată de instanţa de apel ca lipsită de suport legal, întrucât faptul că aceste persoane folosesc terenul şi cultivă grădina nu reprezintă un motiv legal şi nici măcar întemeiat pentru a li se constitui un drept de proprietate asupra acestui imobil în detrimentul fostului proprietar căruia i s-a preluat abuziv imobilul. Deţinătorii terenului îl folosesc fără a avea vreun titlu, astfel că, în mod corect, cu respectarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 10/2001 nemodificată, instanţa a dispus restituirea în natură a imobilului fostului proprietar, sintagma de "gospodărie ţărănească" fiind lipsită de semnificaţie juridică în cauza de faţă.
Cu privire la noţiunea de "teren aferent", la care se face referire în Decizia Curţii Constituţionale nr. 56/2009, s-a apreciat că aceasta se referă la terenul necesar utilizării în condiţii normale a construcţiilor achiziţionate, respectiv posibilitatea de a intra în curte.
S-a considerat nefondată şi critica apelantului pârât în sensul că se află în imposibilitate de a pune în executare sentinţa atacată, pentru că nu s-a indicat concret suprafaţa şi nici coordonate pentru identificare. Întregul imobil este delimitat prin garduri de cele învecinate şi cu ocazia punerii în posesie a reclamantei, se va efectua o expertiză tehnică topografică care să stabilească întinderea celor două parcele, respectiv cea restituită şi cea care rămâne în folosinţă familiei V.
Antecesorul apelantei a cerut, prin notificare, restituirea în natură a imobilului înscris în CF X1 Gârbova, nr. top. y1, y2, iar dacă instanţa a apreciat că nu poate restitui întregul teren fostului proprietar, trebuia să acorde despăgubiri pentru suprafaţa care nu poate fi restituită în natură. Aceasta nu înseamnă acordarea unui plus petit reclamantului, ci soluţionarea cererii cu care a fost învestită instanţa în întregime, în conformitate cu prevederile legale.
Prin Decizia civilă nr. 6692/2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-au admis recursurile părţilor, s-a casat hotărârea dată în apel şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În considerentele deciziei de casare s-a reţinut că instanţa de apel a dat o hotărâre nesusceptibilă de executare, întrucât nu s-a individualizat suprafaţa restituită în natură deşi, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, instanţa avea la îndemână efectuarea unei expertize topografice de identificare a celor două parcele.
S-a arătat, de asemenea, că instanţa trebuia să ţină seama şi de noţiunea de gospodărie ţărănească, respectiv de modul în care a fost concepută şi organizată gospodăria, şi de elementele inseparabile ale corpului funciar, pe de o parte casa şi anexele, iar pe de altă parte terenul, astfel încât prin restituirea în natură a unei suprafeţe de teren să nu se afecteze entitatea gospodăriei existente în prezent.
S-a reţinut şi că nu au fost identificate construcţiile preluate abuziv, instanţa de apel omiţând să stabilească dacă toate construcţiile au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995 şi care dintre acestea ar putea fi restituite în natură.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul acestei instanţe sub Dosar nr. 115/107/2004*.
În rejudecare s-au efectuat două expertize tehnice în specialitatea construcţii şi topografie, în cea din urmă expertiză fiind desemnat şi un expert consultant de specialitate agricultură.
Prin Decizia civilă nr. 25 din 3 aprilie 2014, Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia I civilă, a admis apelul declarat de reclamanta H.K., în calitate de moştenitoare a reclamantului iniţial, def. H.A., împotriva Sentinţei civile nr. 1227/2009 pronunţată de Tribunalul Alba, pe care a schimbat-o în parte în privinţa măsurilor reparatorii şi în consecinţă:
A constatat că reclamanta este îndreptăţită la măsuri compensatorii în condiţiile Legii nr. 165/2013, pentru imobilul înscris în CF X2 Gârbova (provenită din conversia CF X1), nr. top y1, 740, situat administrativ în Gârbova, nr. 39, jud. Alba, care nu poate fi restituit în natură, cu luarea în considerare a despăgubirilor primite de antecesorul reclamantei cu ocazia preluării imobilului.
