ICCJ. Decizia nr. 3314/2014. Civil. Autorizare convocare AGA. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3314/2014
Dosar nr. 2777/40/2009
Şedinţa publică de la 29 octombrie 2014
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. 2777/40/2009 din 23 iunie 2009, reclamanţii M.I., M.G., A.E., I.V., H.A., H.V., N.I., G.V., B.A., M.E., L.R., P.A., V.A., B.E., L.O., P.A.A., D.S., S.C., C.E., P.L., I.F., P.C., P.M., D.M., P.E., P.V., B.M.C., B.C., O.E., O.E.A., G.P., F.E., S.G., A.E., B.G., P.M.A., B.R., S.N., C.M., A.C., S.N., B.V., C.O., G.D., T.M., S.E., U.V., T.M.A., O.M. şi M.V., în calitate de acţionari la SC A. SA (fostă SC C. SA) Botoşani, deţinători a 65,88% din capitalul social al acestei societăţi au solicitat, în temeiul art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, autorizarea convocării adunării generale ordinare a acţionarilor în maximum 45 zile de la data pronunţării încheierii, să se stabilească data de referinţă prevăzută de art. 123 alin. (2) din aceeaşi lege cu patru zile înainte de data stabilită pentru ţinerea adunării generale, aprobarea ordinii de zi a adunării generale ordinare a acţionarilor, iar adunarea să fie prezidată de acţionarul M.I.
Societatea pârâtă, prin întâmpinarea depusă de administratorul unic M.L.M., a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, întrucât reclamanţii s-au adresat instanţei înainte de a primi răspunsul societăţii, iar solicitarea de convocare a adunării generale ordinare era nelegală, deoarece nu îndeplinea condiţiile minime prevăzute de lege, nu conţinea informaţiile obligatorii în vederea convocării şi deci nu i se putea da curs.
Prin încheierea nr. 956 din 6 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea formulată de reclamanţi, în contradictoriu cu pârâta SC A. SA Botoşani, şi a fost autorizată convocarea Adunării Generale Ordinare de la SC A. SA Botoşani (fostă SC C. SA) de către reclamanţi în termen de 45 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, cu ordinea de zi precizată în motivarea cererii; stabilindu-se conform art. 123 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, ca dată de referinţă cu 4 zile înainte de data adunării, Adunarea generală ce va fi prezidată de domnul M.I.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a apreciat ca fiind îndeplinite cumulativ condiţiile art. 119 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată.
S-a reţinut, în esenţă, că reclamanţii, acţionari la SC A. SA (fostă SC C. SA) Botoşani şi care deţin mai mult de 5% din capitalul social s-au adresat administratorului unic al societăţii cu cerere de convocare a adunării generale extraordinare din 22 mai 2009; că ordinea de zi propusă se înscrie în atribuţiile adunării generale ordinare prevăzută de art. 111 din Legea nr. 31/1990, republicată, iar administratorul unic nu a convocat adunarea generală extraordinară în 30 zile de la primirea cererii.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, pârâta SC A. SA Botoşani a declarat recurs (recalificat ca fiind apel).
La termenul de judecată din data de 28 mai 2010, SC A. SA a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 119 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, precum şi a art. 304 şi art. 312 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 835/2011, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de constituţionalitate.
Prin încheierea de şedinţă din 12 iulie 2010, instanţa a respins excepţia nulităţii recursului invocată de reclamanţii intimaţi.
La termenul de judecată din 21 octombrie 2011, avocatul recurentei a arătat că pârâta SC A. SA este în prezent în insolvenţă, astfel că, invocă excepţia lipsei calităţii procesuale a intimaţilor-reclamanţi. Ca urmare a faptului că pârâta este în faliment, potrivit dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 86/2005, administratorul judiciar este cel care conduce activitatea societăţii. A mai arătat că la acest moment cererea cu care acţionarii au investit instanţa este inadmisibilă, raportat la etapa procesuală în care se află debitoarea SC A. SA, faliment simplificat, aşa cum, de altfel, a reţinut şi Curtea de Apel Cluj.
