ICCJ. Decizia nr. 426/2014. Civil. Expropriere. Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 426/2014

Dosar nr. 7950/105/2007

Şedinţa publică din 11 februarie 2014

Asupra recursurilor civile de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Prahova sub nr. 7950/105/2007 la 4 decembrie 2007, reclamanta T.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Roman - prin C.N.A.D.N.R. SA obligarea acestuia la plata despăgubirilor în cuantum de 30 euro/m.p, urmare exproprierii pentru terenul în suprafaţă de 1.499,554 m.p. şi la cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii,reclamanta a arătat că este proprietara terenului în suprafaţă de 1499,554 m.p. situt în com. Bărcăneşti, tarla 37, parcela 604/82-83, iar prin Hotărârea nr. 319 din 16 noiembrie 2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, aceasta a stabilit greşit cuantumul despăgubirilor ce-i revin ca urmare a exproprierii, întrucât valoarea de 3,4 euro/ m.p. nu o exprimă pe cea reală a terenului.

A precizat reclamanta că expertiza efectuată nu ţine cont de categoria de folosinţă a terenului, deoarece expertul reţine că terenul este arabil, când, în realitate, acesta este cultivat cu legume în solar.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, deoarece Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 18.897,53 lei, astfel că s-au acordat despăgubiri de 3,57 euro/ m.p., avându-se în vedere raportul de evaluare efectuat de expertul evaluator Mihail Dunăreanu, despăgubirea fiind stabilită în funcţie de toate criteriile impuse de lege.

Într-un prim ciclu procesual, Tribunalul Prahova, prin sentinţa civilă nr. 2547 din 7 octombrie 2008, a admis acţiunea precizată formulată de reclamanta T.M. în contradictoriu cu pârâtul Statul Roman - prin C.N.A.D.N. şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei o despăgubire în cuantum de 21,50 euro/ m.p. la cursul B.N.R. din ziua plăţii, ce va fi plătită în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe, pentru terenul expropriat în suprafaţă de 1499,554 m.p., nr. cadastral 1541, tarla 37, parcela 604/82 - 83, menţionat în titlul de proprietate din 15 august 1994.

Prin aceeaşi sentinţă, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei nr. 2547 din 7 octombrie 2008 a Tribunalului Prahova a declarat apel pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N. SA, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia nr. 145 din 24 iunie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, - a admis apelul declarat de pârât, a schimbat în tot sentinţa şi, pe fond, a respins acţiunea.

A dispus obligarea intimatei-reclamante T.M. la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert, către apelantul-pârât.

Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a reţinut că apelul declarat de pârât este fondat, în limitele următoarelor considerente:

Art. 25 din Legea nr. 33/1994 prevede că pentru stabilirea despăgubirilor instanţa va constitui o comisie de experţi compusă dintr-un expert numit de instanţă, unul desemnat de expropriator şi un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii.

Or, în speţă, la termenul de judecată din 19 decembrie 2007, Tribunalul Prahova a încuviinţatat proba cu expertiză evaluări, fiind numiţii experţi, persoanele desemnate de părţi.Mai mult decât atât, expertul desemnat de pârât nu şi-a exprimat punctul său de vedere.

Aşa fiind, criticile apelantului-pârât, potrivit cu care instanţa de fond, prin omologarea raportului de expertiză întocmit de expert C.C., a încălcat prevederile art. 25 şi 26 din Legea nr. 33/1994, care impun ca în cauzele având ca obiect expropriere, comisia de experţi să întocmească un singur raport, sunt fondate.

Graţie caracterului devolutiv, în respectarea prevederilor legale sus menţionate, Curtea a încuviinţat în apel, în temeiul art. 295 C. proc. civ. - la cererea pârâtului - efectuarea unei noi lucrări de expertiză de către o comisie de experţi constituită potrivit dispoziţiilor legii speciale, aceştia întocmind o singură lucrare, în cadrul căreia şi-au exprimat punctele de vedere.