A fost obligat pârâtul Primarul comunei Gârbova să emită în favoarea reclamantei dispoziţie care să conţină propunere de acordare de măsuri compensatorii pentru imobilul identificat mai sus şi să o înainteze Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor împreună cu documentaţia aferentă.
S-a menţinut sentinţa atacată în ce priveşte anularea Dispoziţiei nr. 273/2004 emisă de pârât şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată la fond.
A fost respins apelul declarat de pârâtul Primarul comunei Gârbova împotriva aceleiaşi sentinţe şi a fost obligat intimatul pârât să plătească apelantei reclamantă suma de 11.646 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Conform extrasului funciar, imobilul înscris în CF X1 Gârbova, nr. top. y1, casă şi curte, de 1331 mp şi nr. top. y2, grădină intravilan de 611 mp, a aparţinut reclamantului iniţial, H.A., care l-a dobândit cu titlu de moştenire. Prin Decizia nr. 454/1986 a fostului Comitet executiv al Consiliului Popular Alba s-a dispus preluarea imobilului de către Statul Român, în temeiul Decretului nr. 223/1974, ca urmare a aprobării cererii proprietarului de a pleca definitiv din ţară. Reclamantul iniţial a fost despăgubit cu suma de 35.00 lei pentru construcţiile preluate, conform Procesului-verbal de evaluare nr. 71/1986 şi a statului de plată semnat de acesta.
Prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 4842/1996, încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995, numiţii V.N. şi V.S. au cumpărat locuinţa situată în Gârbova, compusă din cinci camere cu o suprafaţă utilă de 122,53 mp, precum şi anexele reprezentând şură, grajd, magazie, şopron, bucătărie, cămară, coteţ, afumătoare, WC, pivniţă, împrejmuire. Odată cu vânzarea, s-a atribuit în folosinţă pe durata existenţei construcţiei şi terenul aferent de 380,90 mp, înscris în CF X1 Gârbova, nr. top. y1, y2.
Expertiza tehnică de specialitate construcţii, efectuată în apel, a identificat construcţiile şi anexele care au fost preluate prin Decizia nr. 454/1986 şi cele care au făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare nr. 4842/1996.
Din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că în anul 1986 s-au preluat şi au fost evaluate următoarele construcţii:
- corpul A, compus din 4 camere, baie, bucătărie, cămară şi hol, edificate în anul 1907, cu o suprafaţă construită de 185,40 mp şi o suprafaţă utilă de 142,50 mp.
- corpul B, compus din 2 camere, bucătărie şi cămară, construite în 1937, în suprafaţă construită de 73,79 mp şi suprafaţă utilă de 51,59 mp.
- anexe gospodăreşti, edificate în anul 1907, compuse din şoproane şi magazii, în suprafaţă construită de 211,47 mp şi şură în suprafaţă construită de 177,63 mp.
Prin contractul de vânzare-cumpărare s-au înstrăinat: locuinţa formată din 5 camere şi anexele gospodăreşti. Expertul a arătat, pe baza constatărilor făcute la faţa locului, că cele 5 camere includ 4 camere de locuit din corpul A şi o cameră din corpul B. În privinţa anexelor, expertul a constatat că anexele menţionate în contract (şură, grajd, magazie, şopron, bucătărie, cămară, coteţ, afumătoare, WC, pivniţă, împrejmuiri) se identifică în teren cu anexele existente, respectiv magazia nr. 1, magazia nr. 2, afumătoare, şopron, coteţele pentru porci şi păsări, grajd, şopron de lemne, şură, WC, pivniţa de sub şură şi împrejmuirea. Expertul a făcut precizarea că anexele care figurează în contract drept bucătărie şi cămară se regăsesc în corpul B, cu aceeaşi destinaţie, având acces direct din curte.
În privinţa suprafeţei construcţiilor, expertul a concluzionat, în urma măsurătorilor, că suprafaţa totală construită, construcţii de locuit şi anexe, este de 690,12 mp şi că terenul aferent, de 380,90 mp, atribuit spre folosinţă, se referă numai la corpurile A şi B, nu şi la terenul aferent anexelor gospodăreşti.