Prin încheierea de şedinţă din 18 noiembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ. a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii având ca obiect anularea hotărârii adunării generale a acţionarilor din 29 septembrie 2006 a SC A. SA Botoşani, ce face obiectul Dosarului nr. 5224.1/40/2006 (în care s-a pronunţat decizia nr. 89/2008 a Curţii de Apel Suceava casată prin decizia nr. 633/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 7569/1/2008).
Prin încheierea de şedinţă din 12 aprilie 2013, la cererea intimaţilor cauza a fost repusă pe rol.
La termenul de judecată din 17 mai 2013, pârâta a reiterat excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, solicitat respingerea cererii pentru autorizarea convocării unei adunări generale ordinare a acţionarilor ca inadmisibilă, întrucât societatea se află în procedura falimentului şi este dizolvată.
A susţinut că această excepţie a fost invocată din oficiu de Tribunalul Cluj şi admisă, într-o cauză similară, cu aceleaşi părţi, care avea acelaşi obiect, respectiv Dosarul nr. 2788/40/2009.
Reclamanţii intimaţi au solicitat respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi a interesului, arătând că la data promovării acţiunii societatea nu era în lichidare, astfel că cererea îndeplinea condiţiile prevăzute de lege; că odată câştigate acestea nu mai pot fi pierdute şi totodată, au invocat excepţia nulităţii apelului.
Prin decizia nr. 26 din 24 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor. A fost admis apelul declarat de pârâta SC A. SA BOTOŞANI prin lichidator Cabinet Individual de Insolvenţă B.S., împotriva încheierii nr. 956 din 6 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 2777/40/2009. A fost schimbată în totalitate sentinţa apelată în sensul că a fost admisă excepţia lipsei de interes şi, în consecinţă, a fost respinsă acţiunea, ca inadmisibilă.
Pentru a decide astfel, examinând, cu prioritate excepţiile invocate, instanţa de apel, referitor la excepţia nulităţii apelului, a reţinut, în esenţă, că o astfel de sancţiune nu este reglementată de dispoziţiile procesual civile, în condiţiile în care art. 292 alin. (2) C. proc. civ. prevede ipoteza nemotivării apelului şi pe care nu o sancţionează, arătând doar că instanţa de apel se va pronunţa, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţă.
Raportat la prevederile art. 119 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, instanţa de control judiciar a apreciat că acţionarii SC A. SA, în procentul de minim 5% din numărul acţiunilor, au legitimare procesuală activă în speţă, cererea fiind formulată de acţionarii ce deţin peste 60% din capitalul social, astfel că aceştia îşi justifică prin procentul de acţiuni deţinute calitatea procesuală activă.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes, s-a arătat că prin interes se înţelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mişcare acţiunea civilă, că interesul trebuie să îndeplinească cerinţa actualităţii, această condiţie impunându-se a fi menţinută pe întreaga durată a raportului juridic de drept procesual.
S-a reţinut că în speţă reclamanţii urmăresc convocarea unei şedinţe a adunării generale a acţionarilor, în vederea punerii în discuţie a unor probleme ce ţin de activitatea SC A. SA.
Instanţa a constatat că prin încheierea nr. 159 din 20 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Suceava s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă împotriva debitoarei SC A. SA.
Astfel, după acest moment, persoana juridică nu mai poate face acte sau operaţiuni noi, ci numai acte juridice şi operaţiuni necesare lichidării, debitorul fiind desesizat, în sensul că masa activă, acea parte a patrimoniului său care este supusă lichidării în vederea îndestulării creditorilor, este gestionată de lichidator.
Or, voinţa societăţii, astfel cum aceasta este formată în cadrul adunării generale a asociaţilor, este suprimată în aceste condiţii, hotărârile privitoare la lichidare fiind date în competenţa adunării creditorilor debitorului falit, aşa cum rezultă din prevederile art. 116-art. 118 din Legea nr. 85/2006.