Sub aspectul criticilor, potrivit cărora, sentinţa Tribunalul Prahova este nelegală şi netemeinică faţă de faptul că instanţa de fond, prin omologarea raportului de expertiză întocmit de expert C.C., a încălcat prevederile legale privitoare la modul de stabilire a sumelor solicitate de către reclamantă, Curtea a reţinut că, în raport de prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.

La calcularea cuantumului despăgubirilor experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului, la data întocmirii raportului de expertiză, după caz altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.

Aşadar, concluziile comisiei de experţi trebuie să aibă la bază preţurile de tranzacţionare ale terenurilor de acelaşi fel şi din aceeaşi unitate administrative- teritorială la momentul efectuării lucrării, iar nu preţurile de ofertare, aşa cum, în mod nelegal s-a procedat de către expertul desemnat de către prima instanţă şi pe lucrarea căruia, aceasta şi-a fundamentat soluţia.

Pe de altă parte, aşa cum s-a reţinut din concluziile expertului desemnat de instanţa de apel să facă parte din comisia de experţi la solicitarea apelantului- pârât - coroborate cu celelalte înscrisuri depuse la dosar- respectiv datele furnizate de Primăria comunei Bărcăneşti cu privire la contracte de vânzare - cumpărare încheiate referitor la terenuri de aceeaşi categorie pe raza unităţii administrativ- teritoriale în perioada 2007 - 2008, preţurile de tranzacţionare au variat.

Într-o atare situaţie, în mod corect acest expert a procedat la efectuarea unei variante pornind de la respectivele preţuri pentru a ajunge la o valoare unitară, justă şi acoperitoare.

În ceea ce priveşte opinia expertului desemnat în comisie de către instanţă, acesta a avut în vedere preţurile de ofertă publicate pe site-urile de internet la care a aplicat corecţii privind deprecierea socio-economică a perioadei de la data evaluării, cu nesocotirea criteriilor legale prevăzute de normele legale mai sus amintite.

Referitor la opinia expertului desemnat în comisie de către expropriat, acesta a folosit ca date de comparaţie preţurile de ofertare din publicaţiile de specialitate, stabilindu-se o valoare de piaţă, ca bază, la stabilirea cuantumului despăgubirilor.

Or, aşa cum s-a menţionat mai sus, dintr-o interpretare coroborată a probatoriului administrat, a rezultat că, opinia expertului desemnat de expropriator şi care a pornit de la un preţ de tranzacţionare, la care s-au adăugat şi daunele suferite de către expropriat, corespunde dispoziţiilor legale în materie.

În raport de cele reţinute, Curtea a apreciat că nu se mai impune analizarea, în mod distinct, a criticilor apelantului -pârât vizând împrejurarea că, prin omologarea raportului de expertiză întocmit de expertul C.C. şi prin admiterea cererii de chemare în judecată, reclamanta se îmbogăţeşte fără justă cauză pe seama Statului Român, precum şi datorită faptului că Statul Român prin C.N.A.D.N.R. a procedat deja la consemnarea sumei de 18.897,53 lei, aşa încât, dacă acţiunea reclamantei ar fi fost întemeiată, se impunea obligarea apelantului-pârât la plata diferenţei dintre suma consemnată şi valoarea despăgubirilor stabilite de instanţă.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., instanţa a dispus obligarea intimatei-reclamante la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert, către apelantul-pârât.

Împotriva deciziei nr. 145 din 24 iunie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta T.M., criticând-o pentru nelegalitate.

Recurenta-reclamantă a arătat că potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994 despăgubirile se stabilesc de o comisie de experţi compusă dintr-un expert numit de instanţă, unul desemnat de expropriator şi un al treilea numit de expropriat.

În faţa instanţei de fond s-a constituit această comisie şi fiecare expert şi-a exprimat punctul de vedere.

