ICCJ. Decizia nr. 3288/2014. Civil. Contestaţie decizie de concediere. Obligaţie de a face, pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3288/2014
Dosar nr. 317/32/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 21 noiembrie 2014
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia nr. 22 din data de 3 martie 2014. pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de contestatorul C.L. împotriva sentinţei nr. 1404 din 9 octombrie 2013 a Tribunalului Bacău, secţia I civilă.
Împotriva acestei decizii definitive a declarat recurs contestatorul C.L., care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 14 iulie 2014 şi repartizat spre soluţionare, aleatoriu, completului 12 filtru.
Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 şi urm. C. proc. civ. şi pe prevederile C. muncii.
În condiţiile reglementate de art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 4 septembrie 2014 s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin raport constatându-se că acesta nu este admisibil, faţă de dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Prin rezoluţia din 16 septembrie 2014, completul 12 filtru a analizat conţinutul raportului şi, constatând că acesta întruneşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor litigante, pentru ca acestea să formuleze un punct de vedere, conform prevederilor art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.
Deşi, din procesele-verbale de înmânare aflate la dosarul de recurs rezultă că raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat contestatorii Iui la data de 22 septembrie 2014, iar intimatei la 29 septembrie 2014, aceştia nu şi-au exprimat un punct de vedere la raport.
Constatându-se ca fiind încheiată procedura filtru, prin rezoluţia din data de 23 octombrie 2014, completul 12 a stabilit termenul de judecată pentru soluţionarea recursului la data de 21 noiembrie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, potrivit prevederilor art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997.
Examinând recursul, Înalta Curte va supune analizei problema admisibilităţii acestuia, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din acelaşi act normativ, faţă de care constată următoarele:
Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârile date în apel cele date potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
Art. XVIIl alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civi. stipulează că în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată. în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi asigurări sociale. În materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu stau supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
Pentru această categorie de litigii, noua reglementare a instituit doar două grade de jurisdicţie, respectiv fond şi apel.
În cauză, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia I civilă la 7 iunie 2013, sub nr. 3083/110/2013, contestatorul a solicitat obligarea intimatei SC E. Servicii Tehnice SRL la anularea deciziei de concediere nr. 291/2013, reintegrarea sa în funcţia deţinută anterior emiterii acesteia, conform art. 78 alin. (2) C. muncii, obligarea la plata unei despăgubiri egală cu drepturile salariale majorate şi a tuturor drepturilor salariale, indexate şi actualizate, calculate până la reintegrarea efectivă deţinută anterior concedierii, precum şi la plata daunelor morale/profesionale în cuantum de 50.000 RON, potrivit dispoziţiilor art. 269 şi urm. C. muncii, cu cheltuieli de judecată.
Faţă de natura pretenţiei deduse judecăţii, se reţine că aceasta izvorăşte dintr-un conflict de muncă, cauza circumscriindu-se, din acest punct de vedere, dispoziţiilor reglementate de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care stipulează că în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în materia conflictelor de muncă şi asigurări sociale. De asemenea, în aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunţate de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede ca hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Prin urmare, în raport de conţinutul acestor dispoziţii legale, precum şi de caracterul pretenţiilor solicitate de contestator prin acţiunea introductivă de instanţă, se apreciază că recursul este inadmisibil.
Mai mult decât atât, prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
În cauză, decizia nr. 22 dîn 3 martie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, este definitivă, în înţelesul textului legal menţionat, motiv pentru care, împotriva acesteia nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului.
Pentru considerentele arătate în precedent, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat în cauză de recurentul C.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul C.L. împotriva deciziei nr. 22 din 3 martie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.
Decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3287/2014. Civil. Recalculare pensie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3294/2014. Civil. Grăniţuire. Recurs → |
|---|
