ICCJ. Decizia nr. 3246/2014. Civil. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3246 /2014
Dosar nr. 1026/59/2014
Ședinţa publică din 20 noiembrie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ. , asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa civilă nr. 28 din 4 august 2014 Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, a respins cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta B.N.R. - Sucursala Regională Timiş.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut următoarele considerente:
Prin cererea de ordonanţă președințială formulată şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara cu nr. 1026/59/2014, reclamanta B.N.R., Sucursala Regională Timiş, în contradictoriu cu pârâta SC S. SRL Timişoara a solicitat suspendarea provizorie a executării sentinţei civile nr. 412/PI din 11 iunie 2014, pronunţată de Tribunalul Timiş, în Dosarul nr. 4546/30/2010* până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţa de recurs.
În susţinerea cererii, în raport de dispoziţiile art. 581 C. proc. civ. , reclamanta a arătat că sunt îndeplinite cerinţele legale pentru admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială.
Astfel, cu privire la caracterul urgent, reclamanta a arătat că în situaţia în care, pârâta SC S. SRL ar proceda la punerea în executare a hotărârii instanţei de fond şi, implicit, aceasta ar fi obligată să vândă imobilul deţinut în proprietate, s-ar produce un grav prejudiciu B.N.R. prin scoaterea din patrimoniul său a spaţiului care face obiectul prezentei cauze.
Referitor la caracterul vremelnic, reclamanta a arătat că măsura suspendării provizorii este limitată în timp, până la momentul soluţionării cererii de suspendare a executării de către instanţa de recurs.
Cererea s-a considerat ca fiind inadmisibilă, întrucât, reclamanta a solicitat suspendarea provizorie a executării sentinţei civile nr. 412/PI din 11 iunie 2014, pronunţată de Tribunalul Timiş, în Dosarul nr. 4546/30/2010*, până la soluţionarea cererii de suspendare, întemeiată pe dispoziţiile art. 300 C. proc. civ., de către instanţa de recurs.
P otrivit principiului specialia generalibus derogant, în materia de suspendare a executării, dispoziţiile art. 300 C. proc. civ., se aplică cu prioritate, ca text de lege special, astfel că nu pot fi incidente, raportat la obiectul pricinii, prevederile ce reglementează ordonanţa preşedinţială.
Cum aceste dispoziţii legale conferă reclamantei şi posibilitatea formulării unei cereri de suspendare provizorie a executării hotărârii până la soluţionarea cererii de suspendare din cadrul recursului, dispoziţiile art. 581 C. proc. civ. invocate de către reclamantă, nu sunt incidente în speţă.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta B.N.R. - Sucursala Timişoara, solicitând modificarea în tot a hotărârii şi în consecinţă admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială.
În dezvoltarea motivului de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a considerat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de legiuitor pentru admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială.
Prin sentinţa civilă, nr. 412/PI/l din 1 iunie 2014, pronunţată de Tribunalul Timiş, în Dosar nr. 4546/30/2010*, s-a respins acţiunea promovată de B.N.R având ca obiect cerere de evacuare şi de obligare la despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a spaţiului, a pârâtei SC S. SRL, din imobilul proprietate a B.N.R, situat în Bd. R. şi s-a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă reconvenţional SC S. SRL, B.N.R. fiind obligată la îndeplinirea formalităţilor de vânzare a spaţiului în litigiu către pârâtă, prin negociere directă, sub sancţiunea unor daune cominatorii de 1.000 lei/zi întârziere.
La data de 11 iulie 2014, a fost înregistrată cererea de recurs împotriva sentinţei civile nr. 412/PI/l din 1 iunie 2014, în cadrul căreia s-a solicitat şi suspendarea executării, considerând imperios necesar că se impune, având în vedere soluţia pronunţată, obţinerea unei ordonanţe preşedinţiale prin care să se suspende provizoriu executarea hotărârii judecătoreşti.
Cu privire la condiţiile legale ce vizează dispoziţiile art. 581 C. proc. civ., condiţia urgentă a luării măsurii este pe deplin justificată, instanţa neapreciind în mod obiectiv, consecinţele şi prejudiciul creat instituţiei prin vânzarea dreptului de proprietate asupra unui imobil din patrimoniul său, sub sancţiunea unor daune cominatorii de 1.000 lei/zi întârziere, cu atât mai mult cu cât hotărârea nu este irevocabilă, urmând o cale de atac, prin care poate fi desfiinţată.
Cât priveşte caracterul vremelnic şi condiţia nerejudecării asupra fondului, s-a arătat că solicitarea suspendării provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare a executării de către instanţa de recurs, şi faptul că acţiunea în evacuare promovată a fost soluţionată după aproape 7 ani, prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti de către Tribunalul Timiş, prin care a fost obligată să vândă spaţiul, reprezintă argumente care justifică luarea măsurii provizorii.
Analizând recursul, Înalta Curte, constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge, pentru considerentele ce succed:
În cauză, recurenta reclamantă solicită suspendarea provizorie a executării sentinţei civile nr. 412/PI din 11 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 4546/30/2010* până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţa de recurs, arătând că la data de 11 iulie 2014 pe rolul Curţii de Apel Timişoara, a fost înregistrată cererea de recurs formulată împotriva sentinţei civile a cărei suspendare o solicită.
În cazul recursului, art. 300 alin. (1) C. proc. civ. reglementează în mod excepţional suspendarea executării hotărârii „numai în cazurile privitoare la strămutarea de hotare, desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări având o aşezare fixă, precum şi în cazurile anume prevăzute de lege.” Cu excepţiile menţionate, recursul nu este suspensiv de executare, însă, art. 300 alin. (3) C. proc. civ. permite instanţei de recurs să suspende la cerere executarea hotărârii, numai după depunerea unei cauţiuni, urmând ca dispoziţiile art. 403 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. se fie aplicate în mod corespunzător.
Raportat la obiectul cererii, în mod legal s-a reţinut că p otrivit principiului specialia generalibus derogant, în materia de suspendare a executării, dispoziţiile art. 300 C. proc. civ. se aplică cu prioritate, ca text de lege special, şi nu sunt incidente prevederile ce reglementează ordonanţa preşedinţială.
Cum aceste dispoziţii legale recunoaşte recurentei reclamante posibilitatea formulării unei cereri de suspendare provizorie a executării hotărârii până la soluţionarea cererii de suspendare din cadrul recursului, dispoziţiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ., creând cadrul legal pentru acesta, contrar susţinerilor recurentei reclamante, dispoziţiile art. 581 C. proc. civ., nu sunt incidente în cauză.
De altfel, cererea de suspendare provizorie a fost respinsă, ca inadmisibilă, doar pentru considerentele arătate, astfel că nu se va proceda la analiza criticilor cu privire la întrunirea condiţiilor prevăzute de legiuitor pentru admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială, deoarece instanţa nu a cercetat acest aspect.
Pentru considerentele arătate, se va aprecia, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă, şi, în consecinţă, se va respinge ca atare, în raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B.N.R. - Sucursala Regională Timiş împotriva sentinţei nr. 28 din 4 august 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3240/2014. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3247/2014. Civil. Expropriere. Contestaţie... → |
|---|