Instanţa de apel a anulat actele efectuate de această comisie, cu motivarea că punctele de vedere ale experţilor nu au fost cuprinse în acelaşi coraport, fiecare expert exprimându-şi punctul de vedere separate. Instanţa nu poate anula actele efectuate de experţi la instanţa de fond, deoarece nu sunt cuprinse într-un singur coraport, iar Legea nr. 33/1994 nu prevede nicio sancţiune care să reglementeze efectuarea unui coraport de expertiză.

Intenţia legiuitorului, în ceea ce priveşte comisia de experţi, a fost ca fiecare parte să beneficieze de un expert pe care îl consideră obiectiv. Chiar dacă fiecare expert şi-a exprimat punctul de vedere separat, actele lor nu pot fi considerate nule, atât timp cât nu au răspuns aceloraşi obiective stabilite de către instanţă, cu respectarea procedurilor de convocare. Mai mult chiar, fiecare expert a avut un punct de vedere diferit.

De asemenea, instanţa de apel a omologat punctul de vedere exprimat de expertul numit de expropriator, punct de vedere care nu ţine seama de criteriile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994: valoarea reală a terenului şi prejudiciul cauzat prin exproprierea terenului ce constituia sursa sa de venit, ea fiind producător agricol.

Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului, ţinându-se seamă de „preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză”.

Instanţa de apel a omologat o variantă a expertizei în care valoarea despăgubirii nu a fost calculată în mod corect, aşa încât, valoarea despăgubirii nu reflectă preţul unor imobile de acelaşi fel (teren cultivat cu legume în solar), preţul de la momentul întocmirii raportului de expertiză şi nici valoarea prejudiciului.

Despăgubirea stabilită de expertul numit de expropriator nu ţine cont de categoria de folosinţă a terenului său, fiind stabilitit în mod greşit prin compararea cu preţul unor terenuri extravilane şi necultivate cu legume.

Preţul terenului situat în spatele casei, folosit la cultivarea legumelor în solar, este cu mult mai mare decât preţul terenurilor aflate în câmp, necultivate, sau cultivate cu altfel de culturi.

De asemenea, despăgubirea stabilită de expert nu ţine cont de preţul de la momentul efectuării expertizei. Acesta a fost stabilit la nivelul anilor 2007 - 2008 (7,50 lei/ m.p.), iar legea impune un alt moment în funcţie de care trebuie stabilit, anume momentul efectuării expertizei (anul 2010).

Valoarea omologată de instanţa de apel nu cuprinde nicio valoare a prejudiciului cauzat prin expropriere, urmare a reducerii veniturilor pe care le obţinea în mod curent reclamanta, a faptului că terenul pe care îl deţinea în proprietate a fost împărţit, de o parte şi cealaltă a autostrăzii, fără acces direct.

A mai susţinut recurenta-reclamantă că ceilalţi doi experţi au avut puncte de vedere apropiate de valoarea despăgubirilor, au ţinut cont de categoria de folosinţă a terenului expropriat, de prejudiciul cauzat prin întreruperea unei activităţi aducătoare de venituri.

Recurenta-reclamantă a mai arătat că a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că la momentul exproprierii era producător agricol, vindea marfă în cadrul societăţii SC H.P. SA Ploieşti şi că această activitate o desfăşoară şi în prezent. Aceste înscrisuri au fost depuse şi în faza de recurs, însoţite de mai multe decizii pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, prin care vecini de ai săi, proprietari agricoli, au primit despăgubiri de 20 euro/ m.p.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 3939 din 13 mai 2011 a admis recursul declarat de reclamanta T.M. împotriva deciziei civile nr. 145 din 24 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

A casat decizia recurată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Articolul 26 din Legea nr. 33/1994, menţionează că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi prejudiciul cauzat proprietarului, ţinându-se seamă de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de aceleaşi fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză.

Instanţa de recurs a constatat că despăgubirea stabilită de expertul numit de expropriator, al cărui punct de vedere a fost confirmat de instanţa de apel, nu ţine cont de categoria de folosinţă a terenului şi destinaţia dată de recurenta-reclamantă în calitate de producător agricol, preţul fiind stabilit numai prin compararea cu preţul de tranzacţionare a unor terenuri extravilane situate în zonă.

