ICCJ. Decizia nr. 399/2014. Civil. Pretenţii. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 399/2014
Dosar nr. 5983/1/2013
Şedinţa publică de la 5 februarie 2014
Deliberând asupra contestaţiei în anulare, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 19 decembrie 2013 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, contestaţia în anulare formulată de A.T.I. împotriva Deciziei nr. 450 din 19 noiembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud, în Dosarul nr. 2307/186/2010.
Înalta Curte, analizând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale, în temeiul dispoziţiilor art. 1591 raportat la art. 319 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 105 alin. (1) din acelaşi act normativ, apreciază că aceasta este întemeiată şi, în consecinţă, constată că nu este competentă să soluţioneze prezenta contestaţie în anulare pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată, contestatorul A.T.I. a solicitat anularea Deciziei civile nr. 450 din 19 noiembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud, hotărâre prin care a fost respins recursul formulat de reclamantul A.T.I. împotriva sentinţei civile nr. 16710 din 28 noiembrie 2012 pronunţată de Judecătoria Beclean, astfel cum rezultă din copia minutei deciziei menţionate, aflată la fila 13 din dosar.
Fiind o cale de retractare, contestaţia în anulare, indiferent de motivul invocat, este de competenţa instanţei a cărei hotărâre se atacă şi niciodată a vreunei instanţe ierarhic superioare.
În acest sens sunt prevederile art. 319 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora, competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare aparţine instanţei a cărei hotărâre se atacă, normă imperativă aplicabilă deopotrivă situaţiilor reglementate de prevederile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
Este de reţinut că în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor, într-o anumită ordine, precum şi soluţionarea acestora de către instanţa prevăzută de lege.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
În consecinţă, faţă de considerentele anterior expuse, având în vedere că în speţa de faţă a fost formulată contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 450 din 19 noiembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud, în Dosarul nr. 2307/186/2010, în raport de dispoziţiile art. 319 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a acesteia aparţine Tribunalului Bistriţa Năsăud, motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor, art. 158 alin. (3) cu referire la art. 1591 raportat la art. 319 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionarea a prezentei contestaţii în anulare în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud şi va trimite de îndată dosarul acestei instanţe în vederea soluţionării contestaţiei în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia privind competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Trimite cauza spre soluţionare la instanţa competentă, respectiv Tribunalul Bistriţa Năsăud.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 397/2014. Civil. Evacuare. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 400/2014. Civil. Anulare act. Revizuire -... → |
|---|
