ICCJ. Decizia nr. 5592/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5592/2013
Dosar nr. 17202/3/2009
Şedinţa publică din 3 decembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă la 24 aprilie 2009, reclamantul R.A. a formulat contestaţie împotriva Dispoziţiei nr. 11376 din 26 martie 2009 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti, prin care s-a respins Notificarea înregistrată sub nr. 1141 din 6 august 2001, formulată de R.A. şi R.E., în baza dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, având ca obiect restituirea în natură a imobilului compus din teren în suprafaţă de 470 mp, situat în Bucureşti, Şoseaua G.C. sector 3.
Reclamantul a solicitat anularea dispoziţiei menţionate şi obligarea Primarului General al Municipiului Bucureşti la restituirea în natură a imobilului, iar, în subsidiar, restituirea în echivalent.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, împreună cu autoarea sa, R.E., a formulat Notificarea nr. 1141 din 6 august 2001, prin care a solicitat restituirea în natură a terenului situat la adresa menţionată sau acordarea de despăgubiri băneşti sau prin echivalent la valoarea estimată de 45.000 RON (aproximativ 15.000 Dolari SUA la data notificării).
Reclamantul a învederat că a depus la dosarul înaintat spre soluţionare Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 din Primăria Municipiului Bucureşti acte de stare civilă, acte privind identificarea imobilului, precum şi adeverinţe emise de Sfatul Popular al Capitalei - Direcţia Generală de Construcţii Montaj SPC - DGCM, din care rezultă fără echivoc faptul că în anii 1960 - 1961 terenul era ocupat de cariera de nisip a Întreprinderii de Prefabricate şi Agregate a Sfatului Popular al Capitalei.
S-a arătat, totodată, că Sfatul Popular al Capitalei a ocupat şi administrat imobilul teren viran în suprafaţă de 470 mp, astfel că erau întrunite prevederile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, dispoziţia contestată fiind emisă cu încălcarea art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Urmare a decesului autoarei sale R.E., la 10 decembrie 2007, reclamantul R.A. a precizat că este unicul moştenitor al acesteia şi înţelege să preia toate atribuţiile derivând din această calitate, inclusiv drepturile şi obligaţiile legale cu referire la prezenta cauză.
Prin Sentinţa civilă nr. 363 din 15 martie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins contestaţia ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că din actul de vânzare-cumpărare depus la dosar nu rezultă identitatea terenului viran situat la adresa din Şoseaua C., însă fără număr, nefiind efectuată intabularea şi nedepunându-se extras de carte funciară.
Pe de altă parte, s-a reţinut că, deşi în actul de vânzare-cumpărare s-a arătat că intrarea în stăpânirea terenului se face în momentul autentificării, autorii reclamantului nu au avut niciun moment posesia terenului, aspect ce rezultă din declaraţia tatălui reclamantului, R.V. Chiar dacă în Adresa nr. 139.143/419G/1961 emisă de Sfatul Popular al Capitalei - Direcţia Generală de Construcţii Montaj se menţionează că pentru toate terenurile ocupate de carieră s-a întocmit şi înaintat Secretariatului General al Consiliului de Miniştri, documentaţia necesară emiterii decretului de expropriere, nu s-a făcut dovada că persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive, este autorul reclamantului, pentru ca în conformitate cu art. 24 din Legea nr. 10/2001 să se poată presupune că deţine imobilul sub nume de proprietar.
S-a considerat că, deşi reclamantul a figurat o perioadă de 4 ani, respectiv între 1958 - 1962, pe rolul fiscal al imobilului, la dosarul fiscal nu există acte de proprietate, astfel încât instanţa de fond a apreciat că nu s-a făcut dovada preluării terenului de la acesta.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel reclamantul R.A., criticând-o ca nelegală şi netemeinică pentru nesocotirea dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 7/1996, potrivit cărora identificarea amplasamentelor imobilelor se face pe baza actelor de proprietate sau, în lipsa acestora, pe baza posesiei exercitate sub nume de proprietar, astfel că neatribuirea numărului poştal pentru imobilul din Şoseaua Gării C. nu poate conduce la imposibilitatea identificării terenului.
Reclamantul a mai susţinut că, în mod nelegal prima instanţă i-a respins cererea de încuviinţare a probei cu expertiză tehnică, probă a cărei administrare a solicitat şi în apel, conform art. 292 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 123A din 25 aprilie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul reclamantului şi a schimbat sentinţa apelată în sensul admiterii contestaţiei.
S-a anulat Dispoziţia nr. 11376 din 26 martie 2009 emisă de Primarul Municipiului Bucureşti şi s-a constatat că reclamantul este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 pentru imobilul notificat.
S-a dispus restituirea în natură către contestator a imobilului situat în Bucureşti, sector 3, în continuarea Intrării Vişeul de Sus, în suprafaţă de 474 mp, astfel cum a fost individualizat prin expertiza topografică întocmită de expert V.C. şi schiţele anexă la expertiză.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că, deşi autorii reclamantului nu au avut niciun moment posesia terenului, nu poate fi pusă la îndoială transmiterea proprietăţii către autorii săi, în raport de conţinutul actului autentic de vânzare-cumpărare.
S-a considerat că, în lipsa indicării numărului poştal care ar fi permis identificarea terenului, elementele din contractul de vânzare-cumpărare fac ca situarea acestuia să poată fi determinată printr-o expertiză tehnică.