Despăgubirea la care face referire dispoziţiile art. 26 din lege nu are în vedere numai preţul de tranzacţionare a terenurilor în zonă, ci şi prejudiciul cauzat proprietarului prin lipsa de folosinţă a acestuia, fiindu-i astfel reduse mijloacele de subzistenţă, proprietarul fiind practic obligat să cedeze dreptul său de proprietate, terenul expropriat trecând în proprietatea statului.

A constatat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că, instanţa de apel nu a stabilit situaţia de fapt sub toate aspectele şi, practic, nu a clarificat fondul cauzei dedus judecăţii, fiind necesară administrarea probei cu expertiză.

În rejudecare, pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, cauza a fost înregistrată sub nr. 7950/105/2007.

La termenul de judecată din 7 mai 2012, Curtea a dispus în baza dispoziţiilor art. 315 alin. (1), coroborate cu prevederile art. 295 alin. (2) din acelaşi cod, completarea probatoriului cu o nouă expertiză topografică cu următoarele obiective:

- stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru imobilul expropriat, în raport de preţurile cu care se vând, în mod obişnuit, terenuri de aceeaşi natură în unitatea administrativ-teritorială respectivă (preţul de tranzacţionare al terenurilor în zonă), la data întocmirii raportului de expertiză, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publică, precum şi stabilirea destinaţiei dată de reclamantă terenului, în calitate de producător agricol;

- determinarea prejudiciului suferit de reclamantă prin expropriere, avându-se în vedere şi împrejurarea că suprafaţa de teren expropriată face parte dintr-un corp mai mare de teren;

S-a dispus ca lucrarea să fie efectuată de o comisie compusă din 3 experţi: unul numit de instanţă, unul desemnat de expropriator şi cel de-al treilea desemnat de către expropriat, conform dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994.

Prin decizia nr. 38 din 19 iunie 2013, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a admis apelul declarat de pârât.

A schimbat în parte sentinţa civilă nr. 2547 din 7 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Prahova, în sensul că: a admis în parte acţiunea precizată. A dispus obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 28.791,168 lei, reprezentând despăgubiri pentru imobilul expropriat şi 2.340 lei contravaloare prejudiciu.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei civile cu privire la cheltuielile de judecată.

A dispus obligarea intimatei la 1.200 lei, cheltuieli de judecată către apelantul-pârât.

Pentru a decide astfel, instanţa de rejudecare a reţinut următoarele:

Instanţa a ignorat punctele de vedere exprimate de experţii P.I. şi N.D., ca urmare a faptului că au stabilit un preţ de circulaţie al terenului expropriat mult mai mare decât preţul stabilit de expertul M.S., prin comparaţie şi cu preţul stabilit în decizia contestată de reclamanta T.M.

Instanţa de fond nu a respectat dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, fiind întocmit un raport de expertiză de ing. C.C., fără ca ceilalţi doi experţi desemnaţi, respectiv D.M. şi A.F., să-şi exprime punctele de vedere. Ulterior, expertul A.F. a făcut precizări la raportul de expertiză întocmit de ing. C.C. arătând că valoarea stabilită de acesta este cea reală.

Astfel cum a apreciat instanţa supremă, la stabilirea valorii reale a despăgubirilor trebuie avute în vedere criteriile stabilite prin dispoziţiile art. 26 din lege, situaţie avută în vedere de expertul M.S., respectiv preţuri care se practică la vânzarea terenurilor pe raza comunei Bărcăneşti şi nu valoarea reală a despăgubirilor la data consemnării sumei de bani în contul expropriatului, astfel cum a solicitat apelantul-pârât.

Curtea de apel a constatat ca nefondată şi critica apelantului-pârât, în sensul că hotărârea instanţei de fond este nelegală, întrucât Statul Român prin C.N.A.D.N.R. a procedat deja la consemnarea sumei de 18.897,53 lei, nu a ţinut cont de categoria de folosinţă a terenului şi de destinaţia dată de contestatoare imobilului, în calitatea sa de producător agricol şi nici nu a stabilit prejudiciul cauzat proprietarului, prin lipsa de folosinţă a acestuia.

