ICCJ. Decizia nr. 3504/2014. Civil. Acţiune în anulare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3504/2014
Dosar nr. 43030/3/2007
Şedinţa publică de la 11 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 6518 din 22 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, în Dosarul nr. 43030/3/2007, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC B.C.I. SRL, în contradictoriu cu pârâţii SC A.E. SA (fostă SC A.E. SA ), SC R.T.G.M.I. SRL, SC C.N.L.R. SA, ca neîntemeiată. Reclamanta a fost obligată la plata a 500 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC R.T.G.M.I. SRL şi la 1.000 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC A.E. SA (fosta SC A.E. SA).
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta SC B.C.I. SRL.
În şedinţa publică de la 17 martie 2009, apelanta SC B.C.I. SRL a solicitat suspendarea judecăţii apelului în conformitate cu dispoziţiile articolului 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. până la soluţionarea irevocabilă a cauzei penale care se află pe rolul Tribunalului Bucureşti, susţinând că soluţia ce urmează a se pronunţa în dosarul penal este în legătură directă cu soluţionarea cauzei de faţă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin încheierea din 31 martie 2009 în temeiul articolului 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. suspendă judecata apelului formulat de apelanta reclamantă SC B.C.I. SRL.
În pronunţarea aceste hotărâri Curtea a apreciat că în cauză s-a făcut dovada constatării unor infracţiuni, fapt ce are o înrâurire hotărâtoare asupra deciziei ce urmează a se pronunţa de instanţa de apel.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta SC C.N.L.R. SA.
Recurenta-pârâtă îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 3041 şi ale art. 2441 alin. (2) C. proc. civ.
Consideră recurenta că măsura suspendării judecaţii apelului în prezenta cauză nu se justifică, dată fiind situaţia Dosarului penal nr. 46717/3/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi având în vedere temeiul de drept al suspendării, reprezentat de dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., neputându-se în niciun mod aprecia faptul că de soluţionarea dosarului penal ar depinde şi soluţia ce se va da în prezenta cauză, întrucât obiectul acestuia este reprezentat de infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000) şi soluţia ce urmează a se pronunţa cu privire la condamnarea sau necondamnarea persoanelor inculpate nu are vreo influenţă asupra modului de soluţionare a prezentei cauze.
Arată recurenta că măsura suspendării judecăţii este de natură să prejudicieze în mod substanţial interesele recurentei, care are calitatea de proprietar al spaţiului în litigiu, dar nu se poate bucura de prerogativele pe care le conferă această calitate, de aproape 10 ani de zile, precizând că SC L.R. SA a promovat, în anul 2009, o acţiune în justiţie, prin care a solicitat obligarea S.C. B.C.I. SRL (apelanta-reclamantă din prezenta cauză) la predarea spaţiului comercial în litigiu („obligaţie de a face"), situat în Suceava, jud. Suceava, acţiune care face obiectul Dosarului nr. 2869/86/2009 (în rejudecare) al Curţii de Apel Suceava, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, judecata acestei cauze aflate în apel fiind suspendată, la termenul din data de 11 noiembrie 2011, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluţionarea irevocabilă a prezentei cauze.
Conchide recurenta în sensul că măsura suspendării judecaţii apelului a fost luată în mod neîntemeiat de către Curtea de Apel Bucureşti, instanţa de judecată fiind indusă în eroare de către apelanta-reclamantă şi în plus, aceasta a dat posibilitatea SC B.C.I. SRL de a folosi în continuare în mod abuziv spaţiul comercial în suprafaţă de aprox. 160 mp, în detrimentul proprietarului de drept, SC L.R. SA, împrejurare faţă de care în cauză nu pot fi incidente dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., invocate ca temei juridic al măsurii suspendării judecaţii.
Intimata SC B.C.I. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Prin acţiunea ce face obiectul judecăţii în prezenta cauză se solicită constatarea nulităţii absolute, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat la data de 2 noiembrie 2004 şi anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 18 octombrie 2004, ambele contracte având ca obiect spaţiul comercial şi suprafaţa indiviză de teren aferent acestuia, imobil situat în Suceava, jud. Suceava.
Rechizitoriul încheiat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, depus în copie la dosar şi prin care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale relevă faptul că printre contractele vizate se regăseşte şi cel cu privire la spaţiul comercial în prezentul litigiu.
Potrivit art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. instanţa poate suspenda judecata cauzei atunci când se ivesc indiciile unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.
Textul legal reglementează un caz de suspendare judiciară facultativă a judecăţii în situaţia în care sunt îndeplinite cumulativ două condiţii: pe de-o parte să se fi început urmărirea penală cu privire la o infracţiune şi pe de altă parte, această infracţiune să aibă o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să se dea în procesul civil.
Raportat la situaţia de fapt reţinută, instanţa de apel a constatat îndeplinite cerinţele art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. cele două condiţii fiind corect examinate din perspectiva probatoriului administrat.
Aserţiunea recurentei cu privire la faptul că măsura suspendării este de natură să prejudicieze interesele companiei care deşi are calitatea de proprietară a spaţiului în litigiu, nu se poate bucura de prorogativele conferite de dreptul de proprietate nu poate fi primită, întrucât textul de lege evocat nu conţine condiţii suplimentare cu privire la aspecte de ordin prejudicial.
În considerarea celor ce preced Înalta Curte, constatând că încheierea recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă SC C.N.L.R. SA Bucureşti împotriva încheierii de la 31 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 11 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3503/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3505/2014. Civil. Excludere asociat. Recurs → |
|---|