Faţă de constatările şi concluziile expertului constructor, coroborate cu fişele tehnice şi procesul-verbal de identificare şi evaluare, întocmite cu ocazia preluării şi cu menţiunile din contractul de vânzare-cumpărare referitoare la enumerarea camerelor de locuit şi a anexelor, se constată că prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 4842/1996 s-au înstrăinat toate construcţiile şi anexele care au fost preluate de la reclamantul iniţial.
Împrejurarea că o anexă (bucătărie) are suprafaţa de 24,24 mp, în accepţiunea reclamantei mult prea mare pentru o încăpere cu o astfel de destinaţie (în opinia acesteia o bucătărie având suprafaţa de 7 - 12 mp), nu este de natură a schimba destinaţia acestei anexe, care a fost concepută de la construire (anul 1937) ca o bucătărie cu acces direct din curte. De asemenea, nici faptul că suprafaţa utilă a construcţiilor, menţionată în contract, este mai mică decât cea măsurată de expert, nu poate duce la concluzia că nu toate construcţiile şi anexele preluate în 1986 au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, câtă vreme în contract sunt enumerate toate construcţiile înstrăinate (locuinţă şi anexe gospodăreşti), iar cu ocazia deplasării în teren, expertul le-a identificat şi a concluzionat că toate construcţiile şi anexele au fost vândute prin contractul din 1996.
Ca urmare, susţinerea reclamantei apelante în sensul că numai o parte din construcţii au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nu este fondată.
Contractul de vânzare-cumpărare încheiat de soţii V. în 1996 a făcut obiectul cercetării judecătoreşti în Dosarul nr. 2261/2003 al Judecătoriei Sebeş. Prin Sentinţa civilă nr. 214/2003, prima instanţă a constatat prescrisă acţiunea reclamantului H. pentru constatarea caracterului abuziv al preluării şi constatarea nulităţii Deciziei nr. 454/1986 şi a Contractului de vânzare-cumpărare nr. 4842/1996. Această hotărâre a fost modificată în calea de atac a apelului, în al doilea ciclu procesual, prin Decizia civilă nr. 75/A/2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, prin care s-a constatat că imobilul a fost preluat fără titlu şi s-a constatat nulitatea Deciziei nr. 454/1986 şi s-a dispus anularea Încheierii nr. 3370/1996, fiind menţinută soluţia primei instanţe cu privire la constatarea nulităţii contractului.
Nu se poate primi susţinerea reclamantei apelante că în cauză operează excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de Decizia civilă nr. 75/A/2004. Între cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 2261/2003 şi cea din prezentul dosar nu există identitate de obiect. În dosarul din 2003, reclamantul H.A. a solicitat să se constate nulitatea actului de preluare a imobilului şi nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, iar în cauza de faţă reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a Dispoziţiei nr. 273/2004 emisă de pârât şi să se dispună restituirea în natură a imobilului în litigiu. Aşadar nu este îndeplinită cerinţa triplei identităţi impusă de art. 166 C. proc. civ. pentru a opera excepţia autorităţii de lucru judecat.
Împrejurarea că s-a constatat nulitatea deciziei de preluare nu prezintă relevanţă în cauză, câtă vreme titlul actualului proprietar nu a fost anulat.
Prin Dispoziţia nr. 273/2004, emisă de pârâtul Primarul com. Gârbova s-a respins notificarea reclamantului iniţial, prin care a solicitat restituirea imobilului în litigiu, reţinându-se că preluarea nu a fost abuzivă şi că fostul proprietar a fost îndestulat rezonabil prin preţul primit.
Se constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect că reclamantul iniţial (şi apoi succesoarea sa, reclamanta apelantă) este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, iar sub acest aspect dispoziţia atacată nu este conformă cu prevederile Legii nr. 10/2001. Însă în privinţa măsurilor reparatorii dispuse de instanţă, hotărârea primei instanţe este criticabilă.
