ICCJ. Decizia nr. 3509/2014. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3509/2014
Dosar nr. 14420/62/2011
Şedinţa publică de la 11 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 296/C/2012 pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosarul nr. 1422/62/2011 s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC C.R. SRL în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL, reclamanta fiind obligată să plătească pârâtei suma de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta SC C.R. SRL a declarat apel.
Prin Decizia nr. 172/AP din 27 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosar nr. 14420/62/2011 s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC C.R. SRL împotriva sentinţei civile nr. 296/C din 03 iulie 2012 a Tribunalului Braşov, secţia a ll-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, pe care a păstrat-o, apelanta a fost obligată să plătească intimatei SC A. SRL suma de 46.809,63 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC C.R. SRL.
Prin Decizia nr. 300 din 30 ianuarie 2014 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de reclamanta SC C.R. SRL Chiajna împotriva Deciziei civile nr. 172/Ap din 27 noiembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, pe care a casat-o în parte şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut, în esenţă, că în speţă apelul declarat de reclamanta SC C.R. SRL împotriva sentinţei civile nr. 296/C din 03 iulie 2012 a Tribunalului Braşov a fost respins, soluţia dată pe fondul acestui litigiu fiind menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, casarea vizând doar capătul de cerere având ca obiect cheltuielile de judecată.
Rejudecând capătul de judecată privind cheltuielile de judecată, Curtea de Apel Braşov, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 173/Ap din 16 aprilie 2014, a respins capătul de cerere privind cheltuielile de judecată şi a obligat apelanta să plătească intimatei suma de 44.809,63 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Curtea a constatat că intimata pârâtă SC A. SRL a făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate, depunând factura fiscală din 7 noiembrie 2012. Dată fiind valoarea şi dificultatea litigiului, specificul acestuia, munca efectuată de avocat, Curtea a apreciat că în speţă nu se impune aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC C.R. SRL solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate şi reţinând cauza spre rejudecare şi respingerea acordării cheltuielilor de judecată ca neîntemeiate.
Recurenta-reclamantă îşi subsumează criticile art. 304 pct. 5 şi 7 C. proc. civ.
Raportându-se la motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. recurenta-reclamantă invocă faptul că nu a fost citată nici pentru termenul din data de 14 aprilie 2014, dată la care s-a luat act de declaraţia de abţinere şi nici pentru termenul din data de 15 aprilie 2014, termen la care s-a precizat în decizia recurată că au avut loc dezbaterile, împrejurare faţă de care consideră că i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ. recurenta-reclamantă arată că deşi instanţa ce a rejudecat cauza nu a motivat în niciun fel care sunt motivele de fapt pe baza cărora şi-a format convingerea că recurenta ar trebui obligată la plata sumei de 44.809,63 lei, cu 2.000 lei mai puţin decât a dispus în soluţia iniţială.
Precizează recurenta că aceste cheltuieli de judecată reprezintă onorariu de avocat şi au fost acordate pentru munca avocatului părţii adverse depusă în cadrul a 2 termene de judecată dintre care un termen a fost acordat urmare a cererii de amânare depusă de avocatul părţii adverse, că în cuprinsul întâmpinării formulate de către partea adversă în apel, sunt practic reiterate apărările acestora formulate pe fondul cauzei, astfel că nu poate fi luată în considerare o complexitate deosebită a cauzei ce a format obiectul apelului.
Apreciază recurenta că, în condiţiile în care pentru faza procesuală a fondului au fost acordate cheltuieli de judecată în cuantum de 5.000 lei pentru faza procesuală a apelului, cu mult mai restrânsă ca durată şi complexitate, nu pot fi acordate cheltuieli de 10 ori mai mari.
Intimata SC A. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Critica subsumată motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu poate fi primită întrucât pentru termenul de la 15 aprilie 2014 când au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei, procedura de citare cu recurenta-reclamantă SC C.R. SRL a fost legal îndeplinită aceasta fiind citată la sediul procesual ales indicat de parte în cererea de apel, dovada de îndeplinire a procedurii de citare fiind primită sub semnătură şi ştampilă, în condiţiile art. 153 alin. (1) teza finală C. proc. civ.
Cât priveşte termenul de la 14 aprilie 2014 este de reţinut că la acea dată a fost soluţionată o cerere de abţinere, caz în care nu se citează părţile.
Critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este, de asemenea, nefondată întrucât hotărârea recurată îndeplineşte, sub aspectul motivării, cerinţele art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanţa prezentând raţionamentul pentru care nu a făcut aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., raportându-se în mod corect la fundamentul acordării cheltuielilor de judecată - culpa procesuală şi stabilind cuantumul acestora în funcţie de criterii obiective, respectiv valoarea, dificultatea şi specificului şi munca efectuată de avocat.
În considerarea celor ce preced Înalta Curte, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă SC C.R. SRL prin administrator judiciar H.M. Expert Ipurl împotriva Deciziei nr. 173 din 16 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Braşov secţia I civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 11 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3507/2014. Civil. Actiune in raspundere... | ICCJ. Decizia nr. 3512/2014. Civil → |
|---|