Cât priveşte suma de bani pe care trebuie să o plătească pârâtul reclamantei, dacă acţiunea acesteia ar fi întemeiată, Curtea a reţinut că aceasta este o problemă de executare, care nu cade în sarcina instanţei în prezentul dosar, pentru a stabili modalitatea de plată a sumelor de bani.

Împotriva deciziei nr. 38 din 19 iunie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, au declarat recurs reclamanta T.M. şi pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, criticând-o pentru nelegalitate.

Astfel, în dezvoltarea motivelor sale de recurs, încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., reclamanta a susţinut că,,hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină”,instanţa de apel omologând punctul de vedere exprimat de expertul numit de expropriator, fără a fi respectate criteriile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea, anume: valorea reală a terenului şi prejudicul cauzat prin exproprierea terenului, ce constituia sursa de venit a reclamantei.

Se arată că valoarea despăgubirii nu reflectă preţul unor imobile de acelaşi fel (teren cultivat cu legume în solar), preţul de vânzare al terenului de la momentul întocmirii raportului de expertiză şi nici valoarea prejudiciului.

O altă critică a reclamantei vizează nerespectarea prevederilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în speţă, prin omologarea punctului de vedere al expertului propus de expropriator, acordându-se o despăgubire mai mică decât cea oferită de expropriator. Astfel, prin decizia Curţii de Apel Ploieşti s-a acordat suma de 28.791,168 lei cu titlul de despăgubiri, echivalentul a 6.520 euro, respectiv 4.348 euro/mp stabilindu-se o valoarea inferioară, în comparaţie cu oferta expropriatorului.

Prin recursul său, circumscris criticii pe care a încadrat-o în temeiul art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R., a invocat nelegalitatea deciziei atacate, în sensul că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 şi, nu s-a raportat, astfel cum era corect, la „preţul de tranzacţionare” al unor imobile menţionate în contractele de vânzare-cumpărare.

Pârâtul precizează că aceste preţuri de tranzacţioanare trebuiau avute în vedere la data la care imobilul a intrat în proprietatea statului, şi anume, data la care a fost consemnată suma stabilită cu titlu de despăgubire şi arată că este corect în aprecierea cuantumului despăgubirilor, punctul de vedere al expertului M.I., numit de către pârât, întrucât acesta a avut în vedere numai preţurile stabilite în contractele de vânzare-cumpărare de la Primăria comunei Bărcăneşti, ca preţuri de tranzacţionare.

Ambele recursuri sunt nefondate şi urmează a fi respinse, pentru considerentele comune, ce succed:

Recurenţii au susţinut că au fost încălcate dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, deoarece expertiza pe care instanţa de apel şi-a fundamentat soluţia nu s-ar fi raportat la criteriul prevăzute de acest text de lege, în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor, respectiv preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, critică comună ambelor recursuri, atât al reclamanei T.M. cât şi al pârâtului Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA.

Într-adevăr, art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prevede că,,La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrative-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză(…)”.

În spiritul acestor dispoziţii, preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrative-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză se poate dovedi, de regulă, cu înscrisuri reprezentând contracte autentice de vânzare-cumpărare, care exprimă cel mai convingător preţul rezultat în urma întâlnirii cererii şi ofertei.

Însă, în lipsa unor astfel de dovezi, nimic nu împiedică o evaluare care să aibă în vedere alte criterii, precum: ofertele de preţ ale agenţiilor imobiliare sau preţuri de tranzacţionare extrase de la rubricile de mică publicitate pentru imobile de acelaşi fel, metoda comparaţiei în raport de preţuri de tranzacţionare, caracteristicile fizice ale terenului, localizare, destinaţie, acces, alte elemente caracteristice ale proprietăţii, criterii care au fost avut în vedere la efectuarea expertizei de evaluare din prezenta cauză.

