ICCJ. Decizia nr. 453/2014. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 453/2014
Dosar ur.2008/1/2012
Şedinţa publică din 12 februarie 2014
Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1682 din 8 martie 2012, irevocabilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca nefondată, cererea de repunere în termenul de declarare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
A respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii S.P., T.S., S.M. şi P.L. împotriva deciziei nr. 281/ R din 08 martie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
A declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată împotriva aceleiaşi decizii întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. în favoarea Curţii de Apel Braşov,
Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reţinut următoarele:
La data de 05 mai 2011 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cererea de revizuire a deciziei nr. 281/ R din 08 martie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, formulată de revizuenţii S.P., T.S., S.M. şi P.L.
Invocând prevederile art. 322 pct. 2 şi 7 C. proc. civ. au susţinut că decizia nr. 281/ R din 08 martie 2011 a Curţii de Apel Braşov, a cărei anulare o solicită, este contrară deciziei civile nr. 218/ A din 04 noiembrie 2010 a Tribunalului Braşov.
Revizuienţii au solicitat anularea deciziei nr. 281/ R din 08 martie 2011 a Curţii de Apel Braşov şi în temeiul art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Revizuenţii, prin cererea de repunere în termenul de declarare a cererii de revizuire au susţinut că împrejurarea mai presus de voinţa lor de a exercita calea de atac a revizuirii constă în faptul că anterior, au formulat o cerere de îndreptare, lămurire şi completare a aceleiaşi decizii.
Situaţia invocată nu se încadrează în dispoziţiile legale şi nu constituie prin ea însăşi o împrejurare mai presus de voinţa părţii, care s-o fi împiedicat să declare şi să motiveze revizuirea în termenul legal Prin sintagma „împrejurare mai presus de voinţa ei” legiuitorul a înţeles să reglementeze acele situaţii, de natură obiectivă, care au condus la o imposibilitate de exercitare a dreptului în termenul prevăzut, asimilabilă forţei majore. Formularea unei cereri în justiţie nu reprezintă o situaţie excepţională, mai presus de voinţa părţii, ci constituie chiar voinţa părţii, neputând determina repunerea în termenul de declarare a căii de atac.
În ceea ce priveşte cererea de revizuire a deciziei nr. 281/ R din 08 martie 2011 a Curţii de Apel Braşov întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., înalta Curte a constatat că este tardivă.
Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se socoteşte în cazurile prevăzute la art. 322 pct. 7 C. proc. civ., de la pronunţarea ultimei hotărâri.
Aşa cum rezultă din înscrisurile existente ia dosar, data pronunţării ultimei hotărâri - decizia nr. 281/ R din 08 martie 2011 a Curţii de Apel Braşov - este data de 08 martie 2011. De la această dată, revizuenţii aveau la dispoziţie un termen de o lună pentru formularea unei cereri de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Sesizarea instanţei la data de 04 mai 2011 (data poştei aflată pe plicul existent la fila 20 din dosarul înaltei Curţi) cu soluţionarea cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este făcută cu depăşirea termenului legal imperativ menţionat şi determină respingerea, ca tardivă, a căii de atac formulate.
În ceea ce priveşte cererea de revizuire a deciziei nr. 281/ R din 08 martie 2011 a Curţii de Apel Braşov întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., înalta Curte, în raport de norma de competenţă reglementată de art. 323 alin. (1) C. proc. civ., imperativă, potrivit căreia „cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea a cărei revizuire se cere", în baza art. 158 C. proc. civ. raportat la art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., şi-a declinat competenţa de soluţionare a acestei cereri, în favoarea Curţii de Apel Braşov.
La data de 13 martie 2012, S.P., T.S., S.M. şi P.L. au formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 1682 din 8 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
În motivarea cererii au susţinut că greşit instanţa a considerat că cererea de revizuire vizează numai decizia nr. 281/ R din 08 martie 2011 a Curţii de Apel Braşov pronunţată în Dosarul nr. 7690/63/2009, deoarece a fost formulată şi împotriva deciziei nr. 474/ R din 21 aprilie 2011 pronunţată de aceeaşi instanţă, în acelaşi dosar, care a modificat şi completat decizia nr. 281/ R din 08 martie 2011, astfel că cererea de revizuire greşit a fost respins, ca tardivă în raport de data acestei din urmă decizii. Au mai susţinut că greşit înalta Curte şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ. în favoarea Curţii de Apel Braşov, pentru că, fiind o instanţă mai mare în grad, faţă de instanţa Curţii de Apel Braşov, trebuia să soluţioneze cererea de revizuire şi pentru motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
La termenul din 5 februarie 2014, după repunerea pe rol a cauzei, a cărei judecată fusese suspendată, conform încheierii din 16 ianuarie 2013, in temeiul art. 242 alin. (1) pct. l C. proc. civ., Înalta Curte a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire şi a amânat pronunţarea pentru ca revizuienţii să depună concluzii scrise.
Prin concluziile scrise formulate la data de 11 februarie 2014, revizuienţii au susţinut, în esenţă, că cererea de revizuire, pe care au formulat-o „în baza art. 322 pct. l, pct. 2 şi pct. 7 şi altele C. proc. civ. ” este admisibilă întrucât decizia nr. 1682 din 8 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, evocă fondul şi este supusă revizuirii, în raport de dispoziţiile art. 328 C. proc. civ.
Cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele care succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază”.
Această dispoziţie legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ. se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, pentru motivele prevăzute la punctele 1-10 ale articolului de lege menţionat.
Pentru a se putea solicita revizuirea unei hotărâri pronunţate de instanţa de recurs, legiuitorul a impus condiţia ca aceasta instanţă să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii. Nu pot forma obiectul revizuirii - întrucât nu evocă fondul - hotărârile instanţelor de recurs prin care s-a respins recursul ori, deşi a fost admis, s-a dispus casarea cu trimitere şi nici hotărârile instanţelor de recurs prin care s-a soluţionat doar o excepţie, cu caracter absolut, fără a se evoca fondul.
Astfel, nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire la hotărârile judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., deoarece, în caz contrar, s-ar încălca principiul legalităţii căii de atac, conform căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege şi în condiţiile prevăzute de aceasta.
Legiuitorul a deschis calea de atac a revizuirii, în principal, împotriva hotărârilor judecătoreşti prin care s-a rezolvat fondul cauzei, această concepţie fiind promovată constant în jurisprudenţă şi doctrină, nefiind susceptibile de revizuire acele hotărâri care nu întrunesc cerinţa evocării fondului, cum sunt hotărâri pronunţate în soluţionarea căilor extraordinare de atac a contestaţiei în anulare, ca şi în aceea a revizuirii, când nu se realizează un control judiciar asupra unei judecăţi anterioare, ci se trece la soluţionarea din nou a aceleiaşi pricini, ca urmare a introducerii unei cereri prin care se tinde la retractarea hotărârii pronunţate anterior.
Înalta Curte constată că, în speţă, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire.
Astfel, prin hotărârea atacată cu revizuire, Înalta Curte a respins, ca tardivă, o altă cerere de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., formulată de aceeaşi revizuenţi cu cei din prezenta cauză şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Având în vedere considerentele expuse, se constată că hotărârea a cărei revizuire se cere nu este susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar pe calea revizuirii, nefiind o hotărâre pronunţată de instanţa de recurs, prin care să fi fost evocat fondul, aşa cum, tară temei, susţin revizuienţii, aşa încât cererea de revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuienţii S.P., T.S., S.M. şi P.L. împotriva deciziei nr. 1682 din 8 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1108/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 454/2014. Civil → |
|---|