Prin contractul de vânzare-cumpărare, odată cu transmiterea dreptului de proprietate asupra construcţiilor, s-a atribuit în folosinţă, pe durata existenţei construcţiei, şi terenul aferent de 380,90 mp, înscris în CF X1 Gârbova, nr. top. y1, 740. Aşadar, ceea ce s-a atribuit spre folosinţă a fost întregul teren înscris în CF X1 Gârbova (în prezent CF X2), chiar dacă se menţionează suprafaţa de 380,90 mp Din schiţele şi planşele fotografice anexate expertizei construcţii, este de observat că anexele gospodăreşti sunt amplasate pe toată lungimea curţii, iar din harta topografică anexată expertizei topografice (rezultă că parcelele cu nr. top. y1 şi y2 constituie un singur corp funciar.
În cauză nu s-a făcut dovada că la baza determinării suprafeţei menţionate în contract, de 380,90 mp, a stat un releveu, prin care să fie măsurate şi reprezentate construcţiile ce fac obiectul contractului, ori vreo schiţă a acestor construcţii, în care să fie precizate dimensiunile camerelor de locuit şi a anexelor. O asemenea identificare a suprafeţelor s-ar fi impus cu atât mai mult cu cât suprafaţa de CF a parcelei cu nr. top. y1, pe care sunt amplasate construcţiile, este mai mare decât cea menţionată în contract ca fiind aferentă construcţiilor.
Pe de altă parte, cu ocazia efectuării măsurătorilor de către expertul constructor, s-a stabilit că suprafaţa construită a construcţiilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare este de 690,12 mp În condiţiile în care corpurile A şi B împreună cu anexele sunt edificate din 1907, respectiv 1937, iar configuraţia şi amplasamentul acestora nu s-au schimbat de la data preluării imobilului de către stat, este cert că şi la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, amprenta pe teren a construcţiilor era tot de 690,12 mp.
Toate aceste argumente susţin ideea că familiei V. i-a fost atribuit în folosinţă întregul teren cu nr. top. y1, y2.
Dispoziţiile art. 1, 7 şi 9 din Legea nr. 10/2001, coroborate cu prevederile Cap. I pct. 1 lit. a) din H.G. nr. 250/2007 instituie principiul prevalenţei restituirii în natură a imobilelor şi numai în măsura în care nu este posibilă o asemenea restituire, să se dispună alte măsuri de reparaţie. Pe de altă parte, conform Cap. I pct. 1 lit. c) din H.G. nr. 250/2007, în procesul de soluţionare a notificărilor, şi implicit în procedura judiciară reglementată de art. 26 din Legea nr. 10/2001, trebuie asigurată respectarea stabilităţii raporturilor de proprietate, potrivit prevederilor art. 18 lit. c) şi ale art. 45 din lege.
Făcând aplicarea acestor principii în cauză, se impune a se stabili dacă parcela cu nr. top. y2 şi suprafaţa de 941 mp din parcela cu nr. top. y1 (1331-390) reprezintă teren care poate fi restituit în natură. Împrejurarea că acest teren se află în proprietatea statului nu poate constitui prin ea însăşi un argument suficient şi rezonabil pentru a dispune restituirea lui în natură.
Aşa cum s-a reţinut, în anul 1986 s-a preluat de la reclamantul H. imobilul situat administrativ în Gârbova, compus din casă, curte şi grădină. Atât înainte de data preluării şi ulterior, cele două parcele au format un corp de proprietate unic, fiind folosit ca atare atât de reclamant, cât şi de soţii V., aceştia din urmă în calitate de chiriaşi, şi apoi de proprietari ai construcţiei. Întregul teren a fost folosit pentru exploatarea şi utilizarea normală a construcţiilor. De altfel, cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare, întregul teren a rămas în folosinţa familiei V., atât scriptic cât şi faptic.
Din schiţa întocmită de expertul topograf, în expertiza dispusă în rejudecarea după casare, care se coroborează cu schiţele şi planşele fotografice anexate expertizei în construcţii, rezultă că pe parcela cu nr. top. y1 se află corpurile A şi B, precum şi anexele gospodăreşti, acestea având o amplasare pe toată lungimea curţii, astfel că toată suprafaţa acestei parcele este ocupată funcţional de construcţiile aflate în proprietatea familiei V.
Ca urmare, parcela cu nr. top. y1 nu poate face obiectul restituirii în natură.