Expertiza dispusă în cauză, în apel, a avut în vedere metoda comparaţiei directe, prin evaluarea a cinci oferte de vânzare teren liber comparabil cu proprietatea de evaluat, iar valorile comparabile au fost luate din surse : internet, agenţii imobiliare (fila 54 raport de expertiză apel).

Astfel, aşa cum corect a reţinut Curtea de Apel Ploieşti, în rejudecare, în determinarea valorii de despăgubire a imobilului, experţii au folosit metoda comparaţiei directe, realizată şi prin studiul şi analiza schimbărilor produse pe piaţa imobiliară în anul 2012 (momentul efectuării expertizei fiind la 19 septembrie 2012), reţinându-se totodată că, la data întocmirii raportului de expertiză nu au fost contracte de tranzacţionare ale terenurilor în zonă.

Ca atare, expertiza omologată de instanţa de apel a folosit drept variabile de comparaţie ofertele de pe piaţa imobiliară şi s-au efectuat corecţii în raport de elementele caracteristice ale proprietăţii, în condiţiile unei pieţe imobiliare mai puţin active. Totodată, raportul menţionează că metoda comparaţiei directe estimează valoarea de piaţă recomandată într-o perioadă în care nu s-au încheiat tranzacţii imobiliare.

În acest context al analizei se reţine că lipsa tranzacţiilor pe piaţa imobiliară, nu poate determina amânarea efectuării expertizei până la data încheierii unor astfel de acte juridice.

Dacă s-ar limita posibilitatea experţilor de a evalua imobilul numai în raport de tranzacţiile deja efectuate la data întocmirii raportului, pe lângă posibilitatea ca la acel moment să nu se fi încheiat asemenea acte juridice, s-ar limita nejustificat, posibilitatea lor de apreciere şi s-ar lipsi de conţinut însuşi scopul pentru care legea a dispus întocmirea unui raport de către o comisie formată din trei experţi, propuşi de instanţă şi de părţile aflate în conflict, fiind suficientă depunerea unui număr oarecare de acte juridice încheiate pentru terenuri asemănătoare, ceea ce legea nu consideră că este îndestulător.

Este de observant că, potrivit art. 304 pct. 9 din cod, invocat ca temei al cererilor de recurs, se poate cere modificarea unei hotărâri când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal or a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Aşa fiind, cum evaluarea realizată de instanţa de rejudecare respectă criteriul prevăzut de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în determinarea cuantumului despăgubirilor, critica nu poate fi reţinută, ca fondată.

Nici critica invocată de reclamantă privind incidenţa art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este fondată, întrucât instanţa de apel şi-a argumentat soluţia de admitere a căii ordinare de atac declarată de pârât (în rejudecare), potrivit considerentelor de la fila 11-12 din decizia nr. 38 din 19 iunie 2013.

S-a reţinut aşadar că, în mod greşit, instanţa de fond a dispus omologarea raportului de expertiză întocmit de expertul C.C. şi că aceasta nu a avut în vedere părerile celorlalţi experţi, D.M. şi A.F. S-a precizat că, la stabilirea valorii despăgubirilor s-au avut în vedere dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, expetul M.S. arătând că a luat în considerare preţurile care se practică la vânzarea terenurilor pe raza comunei Bărcăneşti şi nu valoarea reală a despăgubirilor la data consemnării sumei de bani, în contul expropriatului.

Dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994 prevăd că,,despăgubirea se compune din valorea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite iar la calcularea cuantumuluui despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrative-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezantate de aceştia.”

Sintagma,,preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială” defineşte preţul de piaţă, anume preţul cel mai probabil, la o anumită dată, după ce acesta a fost expus, într-ă măsură rezonabilă, pe o piaţă concurenţială, atunci când sunt întrunite toate condiţiile unei vânzări oneste şi în care cumpărătorul şi vânzătorul acţioneză prudent, în cunoştinţă de cauză, în interesul propriu.

