ICCJ. Decizia nr. 3287/2014. Civil. Recalculare pensie. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3287/2014
Dosar nr. 5001/102/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 21 noiembrie 2014
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia nr. 325/A din data de 23 iunie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, s-a respins apelul formulat de reclamantul B.Ş. împotriva sentinţei civile nr. 93 din 16 ianuarie 2014 a Tribunalului Mureş, secţia civilă.
Împotriva acestei decizii definitive a declarat recurs reclamantul B.Ş., care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 11 august 2014 şi repartizat spre soluţionare, aleatoriu, completului 12 filtru.
Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 483 şi urm. C. proc. civ.
Întrucât cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, secţia civilă, la data de 3 octombrie 2014, potrivit prevederilor art. 24 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, litigiul este guvernat de normele acestui act normativ, care a intrat în vigoare anterior promovării acţiunii civile în cauză, respectiv la 15 februarie 2013.
În condiţiile reglementate de art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 4 septembrie 2014 s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin raport constalându-se că acesta nu este admisibil, faţă de dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
La data de 8 septembrie 2014, recurentul B.Ş. a transmis, prin fax, un înscris prin care şi-a exprimat nemulţumirea faţă de faptul că intimata Casa Judeţeană de Pensii Mureş refuză să pună în aplicare decizia nr. 91569/1992 prin care au fost stabilite drepturile sale de pensie.
Prin rezoluţia din 16 septembrie 2014, completul 12 filtru a analizat conţinutul raportului şi, constatând că acesta întruneşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea către părţile litigante pentru ca acestea să formuleze, în scris, un punct de vedere, conform prevederilor art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.
Deşi din procesele-verbale de înmânare aflate la dosarul de recurs rezultă că raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 22 septembrie 2014, acestea nu şi-au exprimat punctul de vedere cu privire la raport.
Constatând că procedura filtru este încheiată, prin rezoluţia din 23 octombrie 2014, completul 12 a stabilit termenul de judecată pentru soluţionarea recursului la data de 21 noiembrie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 29 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.
Examinând recursul, Înalta Curte va supune analizei problema admisibilităţii acestuia, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din acelaşi act normativ, faţă de care constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
Art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. stipulează că în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzale prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
Pentru această categorie de litigii, noua reglementare a instituit doar două grade de jurisdicţie, respectiv fond şi apel.
În cauză, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, secţia civilă, la data de 3 octombrie 2014, sub nr. 5001/102/2013, reclamantul B.Ş. a solicitat obligarea pârâtei
Casa Judeţeană de Pensii Mureş la plata drepturilor de pensie cuvenite acestuia, stabilite prin decizia nr. 91569 din 01 august 1986.
Faţă de natura pretenţiei deduse judecăţii, se reţine că aceasta izvorăşte dintr-un conflict privind asigurările sociale, cauza circumscriindu-se, din acest punct de vedere, dispoziţiilor reglementate de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în materia conflictelor de muncă şi asigurări sociale. De asemenea în aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunţate de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Prin urmare, în raport de conţinutul acestor dispoziţii legale, precum şi de caracterul pretenţiei solicitate de reclamant prin acţiunea introductivă de instanţă, se apreciază că recursul este inadmisibil.
Mai mult decât atât, prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărâriie date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
În cauză, decizia nr. 325A din 23 iunie 2014 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia I civilă, este definitivă, în înţelesul textului legal menţionat, motiv pentru care, împotriva acesteia nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului.
Concluzionând, pentru considerentele arătate în precedent şi având în vedere dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat în cauză de reeurentul-reclamant B.Ş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul B.Ş. împotriva deciziei nr. 325A din 23 iunie 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.
Decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3286/2014. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3288/2014. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