În ce priveşte parcela cu nr. top. y2, se constată că aceasta are destinaţia de grădină şi, funcţional, formează un tot unitar cu curtea şi construcţiile, respectiv reprezintă o gospodărie ţărănească. Prin completarea la expertiza topografică, întocmită de expertul topograf împreună cu un expert de specialitate agricolă, s-a precizat că în com. Gârbova, gospodăriile sunt comasate, având în marea majoritate o suprafaţă de peste 2000 mp, din care aproximativ 1000 mp cu destinaţia de grădină, fiind utilizaţi pentru a cultiva legume şi pomi fructiferi pentru uzul familiei.
Din harta topografică anexată raportului de expertiză rezultă că toate gospodăriile din zona unde este amplasat imobilul în litigiu au aproximativ aceeaşi configuraţie şi suprafaţă.
Imobilul a cărui restituire se solicită a fost conceput încă de la construire ca o gospodărie ţărănească, cu elementele specifice gospodăriilor din mediul rural, respectiv casă, anexe (şură, grajd, coteţe, etc.) şi grădină, organizată în vederea exploatării ca un tot unitar, pentru asigurarea celor necesare traiului unei familii în mediul rural. Faţă de aceste considerente, separarea elementelor constitutive ale imobilului în litigiu, în concret, a grădinii de construcţii şi anexe, prin formarea unui corp funciar distinct, afectează însăşi entitatea gospodăriei ţărăneşti, şi evident funcţionalitatea sa, în condiţiile în care a fost folosită ca un corp funciar unitar încă din 1907, de când au fost edificate corpul A şi anexele.
Pe de altă parte, restituirea parţială sau totală a parcelei cu nr. top. y2 nu este posibilă nici sub aspect practic. Din raportul de expertiză topografică, rezultă că această parcelă se învecinează cu alte două proprietăţi (la nord, şi sud), cu parcela cu nr. top. y1, pe care sunt înscrise construcţiile proprietatea familiei V. (la est) şi cu Valea Gârbova (la vest). Ca urmare, nu se poate asigura accesul la o eventuală parcelă ce s-ar restitui reclamantei decât prin curtea familiei V., ceea ce ar presupune traversarea longitudinală a întregii curţi. O asemenea modalitate de acces la drumul public constituie un impediment în exploatarea normală a gospodăriei familiei V., care afectează grav exercitarea folosinţei asupra construcţiilor şi curţii, golind de conţinut dreptul de folosinţă asupra terenului.
Pentru cele ce preced, nici parcela cu nr. top. y2 nu poate fi restituită în natură.
Nu se pot primi susţinerile apelantei reclamante în sensul că imobilul în litigiu nu poate fi considerat o gospodărie ţărănească pentru că proprietarii lui nu ar fi ţărani, respectiv nu ar avea ca îndeletnicire agricultura, ci alte activităţi (reclamanta a susţinut că numitul V.N. ar fi fost frizer). Imobilul reprezintă o gospodărie ţărănească, adică o gospodărie de la ţară, din mediul rural, pentru că are toate elementele componente ale unei astfel de structuri locative, respectiv casă de locuit, anexe gospodăreşti (şură, grajd, coteţe, etc.) şi grădină. Ocupaţia membrilor familiei care locuiesc într-o asemenea gospodărie nu prezintă relevanţă, întrucât grădina care intră în componenţa unei astfel de gospodării este destinată să asigure cele necesare traiului familiei, ştiut fiind că, în general, în gospodăriile din mediul rural, proprietarii se ocupă cu creşterea animalelor şi cultivarea terenului doar pentru uz personal, iar nu în scop de comercializare.
Faţă de considerentele expuse, instanţa de fond a apreciat în mod greşit că este posibilă restituirea în natură a unei suprafeţe de teren, apreciind că întreaga parcelă cu nr. top. y2 şi suprafaţa de 1561,1 mp din parcela cu nr. top. y1 sunt terenuri libere în sensul legii speciale. Întregul teren în litigiu este aferent construcţiilor, astfel că el are o destinaţie bine determinată şi nu poate fi restituit reclamantei. Numai o asemenea soluţie respectă dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi principiul securităţii raporturilor juridice, reglementat de H.G. nr. 250/2007 şi garantat de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Hotărârea instanţei de fond este greşită şi în ce priveşte stabilirea măsurilor reparatorii, altele decât cele privind restituirea în natură. Prin dispoziţia atacată, pârâtul a respins notificarea reclamantului iniţial, considerând că preluarea nu a fost abuzivă şi că fostul proprietar a fost îndestulat rezonabil prin preţul primit.