Expertiza tehnică topografică efectuată în faza procesuală a apelului a identificat terenul în litigiu, concluzionând că acesta nu este afectat de construcţii sau utilităţi publice pe amplasamentul reconstituit.
Având în vedere dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, instanţa de apel a reţinut că reclamantul şi-a dovedit dreptul la proprietate şi calitatea de moştenitor, conform art. 4 din actul normativ menţionat.
S-a constatat, totodată, că terenul face obiectul Legii nr. 10/2001, fiind preluat abuziv în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. f), în lipsa unor date certe în sensul publicării actului normativ sau de autoritate de preluare a imobilului, iar unitatea deţinătoare este Municipiul Bucureşti.
S-a apreciat că, în condiţiile în care ar fi apreciat că nu are calitatea de unitate deţinătoare, conform art. 28 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, avea obligaţia să o identifice şi să comunice persoanei îndreptăţite elementele de identificare ale deţinătorului, obligaţie pe care, însă, nu a îndeplinit-o nici în faza administrativă şi nici în faza judiciară.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând motivele de recurs, pârâtul a susţinut că instanţa de apel a procedat eronat obligând-o la restituirea în natură a terenului, în condiţiile în care nu are calitatea de unitate deţinătoare, la nivelul anului 1986 terenul aflându-se în administrarea Întreprinderii de Pompe, iar nu în administrarea Sfatului Popular al Municipiului Bucureşti.
Pentru considerentele expuse, recurentul-pârât a susţinut că se impunea trimiterea notificării spre soluţionare către SC A. SA, deţinătorul actual al terenului.
În faza procesuală a recursului nu s-au administrat probe noi.
Examinând criticile invocate de recurentul pârât, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Curtea nu va primi critica recurentului pârât vizând lipsa calităţii sale de entitate deţinătoare.
Primăria Municipiului Bucureşti, învestită cu soluţionarea notificării reclamantului, a respins cererea de restituire în natură, prin dispoziţia contestată, cu motivarea că aceasta nu a fost dovedită, în sensul că bunul solicitat nu a fost identificat.
În condiţiile în care pârâtul ar fi apreciat că nu este unitate deţinătoare, potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, avea obligaţia de a identifica unitatea deţinătoare şi de a comunica persoanei îndreptăţite elementele de identificare a acesteia.
Curtea va constata că nici în faza administrativă a soluţionării notificării şi nici în faza judiciară, pârâtul nu a făcut dovada că o altă persoană juridică ar deţine terenul în litigiu.
Deşi pârâtul a negat calitatea sa de unitate deţinătoare în sensul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, invocând lipsa titlului său asupra terenului revendicat, din probele administrate a rezultat o situaţie contrară.
Astfel, din Adresa nr. 1269 din 18 februarie 2009 emisă de Consiliul Local sector 3 Bucureşti - Direcţia de Impozite şi Taxe Locală, rezultă că în anul 1962 rolul fiscal al terenului din Şoseaua G.C. fără număr, Sector 3 a fost înscris în baza adresei Secţiunii Financiare a SPC Serviciul ITP, înregistrată sub nr. 28832 din 30 aprilie 1962, din care reiese că terenul era afectat unor lucrări de utilitate publică.
Afirmaţia recurentului în sensul că deţinătoarea terenului ar fi SC A. SA nu este întemeiată, având în vedere că această societate a depus documentaţia pentru obţinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor conform prevederilor H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat, pentru amplasamentul înscris în evidenţele cadastrale, însă documentaţia nu a fost avizată de către fosta Direcţie Generală de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului, datorită lipsei actului normativ în baza căruia deţinea terenul.
Raportat la această situaţie s-a reţinut corect că terenul a fost trecut abuziv în proprietatea statului în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. f) din Legea nr. 10/2001, în lipsa unor date certe cu privire la publicarea actului normativ de preluare.
Aceeaşi situaţie a rezultat şi din expertiza tehnică topografică de identificare a terenului în litigiu, efectuată în faza procesuală a apelului, la care pârâtul nu a făcut obiecţiuni, astfel cum rezultă din încheierea instanţei de apel din 18 aprilie 2013.
Terenul în litigiu, fost loc de casă în suprafaţă de 474 mp, nu este afectat de construcţii sau utilităţi publice, fiind situat în prezent în incinta terenului de sport de antrenament al Bazei Sportive A.
Deşi este folosit ca teren de sport de către SC A. SA, imobilul în litigiu nu este deţinut de această societate, conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, întrucât a fost preluat fără titlu, fiind ocupat şi folosit de fosta Direcţie Generală a Canalului Dunăre - Marea Neagră, ca şi carieră de nisip. Aşa cum rezultă din Adresa nr. 35419 din 21 noiembrie 2003 a Primăriei Sectorului 3, terenurile situate între Şoseaua G.C. şi Lacul P. au făcut obiectul Decretului nr. 218/1960, acest act normativ intrând, însă, în vigoare după ce avusese loc preluarea efectivă a proprietăţilor.
Mai mult, aşa cum rezultă din Adresa nr. 1089/296/11327 din 26 septembrie 2012 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti - Direcţia Patrimoniu, Evidenţa Domeniului Public, terenul în litigiu reprezintă o secţiune din imobilul înscris în evidenţele cadastrale ale oraşului Bucureşti din anul 1986, cu adresa Intrarea Vişeul de Sus nr. 503, figurând ca proprietate de stat.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va constata că recursul este nefondat şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin primarul general împotriva Deciziei nr. 123A din 25 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5591/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5595/2013. Civil. Partaj judiciar. Recurs → |
|---|
