ICCJ. Decizia nr. 3299/2014. Civil. Revendicare imobiliară. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3299/2014
Dosar nr. 3292/1/2014
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25 iulie 2002, pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. 5387/2002, reclamantul H.M.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii D.N. şi D.E., H.A. şi H.P., l.B.N. şi I.B.A., B.E.D.A. şi B.C., G.D.I. şi D. (G.) I., E.D.G., R.E., R.R. şi R.M. şi în contradictoriu cu Municipiul Bucureşti prin Primarul general, constatarea inaplicabilităţii Decretului nr. 92/1950 cu privire la imobilul din str. P.B., constarea inexistenţei dreptului de proprietate a statului şi, în consecinţă, anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu privire la apartamente şi, totodată, înlăturarea bunei credinţe a statului şi a cumpărătorilor; de asemenea, a solicitat restituirea imobilului în posesia reclamantului.
Prin sentinţa civilă nr. 282 din 18 martie 2003, Tribunalul Bucureşti, în urma invocării din oficiu a necompetenţei materiale, a admis excepţia şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, cu motivaţia că cererea principală constituie într-o acţiune în constatare a nulităţii absolute a mai multor contracte de vânzare-cumpărare a căror valoare nu depăşeşte 2 miliarde ROL.
Prin sentinţa civilă nr. 1792 din 26 februarie 2010, Judecătoria sectorului 4 Bucureşti a luat act de renunţarea reclamantului la capătul de cerere privind constatarea inaplicabilităţii Decretului nr. 92/1950 în temeiul art. 246 C. proc. civ.; a disjuns capătul de cerere, privind constatarea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare referitor la apartamentele nr. 8, nr. 12 şi nr. 10, situate în imobilul din str. P.B. şi s-a acordat termen pentru soluţionarea acestora la 29 martie 2010; a admis cererea formulată de reclamantul H.M.D. în contradictoriu cu pârâţii D.N., D.E., D.C.M., B.E.D., B.C., E.D.G., E.A.S., R.R., R.M., Primăria Municipiului Bucureşti (Municipiul Bucureşti) şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti; a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare: contractul din 27 septembrie 1996 privind apartamentul nr. 1; contractul din 27 septembrie 1996 privind apartamentul nr. 9; contractul nr. xx/1973 privind apartamentul nr. 7; contractul din 06 ianuarie 1997 privind apartamentul nr. 11 şi contractul din 25 octombrie 1996 privind apartamentul nr. 13 situate în imobilul din str. P.B., Bucureşti şi au fost obligaţi pârâţii D.N., D.E., D.C.M., B.E.D. şi B.C., E.D. şi E.A., R.R. şi R.M., la restituirea în natură a apartamentelor nr. 1, nr. 9, nr. 7, nr. 11 şi nr. 13, către reclamant.
Prin decizia civilă nr. .620 din 5 iunie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de pârâţii B.C., B.E., R.R., R.M., D.N., D.E., şi E.D.G. împotriva sentinţei civiie nr. 1792 din 26 februarie 2010, pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti; a admis apelurile declarate de pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi D.M.C., a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a respins acţiunea formulată împotriva pârâtului D.M.C. privind apartamentul nr. 7 din str. P.B., ca neîntemeiată; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Prin decizia civilă nr. 358 din data de 05 martie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de recurentul-reclamant H.M.D., de recurenţii-pârâţi B.C. şi B.L.P. (moştenitoarea defunctei B.E.D.A.), de recurenţii-pârâţi E.A.S., E.D.G., de recurenţii-pârâţi D.N., D.E. şi de către recurenţii-pârâţi R.R. şi R.M., împotriva deciziei civile nr. 602 A din 05 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. 12472/4/2005.
Împotriva aceste decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul B.C., la data de 19 septembrie 2014, întemeiată de dispoziţiile art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct 7 C. proc. civ., revizuentul a invocat faptul că, la data pronunţării deciziei atacate, exista deja o altă decizie definitivă şi irevocabilă, pronunţată de aceeaşi instanţă într-o cauză disjunsă din acelaşi dosar, prin care s-a reţinut cu putere de lucru judecat o situaţie de fapt total diferită faţă de aceea care a fost luată în considerare la soluţionarea prezentului litigiu. Cauza respectivă, disjunsă ca urmare a faptului că o parte dintre apartamentele revendicate fuseseră înstrăinate în baza Legii nr. 4/1973, a făcut obiectul Dosarului nr. 4010/4/2010 şi a fost soluţionată definitiv şi irevocabil prin decizia civilă nr. 2136R din 10 decembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti. Pe lângă situaţia apartamentelor înstrăinate în baza Legii nr. 4/1973, prin această decizie a fost tranşată şi situaţia apartamentului nr. 10, care a fost cumpărat de pârâţii G.D.I. şi P.I. în baza Legii nr. 112/1995, prin contractul nr. BB/1997, aşadar în aceleaşi condiţii ca şi revizuentul.
În ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată de dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuentul a justificat promovarea cererii pe existenţa a două înscrisuri noi, ce emană de la autorităţile publice, în cauză fiind îndeplinite cerinţele legale privitoare la admisibilitate, respectiv este vorba despre descoperirea unor înscrisuri noi, cu caracter doveditor, determinante, existente la data pronunţării hotărârii atacate şi care nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii.
Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia tardivităţii cererii de revizuire întemeiată de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a o admite, având în vedere următoarele considerente:
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
Înalta Curte reţine că, prin cererea de revizuire, este invocată contrarietatea dintre decizia nr. 358 din data de 05 martie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi decizia nr. 2136/R din 10 decembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, motiv de revizuire ce se încadrează în dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, pentru cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., de la data pronunţării ultimei hotărâri.
Având în vedere dispoziţiile legale anterior citate, Înalta Curte constată că, în raport de data pronunţării ultimei deciziei, respectiv 05 martie 2014, termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., se împlineşte la data de 05 aprilie 2014, având în vedere dispoziţiile art. 101 alin. (3) C. proc. civ.
În atare situaţie, cererea de revizuire promovată a fost înregistrată la data de 19 septembrie 2014, fiind formulată astfel în afara termenului prevăzut de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
În speţă, revizuentul a încălcat prevederile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece a formulat cererea cu depăşirea termenului legal prevăzut de textul menţionat, împrejurare faţă de care cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca tardiv formulată.
Dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei de tardivitate, celelalte aspecte învederate prin cererea de revizuire nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia tardivităţii cererii fiind o excepţie procesuală absolută şi dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.
În privinţa excepţiei necompetenţei materiale de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată de dispoziţiile art. 322 pct 5 C. proc. civ., invocată din oficiu, Înalta Curte urmează să o admită, cu următoarea motivare:
În temeiul dispoziţiilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere, norma cuprinsă în textul de lege cunoscând numai excepţia de strictă interpretare prevăzută de dispoziţiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., pentru ipoteza revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În cauză, cererea de revizuire întemeiată de dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. este formulată împotriva deciziei nr. 358 din 05 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, motiv pentru care, în temeiul art. 323 alin. (1) este formulată, competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei care a pronunţat respectiva hotărâre.
Pentru aceste motive, văzând şi dispoziţiile art. 159 alin. (1) pct. 2 este formulată, urmează a se declina competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., formulată de revizuentul B.C. împotriva deciziei nr. 358 din 05 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Declină competenţa soluţionării cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3294/2014. Civil. Grăniţuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3300/2014. Civil. Pretenţii. Revizuire - Recurs → |
|---|
