ICCJ. Decizia nr. 3285/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3285/2014
Dosar nr. 3025/40/2013/a1
Şedinţa din camera de consiliu de la 21 noiembrie 2014
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 26 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a expertului contabil B.G., formulată de pârâta SC D.S. SRL Brăila în Dosarul nr. 3025/40/2013, având ca obiect apelul declarat de aceasta împotriva sentinţei nr. 1326 din 7 octombrie 2013 a Tribunalului Botoşani, secţia I civilă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta SC D.S. SRL Brăila, solicitând, în contradictoriu cu reclamantul D.D., anularea încheierii mai sus menţionate, iar, în subsidiar, ca instanţa de recurs să dispună înlocuirea expertului.
Recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1, art. 332, art. 333 alin. (2), art. 339 alin. (1) C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010 şi art. 22 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 2/2000 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 1 august 2014 şi repartizat spre soluţionare, aleatoriu, completului 12 filtru.
Întrucât cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani la data de 28 mai 2013, potrivit prevederilor art. 24 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, litigiul este guvernat de normele acestui act normativ, care a intrat în vigoare anterior promovării acţiunii civile în cauză, respectiv la 15 februarie 2013.
În condiţiile reglementate de art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 8 septembrie 2014 s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin raport constatându-se că acesta nu este admisibil, faţă de dispoziţiile art. 332 coroborate cu art. 54 C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, din interpretarea per a contrario a acestor din urmă norme rezultând că nu sunt aplicabile experţilor prevederile referitoare la soluţionarea cererii de recuzare a procurorilor, magistraţilor-asistenţi, asistenţilor judiciari şi grefierilor.
Prin rezoluţia din 16 septembrie 2014, completul 12 filtru a analizat conţinutul raportului şi, constatând că acesta întruneşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea către părţile litigante, pentru ca acestea să formuleze, în scris, un punct de vedere, conform prevederilor art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.
Din procesele-verbale de înmânate aflate la dosarul de recurs rezultă că raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat ambelor părţi la 25 septembrie 2014.
La data de 03 octombrie 2014 (data poştei), intimatul-reclamant a formulat un punct de vedere la raport, în care a specificat că este de acord cu opina raportorului privind inadmisibilitatea recursului declarat în cauză de SC D.S. SRL Brăila, faţă de prevederile art. 53 C. proc. civ., precizând că încheierea vizată este interlocutorie şi poate fi atacată doar odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza, situaţie care nu se regăseşte în prezenta pricină.
Prin punctul de vedere exprimat la data de 04 octombrie 2014 (data poştei), recurenta-pârâtă a arătat, în esenţă, că nu înţelege distincţia făcută în raport cu privire la inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 53 C. proc. civ. în privinţa experţilor, din moment ce prevederile art. 332 alin. (1) din acelaşi act normativ specifică, în mod clar, că experţii pot fi recuzaţi pentru aceleaşi motive ca şi judecătorii.
Constatând că procedura filtru este încheiată, prin rezoluţia din 10 octombrie 2014, completul 12 a stabilit termenul de judecată pentru soluţionarea recursului la data de 21 noiembrie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
Examinând recursul, Înalta Curte va supune analizei problema admisibilităţii acestuia, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din acelaşi act normativ, faţă de care constată următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) şi (4) C. proc. civ. recursul poate fi exercitat la instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată numai dacă legea prevede expres.
Potrivit art. 332 alin. (3) C. proc. civ., experţii pot fi recuzaţi pentru acelaşi motive ca şi judecătorii, însă, faţă de dispoziţiile art. 54 din acelaşi act normativ, care prevăd că normele cuprinse în capitolul I din Titlul II sunt aplicabile în mod corespunzător şi procurorilor, magistraţilor-asistenţi, asistenţilor judiciari şi grefierilor, rezultă că prevederile art. 53 C. proc. civ. nu sunt aplicabile încheierii prin care a fost soluţionată cererea de recuzare a expertului.
Prin urmare, dispoziţiile art. 332 alin. (1) C. proc. civ. au în vedere doar motivele pentru care un expert poate fi recuzat, fără a reglementa şi procedura de urmat pentru cererea de recuzare a acestuia, iar cele ale art. 54 din acelaşi act normativ sunt incidente doar în situaţiile limitativ prevăzute de legiuitor pentru soluţionarea cererilor de abţinere şi recuzare referitoare la procurori, magistraţi-asistenţi, asistenţi judiciari şi grefieri, nu în privinţa experţilor.
În cauză, încheierea recurată, având caracterul unei încheieri premergătoare, poate fi atacată numai odată cu fondul, în măsura în care hotărârea prin care se finalizează judecata în faza procesuală în care a fost formulată cererea de recuzare este supusă unei căi de atac.
Înalta Curte constată însă că încheierea atacată a fost pronunţată în apel, iar dosarul are ca obiect, conform evidenţei informatizate a instanţelor, un litigiu de muncă. Faţă de dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., hotărârile pronunţate în litigii care privesc conflicte de muncă nu sunt supuse recursului.
Înalta Curte reţine, de asemenea, că, potrivit art. 457 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, iar însemnările inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu au niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.
Prin urmare, menţiunea cuprinsă în încheierea atacată, în sensul că aceasta poate fi atacată cu recurs în termen de cinci zile de la comunicare, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, este eronată şi nu deschide părţilor posibilitatea de a exercita această cale de atac.
Pentru considerentele expuse în precedent, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat în cauză de pârâta SC D.S. SRL Brăila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta SC D.S. SRL Brăila împotriva încheierii din camera de consiliu din 26 iunie 2014 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.
Decizia nu este supusă mciunei căi de atac şi se comunică părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3284/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3286/2014. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