Prin acţiunea formulată, reclamantul iniţial a solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu, ca măsură reparatorie, invocând dispoziţiile art. 1, 7 şi 9 din Legea nr. 10/2001, care stabilesc principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv de stat. Dar, aceleaşi dispoziţii legale instituie regula acordării de măsuri prin echivalent, dacă restituirea în natură nu este posibilă. Cum prin dispoziţia atacată pârâtul nu a acordat niciun fel de măsuri reparatorii, iar instanţa de fond a considerat că reclamantul este îndreptăţit la astfel de măsuri, dispunând chiar restituirea în natură a unei porţiuni de teren, în mod greşit a apreciat că nu este investită să stabilească despăgubiri pentru imobilele pentru care a considerat că nu este posibilă restituirea în natură.
Raportat la aceste măsuri, este de precizat în primul rând că, aşa cum s-a reţinut mai sus, restituirea în natură a imobilului nu este posibilă. Măsurile reparatorii care se pot acorda în această situaţie sunt stabilite prin Legea nr. 165/2013. Prin art. 1 alin. (2) din acest act normativ s-a statuat că, în situaţia în care restituirea în natură a imobilelor nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001, precum şi măsura compensării prin puncte. Prin Legea nr. 165/2013, legiuitorul a instituit principiul aplicării retroactive a acestei legi, statuând în art. 4 că dispoziţiile sale se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor. De asemenea, prin art. 50 lit. c) din Legea nr. 135/2013 au fost abrogate textele legale din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementau procedura specială de stabilire a despăgubirilor.
Din coroborarea acestor prevederi legale, rezultă că reclamanta poate primi măsuri reparatorii prin compensare fie cu alte bunuri, fie prin puncte. Prin motivele de apel, reclamanta a menţionat că, în situaţia în care nu este posibilă restituirea în natură, solicită să-i fie acordate măsuri reparatorii prin echivalent bănesc. De asemenea, prin concluziile scrise, aceasta a precizat că nu doreşte compensarea cu alte imobile. Având în vedere poziţia neechivocă exprimată de reclamantă, aceasta este îndreptăţită la măsuri compensatorii în condiţiile Legii nr. 165/2013, pentru imobilul în litigiu, potrivit procedurii speciale instituite de Cap. III din lege, urmând ca la stabilirea cuantumului lor să se ţină seama de despăgubirile primite de antecesorul reclamantei cu ocazia preluării imobilului de către stat.
Ca urmare, pârâtul va fi obligat să emită în favoarea reclamantei dispoziţie care să conţină propunerea de acordare de măsuri compensatorii pentru imobilul în litigiu şi să o înainteze Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor împreună cu documentaţia aferentă.
Se va menţine sentinţa atacată în ce priveşte anularea Dispoziţiei nr. 273/2004 emisă de pârât şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată la fond, întrucât sub acest aspect hotărârea nu a fost criticată.
În ce priveşte apelul declarat de pârâtul Primarul comunei Gârbova, se reţine că acesta a solicitat în principal modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii introduse de reclamant, susţinând în esenţă că imobilul în litigiu nu poate fi restituit în natură. Aceste critici nu pot fi primite, deoarece, contrar argumentelor reţinute de pârât în dispoziţia atacată, prin care a respins notificarea reclamantului iniţial, reclamanta, în calitate de succesoare a notificatorului, este îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru imobilul preluat abuziv. Faptul că imobilul nu poate fi restituit în natură nu poate atrage soluţia de respingere a acţiunii, aşa cum a solicitat pârâtul apelant, ci duce la stabilirea altor măsuri reparatorii, ceea ce înseamnă că soluţia dată acţiunii este aceea de admitere.
Pentru aceste motive, solicitarea de respingere a acţiunii este nefondată.