Prin urmare, adunarea creditorilor nu mai poate delibera în legătură cu chestiunile ce ţin de activitatea SC A. SA, astfel că cererea acţionarilor formulată în temeiul art. 119 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 s-a apreciat ca fiind lipsită de efecte practice, în condiţiile în care aceasta nu mai are competenţa de a delibera în ceea ce priveşte operaţiunile lichidării.
În termen legal, împotriva acestei decizii, reclamanţii A.E., A.C., A.E., B.M.C., B.E., B.R., B.C., B.A., B.G., B.V., C.E., C.M., C.O., D.M., D.S., F.E., G.D., G.P., G.V., H.V., H.A., I.F., I.V., L.O., M.E., M.V., M.I., M.G., N.I., O.E., O.M., O.E.A., P.V., P.A., P.M.A., P.T., P.C., P.M., P.E., P.L., P.A.A., S.N., S.C., S.E., S.N., S.G., T.M.A., T.M., U.V. şi V.A. au declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, după un scurt istoric al cauzei, reclamanţii susţin, în esenţă, nelegalitatea hotărârii atacate întrucât:
1. Deşi au invocat nulitatea cererii de apel motivat de faptul că nu este menţionat numărul de sentinţă, dar nici motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul, lipsuri ce se sancţionează cu nulitatea apelului şi decăderea din probe potrivit dispoziţiilor art. 287 pct. 2, pct. 3 şi pct. 4 C. proc. civ., instanţa Ie-a respins favorizând practic neglijenţa şi pasivitatea părţii adverse.
2. Instanţa şi-a încălcat propria hotărâre atunci când a judecat cauza fără să fi fost soluţionat irevocabil Dosarul nr. 2397/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a cărui soluţie ar fi avut o înrâurire esenţială în prezenta cauză, hotărârea fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
3. Apelanta, susţin recurenţii, a fost reprezentată nelegal de către avocat A.C., apărător care se afla într-un grav conflict de interese în prezenta cauza motivat de faptul că şi-a procurat într-un cadru nelegal bunuri aparţinând acestei societăţi care sunt litigioase şi exced procedurii de înstrăinare şi mai ales de dobândire de către acesta.
4. Instanţa a judecat cauza numai pe excepţia lipsei de interes a reclamanţilor, apreciind că interesul acestora nu mai este actual, după deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei, deşi apreciază recurenţii, raportul juridic de drept procesual dintre părţi nu s-a finalizat existând mai multe litigii ce privesc reformarea mai multor hotărâri şi chiar a însăşi hotărârii de faliment, respectiv încheierea nr. 159/2010. În acest sens au opus părţii adverse hotărâri ale instanţelor privind judecarea pe fond a cauzei care atesta că reclamanţii unicii acţionari ai societăţii.
Aşadar, deşi au invocat autoritatea de lucru judecat, cuprinsă în hotărârile menţionate, curtea a nesocotit-o considerând că nici acest element, dar şi faptul că încheierea nr. 159/2010 ce se afla în procedura de revizuire nu prezintă relevanţă cauzei în condiţiile în care efectele acestei excepţii sunt paralizate atât de hotărârile invocate, dar mai ales de acţiunile în curs, care denotă că raportul juridic de drept procesual dintre părţi nu este încheiat (aşa cum vrea să sugereze instanţa de apel), iar acesta include şi hotărârea de deschidere a procedurii de faliment.
Intimata-pârâtă SC A. SA a formulat întâmpinare prin a solicitat, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat.
Cu titlu preliminar, se impune precizarea că dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. stipulează faptul că instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
Aceste dispoziţii lasă instanţei un drept de apreciere asupra oportunităţii luării măsurii de suspendare a judecăţii, atribut exclusiv al instanţei de judecată afirmând posibilitatea, iar nu obligativitatea suspendării judecăţii cauzei.
Înalta Curte apreciază că, în speţă, nu se impune suspendarea judecăţii, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea recursului promovat SC A. SA împotriva sentinţei nr. 1126 din 30 septembrie 2014 a Tribunalului Suceava prin care a fost anulată încheierea nr. 159 din 20 decembrie 2010 a Tribunalului Suceava, iar invocarea dispoziţiilor art. 311 C. proc. civ. în argumentarea cererii de suspendare, este lipsită de justificare, în condiţiile în care, textul de lege menţionat vizează judecata în recurs, prevederile sale neputând fi extinse prin analogie.
