ICCJ. Decizia nr. 383/2014. Civil. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 383/2014
Dosar nr. 238/36/2013
Şedinţa publică de la 5 februarie 2014
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 5538 din 12 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia comercială, în Dosarul nr. 6060/118/2008, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta SC O.E. SA, în contradictoriu cu pârâta SC M.E. SA şi s-a dispus obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumei de 44.335,99 lei reprezentând c/valoarea utilităţilor furnizate şi la plata penalităţilor de0,5% pentru fiecare zi de întârziere aferente debitului principal, calculate de la data scadentei fiecărei facturi fiscale şi până la data de 14 iunie 2006.
Au fost respinse restul pretenţiilor formulate de reclamanta SC O.E. SA, ca neîntemeiate.
Împotriva acestei hotărârii, au formulat apel ambele părţi, iar prin Decizia civilă nr. 158/ Com din 17 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au fost admise apelurile şi a fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost obligată pârâta SC M.E. SA la plata către reclamanta SC O.E. SA a sumei de 36.353,73 lei reprezentând debit principal şi la 183.572,83 lei penalităţi de întârziere de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere aferente debitului principal, până la achitarea efectivă a acestuia.
Prin cererea înregistrată la data de 11 martie 2013, pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub număr de Dosar 238/36/2013, SC M.E. SA a formulat contestaţie la titlu, solicitând instanţei:
- Lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării titlului executoriu, Decizia civilă nr. 158/ Com din 17 noiembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. 6060/118/2008, prin care a fost obligată la plata penalităţilor către SC O.E. SA, până la data plăţii efective, deşi acest lucru nu fusese solicitat de către intimată;
- Suspendarea executării Deciziei civile nr. 158/ Com din 17 noiembrie 2011 (a cărei executare silită face obiectul Dosarului de executare nr. 443/2011 al B.E.J. S.C.A. şi S.C.S.), pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. 6060/118/2008, în temeiul art. 403 alin. (1) C. proc. civ., până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei la titlu;
- Obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
În motivare, contestatoarea a susţinut că, astfel cum reiese atât din cuprinsul cererii de chemare în judecată, cât şi din cele două cereri de precizare a câtimii formulate de către SC O.E. SA, aceasta nu a învestit instanţa cu o cerere de acordare a penalităţilor de întârziere de la data scadenţei facturilor neachitate şi până la plata efectivă a acestora, ci doar cu o cerere prin care a cuantificat în mod exact penalităţile, calculate până la data de 14 iunie 2006, aspect ce a fost reţinut chiar de către Curtea de Apel Constanţa în considerentele Deciziei civile nr. 158/ Com din 17 noiembrie 2011.
S-a arătat că SC M.E. SA a procedat deja la plata către SC O.E. SA a penalităţilor de întârziere, conform Ordinului de plată din 04 martie 2013, pentru suma de 44.335,99 lei, achitând, în totalitate, suma din titlul executoriu - Decizia civilă nr. 158/ Com din 17 noiembrie 2011, corelată cu limitele în care instanţa de judecată a fost învestită prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost aceasta precizată.
A apreciat că titlul executoriu este neclar, interpretabil şi extrem de prejudiciabil pentru contestatoare, care se află pusă în ipostaza de a fi executată pentru o sumă care nu a fost acordată de către instanţa de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 72 din 17 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la titlu formulată de contestatoarea SC M.E. SA, în contradictoriu cu intimata SC O.E. SA, privind Decizia civilă nr. 158 din 17 noiembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în Dosarul nr. 6060/118/2008. A fost obligată apelanta către intimata-reclamantă la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, contestatoarea-pârâtă SC M.E. SA a declarat recurs, invocând în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii contestaţiei la titlu formulată de SC M.E. SA.
În motivare, recurenta susţine, în esenţă, că hotărârea este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, având în vedere faptul că instanţa a analizat cererea prin raportare la dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ., iar nu din perspectiva unei contestaţii la titlu întemeiată pe dispoziţiile art. 401 alin. (1)1 C. proc. civ.