În ce priveşte petitul subsidiar al cererii de apel, prin care pârâtul a solicitat desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize topografice, se constată de asemenea neîntemeiate aceste critici, întrucât apelul este o cale de atac devolutivă, în care se pot administra probe, nefiind necesară trimiterea cauzei la fond. De altfel, s-a şi dispus efectuarea a două expertize, astfel că în această fază procesuală au fost administrate toate probele considerate utile pentru dezlegarea pricinii.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta H.K., invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susţinut că instanţa a făcut o greşită interpretare a noţiunii de gospodărie ţărănească, pornind, în mod nejustificat, de la constatarea că imobilul este situat în zona rurală.
Noţiunea de gospodărie ţărănească nu este reglementată juridic astfel că instanţa avea obligaţia să interpreteze gramatical şi literal această noţiune pornind de la definiţia cuvintelor ce o compun.
Din definiţia celor două cuvinte rezultă că aceasta reprezintă o unitate de producţie a unei persoane care are ocupaţia agricultură şi creşterea animalelor.
Ori, din probatoriul administrat nu rezultă că autorul său a avut o astfel de ocupaţie, precum nu rezultă că pârâţii au astfel de ocupaţii pentru ca imobilul să fie definit ca o gospodărie ţărănească.
Imobilul fiind vândut în baza Legii nr. 112/1995, care a avut ca obiect de reglementare imobilele cu destinaţia de locuinţe, este evident că nu constituie o gospodărie ţărănească.
S-a criticat decizia şi pentru greşita nereţinere a autorităţii de lucru judecat în ce priveşte terenul aferent construcţiei, în suprafaţă de 380 mp.
În acest sens s-a susţinut că în mod greşit s-au respins obiecţiunile la raportul de expertiză în construcţii, întrucât expertiza efectuată nu a lămurit pe deplin compunerea celor două corpuri de clădiri şi suprafeţele încăperilor, în condiţiile în care suprafeţele înscrise în contractul de vânzare-cumpărare sunt mai mici.
A arătat reclamanta că în raport de data introducerii acţiunii trebuiau aplicate dispoziţiile Legii nr. 10/2001 nemodificate prin Legea nr. 1/2009.
Recursul nu este fondat.
Se constată că prin Decizia nr. 6692 din 01 noiembrie 2012, Înalta Curte a dispus ca în rejudecare să se identifice construcţiile preluate în mod abuziv de la defunctul H.A. şi dacă acestea au făcut în întregime obiectul contractului de vânzare încheiat în baza Legii nr. 112/1995 şi respectiv care dintre acestea ar mai putea fi restituite în natură reclamantei.
De asemenea s-a statuat că se impune efectuarea unei expertize topometrice pentru identificarea parcelei sau parcelelor care pot să fie retrocedate sau ceea ce consideră instanţa că se impune pentru a determina posibilitatea de a crea entităţi funciare distincte care să permită acces, care să nu afecteze entitatea gospodăriei existente în prezent, ţinând seama şi de noţiunea de "gospodărie ţărănească" conform căreia, "în cazul gospodăriilor ţărăneşti, organizate pe structura şi în vederea exploatării unui imobil, trebuie să se ţină seama de modul în care a fost concepută şi organizată gospodăria, iar pentru aprecierea corectă a posibilităţii unei împărţeli în natură, trebuie să se aibă în vedere elementele inseparabile ale corpului funciar, adică pe de o parte casa şi anexele gospodăreşti, iar pe de altă parte terenul, care în mediul rural are o semnificaţie agrară, fiind o condiţie a existenţei şi supravieţuirii gospodăriei".
În raport de actele de proprietate, de constatările personale ale expertului consemnate în raportul de expertiză, în mod legal s-a statuat că imobilul care a aparţinut autorului reclamantei a constituit o singură entitate imobiliară, chiar dacă a fost evidenţiată funciar în mod distinct, respectiv top y1 şi y2, însă în aceeaşi carte funciară CF X2 A1 Gârbova (fost x1).
