ICCJ. Decizia nr. 397/2014. Civil. Evacuare. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 397/2014
Dosar nr. 4029/1/2013
Şedinţa publică de la 5 februarie 2014
Deliberând asupra contestaţiei în anulare, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3695 din 27 septembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, în Dosarul nr. 5440/100/2009, a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta SC B.T. SRL (fostă SC B. SRL) împotriva Deciziei civile nr. 141 din 21 iulie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a constatat că, prin cererea formulată la data de 29 martie 2012, pârâta SC B.T. SRL a solicitat acordarea ajutorului public judiciar, în sensul reducerii, eşalonării sau amânării de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.271 lei, aferentă cererii de recurs.
Prin încheierea de şedinţă din data de 26 aprilie 2012, a fost respinsă cererea de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, faţă de probatoriul administrat în cauză, respectiv insuficienţa actelor depuse la dosar referitoare la situaţia sa economico-financiară.
La data de 22 mai 2012, pârâta a formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii din data de 26 aprilie 2012, iar prin încheierea din 12 iunie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, comunicată recurentei, a fost admisă cererea de reexaminare, fiind eşalonată plata taxei judiciare de timbru până la data de 1 august 2012 când urma a fi achitată suma de 635 lei şi până la termenul de judecată din data de 27 septembrie 2012, urmând a fi achitată diferenţa de 636 lei.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat şi nici până la termenul stabilit de Înalta Curte, respectiv 27 septembrie 2012, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită, instanţa a dat eficienţă prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi a anulat recursul, ca netimbrat.
Împotriva acestei decizii, SC B.T. SRL Baia Mare a formulat contestaţie în anulare, invocând în drept dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
În argumentarea cererii, contestatoarea SC B.T. SRL Baia Mare a susţinut, în esenţă, că dezlegarea dată de instanţa de recurs este rezultatul unei erori materiale privind taxa judiciară de timbru.
Raportat la prevederile art. 212 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, având în vedere că încheierea prin care s-a admis cererea privind acordarea de facilităţi sub forma eşalonării constituie titlu executoriu, în opinia contestatoarei, instanţa nu poate face aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv, nu poate anula cererea ca netimbrată, deoarece s-ar ajunge la sancţionarea societăţii de două ori, respectiv pe de o parte ar fi executată silit pentru suma stabilită ca taxă de timbru, iar pe de altă parte, cererea nu ar fi analizată, ca urmare a admiterii excepţiei netimbrării.
Sub un alt aspect, contestatoarea susţine, totodată, că instanţa de recurs a calculat eronat taxa judiciară de timbru de 1.276 lei, în loc de 2,5 lei.
De asemenea, apreciază că, în mod greşit, solicitarea de îndreptare a erorii materiale constatând în calculul greşit al taxei de timbru, a fost înaintată altui complet de judecată care a constatat ca fiind tardivă cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, deşi o astfel de cerere nu a fost formulată.
Precizează că a invocat art. 20 alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 146/1997 şi a solicitat să se analizeze, în cadrul excepţiei de netimbrare, plata taxei judiciare de timbru pentru recurs şi pentru fazele procesuale anterioare.
Totodată, susţine contestatoarea, a dovedit că sunt îndeplinite ambele situaţii prevăzute art. 21 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru aşa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 212 din 4 decembrie 2008.
Intimata SC C.D.P. A.R.I.S. SA Baia Mare a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, solicitând admiterea excepţiei şi, în consecinţă, respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă.
Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate şi temeiul de drept invocat, Înalta Curte urmează să respingă contestaţia în anulare pentru considerentele care succed:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, iar cazurile de admisibilitate sunt limitativ enumerate de lege, fiind de strictă interpretare.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 prima teză C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată în recurs este rezultatul unei greşeli materiale, înţelegând prin aceasta greşeli de ordin procedural, respectiv erori materiale evidente săvârşite de instanţă prin neobservarea dovezilor existente la dosar.
În sensul art. 318 C. proc. civ. este greşeală materială anularea recursului ca netimbrat sau anularea recursului ca insuficient timbrat, în pofida existenţei la dosar a dovezii timbrajului.
Dovada achitării taxei judiciare de timbru nu se află la dosar şi nici nu s-a făcut dovada depunerii acesteia până la termenul stabilit de instanţă (27 septembrie 2012) prin încheierea pronunţată la data de 12 iunie 2012 (filele 150-151 dosar recurs) prin care s-a dispus eşalonarea plăţii taxei de timbru în cuantum de 1271 lei în sensul achitării sumei de 635 lei până la data de 1 august 2012 şi achitarea diferenţei de 636 lei până la termenul de judecată din data de 27 septembrie 2012, motiv pentru care, criticile subsumate dispoziţiilor art. 318 prima teză C. proc. civ. nu sunt fondate.
Propria culpă în neonorarea obligaţiei legale de a timbra în condiţiile în care SC B.T. SRL a beneficiat de acordarea unor facilităţi privind plata taxei judiciară timbru, reanalizarea cererii vizând modul de calcul pretins eronat al cuantumului taxei judiciare de timbru stabilit de către instanţa de recurs, precum şi invocarea unor pretinse erori de judecată (aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi alin. (3) prin raportare la art. 212 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, republicată), nu pot deschide calea contestaţiei în anulare în înţelesul art. 318 C. proc. civ.
Este de reţinut că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal învestită.
Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite motivele de anulare prevăzute de art. 318 C. proc. civ. şi drept urmare, va menţine decizia atacată şi va respinge contestaţia în anulare formulată de SC B.T. SRL Baia Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC B.T. SRL Baia Mare împotriva Deciziei nr. 3695 din 27 noiembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, pronunţată în Dosarul nr. 5440/100/2009.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 396/2014. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 399/2014. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... → |
|---|