În opinia contestatoarei, titlu executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 158/ Com din 17 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa este neclar, interpretabil şi prejudiciabil pentru recurentă, care se află în ipostaza de a fi executată pentru o sumă care nu a fost acordată de către instanţa de judecată.
În cauză, apreciază recurenta, instanţa a respins contestaţia la titlu fără a analiza concret problema dedusă judecăţii, respectiv faptul că dispozitivul Deciziei civile nr. 158/ Com din 17 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa trebuie interpretat şi corelat cu ceea ce se reţine în considerentele acestei hotărâri.
Intimata SC O.E. SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat.
La termenul de judecată din 5 februarie 2014, reprezentanta recurentei a formulat concluzii de admitere a recursului, solicitând în principal, modificarea în tot a deciziei atacate, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea contestaţiei la titlu astfel cum a fost formulată, iar în subsidiar, casarea cu trimitere spre rejudecare în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ.
Analizând decizia atacată în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, având în vedere şi apărările formulate de intimata SC O.E. SA prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele care succed:
Este de necontestat că potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811 C. proc. civ., se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
Finalitatea urmărită de legiuitor prin reglementarea contestaţiei la titlu este explicitarea dispozitivului hotărârii ce urmează a fi valorificat în cadrul contestaţiei la executare în condiţiile în care dispozitivul acestei hotărâri ar conţine dispoziţii ambigue, insuficient clarificate în vederea unei executări corecte.
În speţă, invocând în drept dispoziţiile art. 400 alin. (2), art. 403, art. 4041C. proc. civ., SC M.E. SA a formulat contestaţie la titlu prin care a solicitat lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 158 din 17 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 6060/118/2008.
În mod nejustificat, Curtea de Apel Constanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei la titlu a respins-o prin raportare la prevederile de drept comun ale art. 2811C. proc. civ., soluţia bazându-se pe o apreciere generală a situaţiei de fapt, fără nicio referire la dispoziţiile speciale ce reglementează executarea silită, dispoziţii speciale pe care s-a întemeiat, de altfel, contestaţia la titlu formulată de SC M.E. SA.
Această situaţie echivalează cu o nemotivare în înţelesul art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi atrage nulitatea hotărârii conform art. 105 alin. (2) din acelaşi act normativ.
Succintele considerente ale deciziei atacate fac imposibilă examinarea legalităţii soluţiei pronunţate, instanţa a cărei hotărâre este recurată încălcând obligaţia prevăzută de art. 261 pct. 5 C. proc. civ., aceea de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluţia dată, instanţa de recurs fiind în imposibilitate de a putea analiza justeţea soluţiei adoptate în întregul său.
Este util de subliniat că o astfel de decizie nu respectă nici exigenţele art. 6 parag. 1 din C.E.D.O., iar în jurisprudenţa Curţii, noţiunea de proces echitabil presupune ca instanţa să examineze în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse spre analizare.
Nu în ultimul rând, motivarea hotărârii este o componentă a principiului dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 parag. 1 din C.E.D.O. şi în acelaşi timp o garanţie procesuală care permite exercitarea controlului judiciar al unei hotărâri judecătoreşti (cauza Ruiz Torja împotriva Spaniei, Boldea împotriva României).
Rezumând argumentele evocate şi având în vedere că o eventuală suplinire a motivării este incompatibilă cu orice soluţie ar putea fi adoptată în recurs, Înalta Curte, având în vedere încălcarea dispoziţiilor legale mai sus arătate şi prin raportare la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ipoteza a doua, reţine lipsa de temei legal a deciziei recurate, întrucât din modul în care aceasta a fost redactată nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, astfel că, în considerarea prevederilor art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În raport de soluţia pronunţată, nu se mai impune examinarea celorlalte criticile invocate de către recurentă, acestea urmând a fi analizate în rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Admite recursul declarat de pârâta SC M.E. SA prin lichidator judiciar activ lichidator Ipurl împotriva Deciziei civile nr. 72 din 17 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 378/2014. Civil. Acţiune în anularea... | ICCJ. Decizia nr. 384/2014. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