Contrar celor susţinute de recurenţi, instanţa de apel în rejudecare, urmare unei noi expertize a stabilit cuantumul despăgubirilor pe baza unui raport efectuat cu respectarea prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 şi a deciziei de casare, experţii ţinând seama de preţul cu care s-au vândut, în mod obişnuit, terenurile de acelaşi fel, de aceeaşi categorie, în aceeaşi unitate administrative-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză.

Tot prin raportul de expertiză s-a răspuns şi obiectivului 2, anume determinarea prejudiciului suferit de reclamantă prin expropriere, avându-se în vedere şi împrejurarea că suprafaţa de teren expropriată este inclusă într-un corp mai mare de teren, lucrarea fiind realizată de 3 experţi, astfel cu prevâd dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 33/1994.

Or, în acest cadrul procesual al analizei detalitate a criticilor, nu se poate reţine că decizia instanţei de apel în rejudecare nu este motivată şi că nu cuprinde argumentele pentru care instanţa a pronunţat soluţia de admitere a apelului, de schimbare în parte a sentinţei nr. 2547 din 7 octombrie 2008 a Tribunalului Prahova, acestea fiind inserate în cuprinsul considerentelor de la filele 10-12 din decizie.

În consecinţă, cât timp legiuitorul a reglementat criterii de evaluare a despăgubirilor ce pot fi acordate persoanelor expropriate, iar curtea de apel a respectat aceste criterii (în rejudecare), stabilind o despăgubire proporţională, ca urmare a măsurii exproprierii, pecum şi o sumă reprezentând contravalorea prejuidiciului cauzat reclamantei, hotărârea astfel pronunţată, satisface exigenţele art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi ale legislaţiei interne şi nu poate reprezenta o încălcare a normelor naţionale sau convenţionale, aşa încât, nu se poate reţine incidenţa motivului de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Nici criticile reclamantei privind aplicarea sau interpretarea greşită de către instanţa de apel, în rejudecare, a prevederilor art. 27 din Legea nr. 33/1994 nu sunt fondate.

Legea nr. 33/1994 stipulează în cuprinsul art. 27 că instanţa are obligaţia de a compara rezultatul expertizei cu ofera şi cu pretenţiile formulate de părţi, despăgubirea acordată de către instanţă neputând fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea soliciată de expropriat.

Aşa cum rezultă din raportul de expertiză necontestat prin obiecţiuni, comisia de experţi tehnici stabilită de instanţă în baza art. 25 din Legea nr. 33/1994, a avut în vedere analiza pieţei imobiliare şi, pentru determinarea despăgubirilor cuvenite reclamantei, a aplicat metoda comparaţiei care presupune tocmai evaluarea raportului cerere-ofertă existent pe piaţa imobiliară.

Această modalitate de stabilire a cuantumului despăgubirilor satisface exigenţele impuse de art. 26 şi 27 din Legea nr. 33/1994. Instanţa nu are obligaţia de a-şi fundamenta hotărârea pe raportul de expertiză întocmit de expropriator, întrucât, o astfel de obligaţie ar lipsi de orice conţinut dispoziţiile art. 25 şi urm. din lege. Pe de altă parte, susţinerea că instanţa de apel ar fi ignorat conţinutul expertizei care a stat la baza variantei propuse de expropriator, se constituie într-o obiecţiune la raportul de expertiză, în condiţiile în care, potrivit art. 304 C. proc. civ., recursul poate fi exercitat numai pentru motivele ce ţin de legalitatea hotărârii supuse controlului judiciar.

Faţă de considerentele expuse, toate criticile indicate de părţi ca fiind circumscrise motivelor de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., vor fi respinse de Înalta Curte, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarat de reclamanta T.M. şi de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 38 din 19 iunie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 256/2014. Civil. Pretenţii. Recurs		ICCJ. Decizia nr. 254/2014. Civil →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

ICCJ. Decizia nr. 430/2014. Civil. Expropriere. Recurs ICCJ. Decizia nr. 431/2014. Civil. Expropriere. Recurs