ICCJ. Decizia nr. 401/2014. Civil. Obligaţie de a face. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 401/2014
Dosar nr. 1674/1/2013
Şedinţa publică de la 5 februarie 2014
Asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la data de 28 octombrie 2008 sub nr. 12069/300/2008, reclamantul G.D. a chemat în judecată pe pârâta SC E.R.E. SA, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei să-i vândă camera din Căminul, situat în Bucureşti, sector 2, în condiţiile art. 7 alin (1) şi alin. (4) din Legea nr. 85/1992 şi ale Decretului-Lege nr. 61/1990, imobil compus din camera de locuit, cota-parte indiviză asupra suprafeţelor comune şi cota-parte de teren aflată în indiviziune forţată, aferentă camerei, conform autorizaţiei de construire, la preţul de 1.500 lei, obligarea pârâtei la plata unei amenzi civile în cuantum de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligaţiilor ce vor lua naştere ca urmare a admiterii definitive şi irevocabile a prezentei acţiuni, precum şi notarea litigiului la O.C.P.I. Sector 2 Bucureşti şi a interdicţiei de înstrăinare ca măsură de indisponibilizare asupra imobilului menţionat, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 5818 din 25 mai 2010 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de către pârâtă; a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul G.D., în contradictoriu cu pârâta SC E.R.E. SA, s-a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată şi a s-a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat apel, care, prin Decizia civilă nr. 963/ A din 17 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respins, ca nefondat.
Prin Decizia nr. 2159 din 23 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. 12069/300/2008, a fost respins ca nefondat, recursul declarat de reclamantul G.D. împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel.
Prin cererea înregistrată la data de 15 martie 2013 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, sub număr de Dosar nr. 1674/1/2013, G.D., în temeiul dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 2159 din 23 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. 12069/300/2008, invocând contrarietatea de hotărârii, în raport de cele reţinute prin sentinţa civilă nr. 774 din 26 ianuarie 20110 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în Dosarul nr. 13144/300/2008, prin care a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta D.(fostă B.) E., în contradictoriu cu pârâta SC E.R.E. SA, a fost obligată pârâta să vândă reclamantei în condiţiile art. 7 alin. (1) şi (4) coroborat cu art. 10 din Legea nr. 85/1992, camera/Cămin şi cota parte indiviză asupra suprafeţelor comune, situată în imobilul Căminul de nefamilişti din Bucureşti, sector 2; a fost respinsă ca neîntemeiată cererea privind obligarea pârâtei să vândă reclamantei cota parte indiviză de teren, aferentă camerei de locuit şi a fost respinsă ca nefondată cererea privind obligarea reclamantei la plata unei amenzi civile pentru fiecare zi întârziere.
Intimata SC E.R.E. SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii cererii de revizuire, conform art. 511 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ., solicitând, în esenţă, admiterea excepţiei invocate şi, în consecinţă, respingerea cererii de revizuire ca fiind tardiv formulată, iar în subsidiar, respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată.
Cu titlu preliminar, având în vedere dispoziţiile tranzitorii ale Legii nr. 76/2012 privind punerea în aplicare a Noului C. proc. civ., Înalta Curte va reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor C. proc. civ. în vigoare la data demarării litigiului, respectiv la data de 28 octombrie 2008.
Înalta Curte va respinge cererea de revizuire pentru considerentele care succed:
Conform art. 322 alin. (1) C. proc. civ., „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărârii date de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul", se poate cere în cele nouă cazuri expres şi limitativ prevăzute de acest text.
Astfel, în lumina dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri date de o instanţă de recurs se poate cere şi poate fi făcută doar în situaţia în care această hotărâre evocă fondul cauzei, indiferent care dintre motivele prevăzute de art. 322 pct. 1-9 C. proc. civ. ar fi invocate în motivarea respectivei cereri de revizuire.
Prin urmare, din textul de lege anterior evocat rezultă că prima condiţie pe care trebuie să o îndeplinească hotărârea pentru admisibilitatea oricărei cereri de revizuire a unei hotărâri pronunţate de o instanţă de recurs este aceea ca hotărârea respectivă să evoce fondul pricinii.
Legiuitorul a impus condiţia ca această instanţă să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii decât cea care fusese aleasă până în acel moment.
O astfel de situaţie nu se întâlneşte în cazul de faţă, când instanţa de recurs prin Decizia nr. 2159 din 23 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. 12069/300/2008, a cărei revizuire se solicită, a respins recursul, ca nefondat, fără a pronunţa ea însăşi o hotărâre asupra fondului cererii, ci numai a analizat motivele de casare invocate de recurent.
Or, hotărârea prin care recursul a fost respins, fără a se evoca fondul cauzei, menţinându-se, implicit, situaţia de fapt stabilită de instanţa a cărei hotărâre a fost recurată, nu este susceptibilă de a fi atacată cu revizuire.
În consecinţă, respingând, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul G.D. cu menţinerea în totalitate a stării de fapt, astfel cum aceasta a fost statuată de către instanţa de apel, decizia dată în recurs nu întruneşte condiţia cerută de art. 322 alin. (1) C. proc. civ., situaţie în care nu este susceptibilă de a fi atacată cu revizuire, în această ipoteză calea de atac extraordinară nefiind admisibilă.
Distinct de cele reţinute, raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au pronunţat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Condiţiile anterior menţionate trebuie însă îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerinţe ducând la respingerea cererii de revizuire.
În cauză nu se poate reţine contradictorialitatea de hotărâri, câtă vreme nu sunt întrunite cumulativ cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Atâta timp cât obiectul şi părţile în litigiul în care s-a pronunţat hotărârea pretins contradictorie sunt distincte, nu este îndeplinită cerinţa imperativă a triplei identităţi în sensul textului legal invocat.
Litigiul de faţă a avut ca obiect obligarea pârâtei SC E.R.E. SA de a vinde imobilul camera/Cămin din, sector 2 Bucureşti, în condiţiile Legii nr. 85/1992, către reclamantul G.D., or hotărârea în raport de care se invocă contrarietatea a fost pronunţă într-un litigiu ce a avut ca obiect obligarea pârâtei SC E.R.E. SA de a vinde un alt imobil, şi anume, camera/Cămin, din sector 2 Bucureşti către reclamanta D.(fostă B.) E., prin urmare, către o altă parte.
Faţă de considerentele expuse, văzând şi cerinţele art. 322 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 326 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul G.D. împotriva Deciziei nr. 2159 din 23 noiembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. 12069/300/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul G.D. împotriva Deciziei nr. 2159 din 23 noiembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. 12069/300/2008.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 400/2014. Civil. Anulare act. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 402/2014. Civil. Obligaţie de a face.... → |
|---|