Existenţa unei gospodării unice, organizată pe structura construcţiilor şi în vederea unei exploatări comune atât a construcţiilor cât şi a terenului, care în mediul rural are o valoare economică deosebită, putând asigura venituri agricole importante, este evidenţiată de actele de proprietate, de descrierea imobilului de către expert.
Raportarea instanţei la noţiunea de "gospodărie ţărănească" şi respectiv "gospodărie din mediu rural" în aprecierea caracterului unitar al proprietăţii şi al posibilităţii reale de restituire a vreunei parcele este legală şi fundamentată juridic, raportat la situaţia de fapt.
Interpretarea dată de către reclamantă noţiunii de "gospodărie ţărănească" pornind de la cele două cuvinte ce o compun şi concluzia că reprezintă o gospodărie ţărănească numai imobilele ce reprezintă o unitate de producţie a unei persoane care are ca ocupaţie agricultura şi creşterea animalelor este restrictivă şi greşită.
Corect s-a reţinut că ocupaţia membrilor familiei care locuiesc într-un astfel de imobil (casă de locuit, anexe, curte, grădină pentru agricultură) nu prezintă relevanţă în definirea imobilului ca şi gospodărie ţărănească, rurală şi în aprecierea posibilităţii de restituire în natură, întreaga suprafaţă de teren împrejmuită nefiind teren liber în sensul legii speciale, fiind afectată unei utilizări normale şi necesare a imobilului în întregul său.
Critica privind încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat cu privire la terenul aferent construcţiei, în cadrul căreia s-au formulat note critice la raportul de expertiză susţinându-se că nu au fost identificate corect corpurile de clădire şi compunerea acestora, raportat la suprafaţa încăperilor rezultă că din actele de proprietate şi preluare, şi respectiv contractul de vânzare-cumpărare, este nefondată.
Rapoartele de expertiză au fost efectuate conform obiecţiunilor stabilite de către instanţă (raportat şi la decizia de casare) şi pe baza înscrisurilor depuse în cursul judecăţii, instanţa respingând în mod motivat obiecţiunile la raportul de expertiză în construcţii iar obiecţiunile la raportul de expertiză topografie au fost admise, iar la răspunsurile la completarea de raport nu au fost formulate obiecţiuni.
Se constată că deşi reclamanta a invocat încălcarea autorităţii de lucru judecat, aceasta nu a dezvoltat această critică în sensul că nu a arătat care hotărâre judecătorească se bucură de autoritate de lucru judecat.
Instanţa de apel a analizat autoritatea de lucru judecat invocată de către reclamantă şi a reţinut că Decizia nr. 75/A/2004 nu îndeplineşte condiţia triplei identităţi impusă de art. 166 C. proc. civ., cele două cauze având obiecte diferite.
Nefondată este şi critica privind greşita aplicare a dispoziţiilor art. 7 alin. (11), introdus prin Legea nr. 1/2009.
Se constată că instanţa a respins cererea de restituire în natură a imobilului prin raportare la dispoziţiile art. 1, 7 şi 9 din Legea nr. 10/2001 care instituie principiul prevalenţei restituirii în natură dar numai în măsura în care o astfel de restituire este posibilă, având în vedere şi dispoziţiile art. 18 lit. c) şi art. 45 din lege, în vigoare la data introducerii acţiunii şi nu dispoziţiile art. 7 alin. (11).
În mod fondat a reţinut instanţa, raportat la contractul de vânzare-cumpărare încheiat de pârâţii V. în baza Legii nr. 112/1995, la concluziile raportului de expertiză în construcţii şi la Sentinţa nr. 214/2003 prin care s-a respins capătul de cerere pentru constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare, că obiectul contractului l-a constituit toate construcţiile edificate pe teren, indicarea unei suprafeţe mai mici a construcţiilor în raport de cea măsurată de expert neafectând validitatea contractului atâta timp cât toate construcţiile sunt enumerate în contract şi identificate de expert.
Se constată că deşi recurenta-reclamantă a invocat ca motiv de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., acest motiv a fost invocat în mod formal, nefiind dezvoltate motive de recurs care să se subsumeze acestui motiv de recurs.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta H.K. împotriva Deciziei nr. 25 din 03 aprilie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3219/2014. Civil. Fond funciar. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 3222/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
