ICCJ. Decizia nr. 3724/2014. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3724/2014
Dosar nr. 619/2/2014
Şedinţa publică de la 25 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 5653 din 12 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, s-a respins cererea formulată de reclamantul R.D. în contradictoriu cu pârâta A.G.E.R.S.SRL ca inadmisibilă, reclamantul fiind obligat la plata sumei de 4340 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 11977 din 4 octombrie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, s-a admis cererea reclamantului R.D. şi s-a luat act de retragerea acestuia din societatea SC A.G.E.R.S. SRL, iar prin Decizia comercială nr. 6444 din 21 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pârâta SC A.G.E.R.S. SRL a fost obligată la plata către reclamantul R.D. a sumei de 800.000 lei, reprezentând drepturi cuvenite ca urmare a retragerii din societate.
Prin cererea formulată la data de 1 martie 2013 sub nr. 6313/3/2012 reclamantul R.D. a solicitat obligarea pârâtei SC A.G.E.R.S. SRL la plata sumei de 640.000 lei, cu titlu de actualizare drepturi ce se i se cuvin în urma retragerii din societatea pârâtă, calculate la suma de 800.000 lei de la data de 13 ianuarie 2003 şi până la data plăţii efective, 21 octombrie 2011.
Tribunalul a considerat că reclamantul nu mai poate pretinde alte drepturi cuvenite asociatului retras anterioare pronunţării hotărârii, întrucât părţile cu convenit prin Decizia nr. 644 din 21 decembrie 2010 cu privire la toate drepturile ce se cuvin asociatului retras. S-a reţinut totodată, că reclamantul mai poate pretinde doar actualizarea debitului stabilit prin Decizia nr. 644/2010 conform art. 3712 alin. (3) C. proc. civ., în condiţiile prevăzute de textul de lege şi nu printr-o nouă cerere de chemare în judecată.
R.D. a declarat apel împotriva acestei sentinţe solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin Decizia nr. 358 din 22 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, a fost admis apelul declarat de apelantul R.D., împotriva sentinţei civile nr. 5653 din 12 septembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, în Dosarul nr. 6313/3/2012, în contradictoriu cu intimata SC A.G.E.R.S. SRL. A fost anulată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare, primei instanţe.
Curtea a considerat că este greşită soluţia instanţei de a aprecia şi a respinge ca inadmisibilă o cerere care îndeplineşte condiţiile de admisibilitate exhibate de codul de procedură civilă şi prevăzute de principiile fundamentale ale dreptului procesual civil.
În cauză nu s-a pus problema lipsei calităţii procesuale active, a prescripţiei dreptului material la acţiune, a autorităţii de lucru judecat a lipsei de interes ori a altei condiţii intrinseci exercitării dreptului la acţiune pentru a acorda un fine de neprimire acestei cereri.
În acest context, respingerea de către instanţa de fond ca inadmisibilă a cererii reclamantului fără a trece la analiza şi cercetarea temeinicei dreptului subiectiv dedus judecăţii apare ca o încălcare a dreptului la un proces echitabil ce presupune supunerea chestiunii litigioase dezbaterii unui instanţe judecătoreşti care să tranşeze respectivul diferend printr-o hotărâre pe fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-pârâtă SC A.G.E.R.S. SRL solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate şi pe fond respingerea apelului declarat de R.D. şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei instanţei de fond.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor se arată că decizia recurată este netemeinică şi nelegală deoarece instanţa a ignorat dispoziţiile legale când a admis apelul declarat de intimatul-reclamant împotriva sentinţei fondului considerând că o astfel de cerere de chemare în judecată este admisibilă.
Recurenta susţine că având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată care vizează obligaţii cu caracter comercial sunt incidente dispoziţiile art. 43 C. com., care prevăd că datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua în care devin exigibile. Din interpretarea coroborată a art. 1088 alin. (2) C. civ. cu art. 43 C. com., rezultă că, creditorul nu ar trebui să îndeplinească nicio formalitate cerută de lege pentru a declanşa momentul curgerii daunelor interese întrucât acesta este de drept în întârziere. Or, în cazul de faţă, datoria ca să fie purtătoare de dobânzi moratorii sau compensatorii trebuie să fie lichidă. Datoria pretinsă nu era lichidă la momentul 13 ianuarie 2003 dată faţă de care reclamantul pretinde actualizarea sumei de 800.000 lei care a fost stabilită ulterior prin Decizia nr. 644 din 21 decembrie 2010.
Instanţa de apel a trecut cu uşurinţă peste această împrejurare şi a făcut o analiză superficială a condiţiilor de exerciţiu a dreptului la acţiune încălcând dispoziţiile art. 43 C. com., întrucât cererea reclamantului are în vedere reactualizarea sumei de 800.000 lei achitată de societate începând cu 3 ianuarie 2003 deşi această sumă a fost stabilită ca obligaţie de plată la o dată ulterioară şi anume 21 decembrie 2010, momentul rămânerii definitive a deciziei nr. 644 care a stabilit aceste drepturi. Prin această decizie s-a reţinut în esenţă că reclamantul nu poate pretinde de la societatea pârâtă mai mult decât suma de 800.000 lei iar pretenţiile formulate de reclamant direct în calea apelului privind actualizarea drepturilor cuvenite asociatului retras din societate începând cu 13 ianuarie 2003 sunt inadmisibile în temeiul art. 294 C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-reclamant R.D. o va respinge ca neîntemeiată, criticile formulate încadrându-se în motivul de recurs invocat.
În ceea ce priveşte recursul, instanţa constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed.
Criticile formulate vizează aspecte de fond ale acţiunii pe care instanţa de apel nu Ie-a analizat, aceasta admiţând apelul şi trimiţând cauza spre rejudecare pe considerentul că cererea de chemare în judecată îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de codul de procedură civilă şi principiile fundamentale ale dreptului procesual civil şi că cererea poate fi analizată pe fond întrucât nu s-a pus problema lipsei calităţii procesuale active, a prescripţiei dreptului material la acţiune, a autorităţii de lucru judecat a lipsei de interes ori a altei condiţii intrinseci exercitării dreptului la acţiune pentru a acorda un fine de neprimire acestei cereri.
Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte, reţine că, criticile recurentei privind aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 1088 C. civ. şi a art. 43 C. com. nu sunt fondate, raportat la considerentele şi dispozitivul deciziei recurate, aceste aspecte constituind apărări pe fondul cauzei care vor fi avute în vedere în rejudecare.
Raportat la cele reţinute, Înalta Curte, constată că decizia atacată este legală şi temeinică, ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată reclamant R.D.
Respinge recursul declarat de recurenta-parată SC A.G.E.R.S. SRL în sentința nr. 7558 din 22 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti , secţia a Vl-a civilă, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată, în şedinţa publică, astăzi, 25 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3723/2014. Civil. Nulitate act juridic. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3725/2014. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
