ICCJ. Decizia nr. 3441/2014. Civil. Conflict de competenţă. Despăgubiri, pretentii. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3441/2014
Dosar nr. 4812/62/2014
Şedinţa din camera de consiliu de Ia 3 decembrie 2014
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti în data de 01 aprilie 2013, sub nr. de Dosar nr. 12869/3/AS/2013, astfel cum a fost completata, contestatorul L.F. - prin P.A. a chemat in judecata pe intimata Casa de Pensii a Municipiului Braşov, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună recalcularea pensiei sale, cu luarea în considerare şi a veniturilor atestate de adeverinţa din 8 august 2012, emisă de SC I.C. SA şi adeverinţa din 29 iulie 2013, emisă de SC I.T.E.A. SRL.
Prin sentinţa civilă nr. 7672 din 07 iulie 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie tribunalul a reţinut următoarele: Potrivit art. 154 din Legea nr. 263/2010, cererile împotriva C.T.P. se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantului.
Din înscrisul de la fila 43, reiese că reclamantul are domiciliul legal stabilit în străinătate, în Israel, prin urmare aceste dispoziţii legale nu sunt aplicabile în speţă.
Potrivit art. 156 din acelaşi act normativ, dispoziţiile sale se completează in ceea ce priveşte jurisdicţia cu C. proc. civ., în speţă cu art. 107 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit căruia " Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Cum pârâta are sediul în Municipiul Bucureşti, Tribunalul Braşov este instanţa competentă să soluţioneze cauza pendinte.
Prin sentinţa civilă nr. 1353 din 08 octombrie 2014, Tribunalul Braşov, secţia I civilă, şi-a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, argumentând că uvcauză fiind vorba despre un proces cu elemente de extraneitate, sunt incidente dispoziţiile art. 1071 C. proc. civ., care reglementează competenţa instanţele române în situaţia proceselor cu elemente de extraneitate.
În conformitate cu aceste dispoziţii, competenţa se determină contbrm regulilor C. proc. civ. şi, după caz, a celor prevăzute în legi speciale. Dacă, în aplicarea acestor prevederi, nu se poate identifica instanţa competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competenţă materială, la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, respectiv la Tribunalul Bucureşti. întrucât, conform legii speciale competenţa aparţine instanţei de la domiciliul reclamantului, care are domiciliul în străinătate, cererea trebuie sa se adreseze Tribunalului Bucureşti, competent să soluţioneze litigiul prin raportare şi la dispoziţiile art. 153 din Legea nr. 263/2010.
Ivinda-se conflictul negativ de competenţă, în raport de dispoziţiile art. 133 pct 2 şi art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Asupra conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele;
În conformitate cu dispoziţiile art. 269 alin. (2) C. muncii, cererile referitoare la conflicte de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa, ori după caz, sediul.
Dispoziţiile art. 154 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevăd " {!) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul".
Din conţinutul cererii de chemare în judecată aflată la fila nr. 3 a dosarului Tribunalului Bucureşti, reiese că reclamantul domiciliază în Israel. De asemenea, din conţinutul aceleiaşi cereri reiese că obiectul cauzei îl reprezintă un litigiu de asigurări sociale, respectiv obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului cu luarea în considerare a veniturilor suplimentare realizate de acesta şi evidenţiate prin adeverinţa din 18 august 2012 emisă de SC I. SA şi adeverinţa din 29 iulie 2013 emisă de SC I.T.E.A. SRL.
Din textul legal evocat reiese că legiuitorul a instituit în materia conflictelor de asigurări sociale o competenţă alternativă, respectiv, fie a instanţei de la domiciliul reclamantului, fie a instanţei reşedinţei acestuia. în prezenta cauză însă aceste dispoziţii nu sunt aplicabile având în vedere că domiciliul reclamantului este în străinătate, în Israel.
Prin urmare, din analiza textelor legale redate rezultă că instanţa competentă din punct de vedere teritorial nu poate fi determinată datorită faptului că norma specială de competenţă internă face trimitere la criteriul domiciliului sau reşedinţei reclamantului, care, în cauza pendinte, nu se afla pe teritoriul României.
în contextul dat, în raport de data la care a fost introdusă cererea de chemare în judecată, 01 aprilie 2013, erau în vigoare dispoziţiile Legii nr. 334/2010 privind C. proc. civ. care, în Cartea a VII a reglementează procedura procesului civil internaţional, şi care au înlocuit dispoziţiile Legii nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.
Art. 1065 alin (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. prevede că Sub rezerva situaţiilor în care legea dispune altfel, instanţele române sunt competente dacă pârâtul are domiciliul, iar în lipsa domiciliului, reşedinţa obişnuită, respectiv sediul principal, iar în lipsa sediului principal, un sediu secundar sau fondul de comerţ pe teritoriul României la data introducerii cererii".
Reiese deci că principalul criteriu după care este atrasă competenţa internaţională a instanţelor române este existenţa pe teritoriul României a domiciliului sau sediului pârâtului, or sediul pârâtei Casei de Pensii a Municipiului Braşov este situat pe teritoriul României, respectiv în judeţul Braşov.
Art. 1071 alin. (1) din aceiaşi act normativ prevede următoarele "(1) Când instanţele române sunt competente potrivit dispoziţiilor cărţii de faţă, competenţa se determină conform regulilor din prezentul cod şi, după caz, a celor prevăzute în legi speciale. (2) Dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanţa competentă să"judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competenţă materială, la Judecătoria sectorului 1 al municipiului Bucureşti, respectiv la Tribunalul Bucureşti "
De asemenea, dispoziţiile art. art. 153 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevede că " Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind: a) modul de calcul şi de depunere a contribuţiei de asigurări sociale; b) modul de stabilire a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere; c) înregistrarea, evidenţa şi, certificarea contribuţiei de asigurări sociale; d) hotărârile Comisiei Centrale de Contestaţii şi ale comisiilor de contestaţii care funcţionează, cadrul M.A.N., M.A.I. şi S.R.I. privind deciziile de pensie; e) deciziile comisiilor medicale de .contestaţii şi ale comisiilor centrale de expertiză medico-militară ale M.A.N., M.A.I., şi S.R.I. date în soluţionarea contestaţiilor privind deciziile medicale asupra capacităţii de muncă; f) refuzul nejustificat :de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale; g) modul de stabilire şi de plată a pensiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale; h) plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenţie încheiate în baza prezentei legi; î) contestaţiile împotriva măsurilor de executare silită; dispuse în baza prezentei legi; j) alte drepturi şi obligaţii de asigurări sociale născute în temeiul prezentei legi."
Prin urmare, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale mai sus menţionate reiese faptul că, în materia litigiilor de asigurări sociale, cu elemente de extraneitate, în care pârâtul are domiciliul sau sediul pe teritoriul României, competenţa de soluţionare aparţine Tribunalului Bucureşti.
Faţă de împrejurarea că obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul L.F. îl reprezintă obligarea pârâtei Casa de Pensii a Municipiului Braşov la recalcularea pensiei cu luarea în considerare şi a veniturilor atestate de adeverinţa din 8 august 2012 emisă de SC I. SA, şi de adeverinţa din 29 iulie 2013 emisă de SC I.T.E.A. SRL, iar normele de procedură care reglementează competenţa materială a instanţelor în ceea ce priveşte conflictele de muncă şi asigurări sociale atribuie tribunalelor plenitudine de competenţă în această materie, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti.
Prin urmare, în raport de cele mai sus arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. stabileşte că în cauză, competenţa de soluţionare revine Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 3 decembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2869/2014. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3220/2014. Civil. Expropriere. Contestaţie... → |
|---|
