ICCJ. Decizia nr. 3736/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3736/2014
Dosar nr. 9920/94/2014
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 25 noiembrie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 29 august 2014 sub nr. de Dosar nr. 18300/200/2014 petentul B.E.J., N.G.A. a solicitat la cererea creditoarei SC E.O.S.K.S.I.R. SRL în contradictoriu cu debitorul F.M.D. încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit din 27 septembrie 2005.
Prin sentinţa civilă nr. 13155 din 29 august 2014 pronunţată de către Judecătoria Buzău în Dosarul nr. 18300/200/2014 instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 17 septembrie 2014, sub numărul 9920/94/2014.
La termenul din data de 16 octombrie 2014 instanţa din oficiu a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Buftea reţinând că potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispoziţiile noului cod de procedură civilă, intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, se aplică executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare. Potrivit art. 622 alin. (2) din Noul C. proc. civ., executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare, dacă prin legea specială nu se prevede altfel.
Astfel, instanţa constată că executarea silită în prezenta cauză a început la data de 23 ianuarie 2013, reprezentând data formulării cererii de executare silită de către creditoare şi a înregistrării acesteia la biroul petentei.
Raportat la această dată instanţa constată că în prezenta cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865, întrucât cererea de executare silită a fost formulată de creditor înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Pentru aceste motive, competenţa instanţei de executare urmează a fi analizată raportat la art. 373 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, potrivit căruia instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Întrucât petenta a solicitat încuviinţarea executării silite prin poprirea sumelor datorate debitorului de către societatea SC A.D. SRL, cu sediul în localitatea Buzău, instanţa a constatat că executarea silită se va face în circumscripţia Judecătoriei Buzău, iar nu a Judecătoriei Buftea.
Pentru aceste motive, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.
Instanţa a constatat că s-a ivit un conflict negativ de competenţă, potrivit art. 20 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865.
Potrivit art. 21 C. proc. civ. de la 1865, instanţa a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă, fiind instanţa ierarhic superioară comună instanţelor aflate în conflict de competenţă, potrivit art. 22 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865.
Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Potrivit art. 20 alin. (2) din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Buzău şi Judecătoria Buftea - s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri irevocabile, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza, prin urmare există conflict negativ de competenţă.
Înalta Curte, reţine că cererea de executare silită în prezenta cauză a fost depusă la data de 23 ianuarie 2013, la biroul executorului judecătoresc.
În conformitate cu art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispoziţiile Noului C. proc. civ., intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, se aplică executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.
Potrivit art. 622 alin. (2) din Noul C. proc. civ., executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare, dacă prin legea specială nu se prevede altfel.
Având în vedere că cererea de executare silită a fost depusă înainte de intrarea în vigoare a noului cod de procedură civilă rezultă că în prezenta cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865.
Competenţa instanţei de executare urmează a fi stabilită raportat la art. 373 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, potrivit căruia instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Întrucât petenta a solicitat încuviinţarea executării silite prin poprirea sumelor datorate debitorului de către societatea A.D. SRL, cu sediul în localitatea Buzău executarea silită se va face în circumscripţia Judecătoriei Buzău, motiv pentru care Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 25 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3734/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3737/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