Distinct de cele reţinute, nu este de înlăturat faptul că prin încheierea nr. 12 din 16 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a ll-a civilă a fost suspendată provizoriu executarea sentinţei nr. 112 din 30 septembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 13383/86/2012* (prin care a fost admisă cererea de revizuire a încheierii prin care s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă împotriva debitoarei SC A. SA), până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţa de recurs.
Analizând decizia atacată, în raport de criticile formulate prin cererea de recurs şi apărările intimatei, în limitele controlului de legalitate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele care succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 292 alin. (2) C. proc. civ. „în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprind motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanţa de apel se va pronunţa, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţă”.
În raport de prevederile evocate, contrar susţinerilor recurenţilor-reclamanţi, instanţa de control judiciar a respins în mod legal excepţia nulităţii apelului invocată de reclamanţi în urma recalificării căii de atac, reţinând totodată, aplicabilitatea art. 84 C. proc. civ., conform căruia „cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greşită”.
În mod legal instanţa de apel a respins excepţia nulităţii mandatului avocatului A.C., motivat de împrejurarea că dispoziţiile legale invocate de reclamanţi M.I., H.A., G.P., respectiv dispoziţiile art. 1309 C. civ. nu sunt aplicabile, întrucât nulitatea se referă la contractual prin care s-au cedat drepturi litigioase şi, de asemenea, nu s-a prezentat un caz de conflict de interese raportat la art. 242 din Legea nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat.
Totodată, instanţa a respins cu justeţe excepţia lipsei calităţii de reprezentant, întrucât apărătorul ales al pârâtei, avocat A.C., avea calitate de reprezentant conform împuternicirii avocaţiale depusă la dosar, fiind nefondate şi criticile recurenţilor formulate sub acest aspect.
Potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., hotărârea este nelegală „când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia”.
În speţă, deşi recurenţii au invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se constată că indicarea acestuia are un caracter pur formal, întrucât recurenţii nu au arătat în ce constă greşita interpretare a actului juridic dedus judecăţii în sensul textului legal evocat, cu atât mai mult cu cât cauza a fost soluţionată pe excepţia lipsei de interes.
Este ştiut că, în sistemul nostru de drept, interesul reprezintă o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, folosul practic pe care trebuie să-l aibă o parte pentru a fi justificată punerea în mişcare a procedurii judiciare, iar acesta trebuie să fie legitim, direct, actual şi trebuie să existe pe tot parcursul derulării procesului.
În speţă, instanţa de control judiciar a reţinut în mod legal că reclamanţii A.E., A.C., A.E., B.M.C., B.E., B.R., B.C., B.A., B.G., B.V., C.E., C.M., C.O., D.M., D.S., F.E., G.D., G.P., G.V., H.V., H.A., I.F., I.V., L.O., M.E., M.V., M.I., M.G., N.I., O.E., O.M., O.E.A., P.V., P.A., P.M.A., P.T., P.C., P.M., P.E., P.L., P.A.A., S.N., S.C., S.E., S.N., S.G., T.M.A., T.M., U.V. şi V.A. nu justifică interes legitim, dat fiind că prin încheierea nr. 159 din 20 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Suceava s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă împotriva debitoarei SC A. SA, iar după acest moment, persoana juridică nu mai poate face acte sau operaţiuni noi, ci numai acte juridice şi operaţiuni necesare lichidării, debitorul fiind desesizat, în sensul că masa activă, acea parte a patrimoniului său care este supusă lichidării în vederea îndestulării creditorilor, este gestionată de lichidator.
Momentul deschiderii procedurii falimentului împotriva pârâtei SC A. SA Botoşani marchează transferul controlului de la acţionari la creditori, întrucât lichidarea nu se realizează în interesul acţionarilor, ci în interesul creditorilor.
Aşa fiind, problema juridică corect analizată de instanţa de apel a fost aceea dacă reclamanţii justifică un interes actual în contextul procesual existent, raportat la datele concrete ale speţei, iar simpla nemulţumire a recurenţilor cu privire la soluţia adoptată, la argumentele care au format convingerea instanţei, neînsuşirea de către instanţa de control judiciar a apărărilor formulate de către aceştia (presupusa autoritate de lucru judecat de care aceştia se prevalează în raport de existenţa unor litigii purtate între aceleaşi părţi, dar având obiect diferit, relevanţa pe care o atribuie reclamanţii soluţionării cu prioritate a cererii de revizuire a sentinţei nr. 159 din 20 decembrie 2010 etc.) sunt aspecte care nu pot fi asimilate unei interpretări greşite a actului juridic dedus judecăţii în sensul art. 304 pct. 8 C. proc. civ. şi nici nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe aplicarea greşită a legii.
În speţă, reclamanţii urmăresc convocarea unei şedinţe a adunării generale a acţionarilor, în vederea punerii în discuţie a unor probleme ce ţin de activitatea SC A. SA, or, în etapa falimentului nu mai este posibilă autorizarea convocării adunării generale a acţionarilor în vederea modificării actului constitutiv de către aceştia, toate operaţiunile fiind orientate exclusiv către lichidarea averii pârâtei în vederea satisfacerii creanţelor creditorilor, împrejurare ce are consecinţe directe asupra interesului reclamanţilor.
Aceasta întrucât, voinţa societăţii, astfel cum aceasta este formată în cadrul adunării generale a asociaţilor, este suprimată în aceste condiţii, hotărârile privitoare la lichidare fiind date în competenţa adunării creditorilor debitorului falit, aşa cum rezultă din prevederile art. 116-art. 118 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
Aşa fiind, adunarea creditorilor nu mai poate delibera în legătură cu chestiunile ce ţin de activitatea SC A. SA, iar cererea acţionarilor (recurenţilor-reclamanţi) formulată în temeiul art. 119 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei apare ca fiind lipsită de efecte practice, în condiţiile în care aceasta nu mai are competenţa de a delibera în ceea ce priveşte operaţiunile lichidării.
Nu în ultimul rând, susţinerile vizând calitatea procesuală activă a reclamanţilor, nu se justifică în raport de soluţia adoptată de instanţa de apel, aceea de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, precum şi faţă de corecta soluţionare a cauzei de către instanţa de control judiciar pe excepţia lipsei de interes.
În raport de cele reţinute, Înalta Curte, constată că nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi invocat de reclamanţi nu-şi găseşte incidenţa, decizia recurată fiind la adăpost de orice critică, instanţa de apel dând o corectă eficienţă dispoziţiilor legale aplicabile speţei.
Pentru toate argumentele care preced, înalta Curte, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii A.E., A.C., A.E., B.M.C., B.E., B.R., B.C., B.A., B.G., B.V., C.E., C.M., C.O., D.M., D.S., F.E., G.D., G.P., G.V., H.V., H.A., I.F., I.V., L.O., M.E., M.V., M.I., M.G., N.I., O.E., O.M., O.E.A., P.V., P.A., P.M.A., P.T., P.C., P.M., P.E., P.L., P.A.A., S.N., S.C., S.E., S.N., S.G., T.M.A., T.M., U.V. şi V.A. împotriva deciziei nr. 26 din 24 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, menţinând decizia instanţei de apel, ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii A.E., A.C., A.E., B.M.C., B.E., B.R., B.C., B.A., B.G., B.V., C.E., C.M., C.O., D.M., D.S., F.E., G.D., G.P., G.V., H.V., H.A., I.F., I.V., L.O., M.E., M.V., M.I., M.G., N.I., O.E., O.M., O.E.A., P.V., P.A., P.M.A., P.T., P.C., P.M., P.E., P.L., P.A.A., S.N., S.C., S.E., S.N., S.G., T.M.A., T.M., U.V. şi V.A. împotriva deciziei nr. 26 din 24 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3328/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3312/2014. Civil. Constatare nulitate act.... → |
|---|
