ICCJ. Decizia nr. 5618/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5618/2013
Dosar nr. 9847/99/2011
Şedinţa publică din 3 decembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iaşi, secţia I civilă la 30 iunie 2011, revizuentul R.I. a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC P. SA, revizuirea Sentinţei civile nr. 304 din 23 aprilie 2003 pronunţată de Tribunalul Iaşi, în Dosarul nr. 8587/2001.
În motivarea cererii de revizuire, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuentul a arătat că a formulat cererea ca urmare a descoperirii înscrisului eliberat de M.A.I.A. - D.G.A.I.A. - Asociaţie Intercooperatistă pentru Activităţi Industriale, Construcţii şi Prestări Servicii Holboca - Iaşi, înregistrat sub nr. 415 din 31 septembrie 1981.
Revizuentul a învederat că, prin Sentinţa civilă nr. 304 din 24 martie 2003 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia civilă în Dosarul nr. 8587/2001, prima instanţă a respins acţiunea sa de constatare a nulităţii Deciziei nr. 171 din 9 august 2001 a SC P. SA, prin care aceasta din urmă a respins cererea de restituire în natură a imobilului clădit şi neclădit în suprafaţă de 44.460 mp situat în Iaşi, str. A.V., fostă proprietate a autorilor săi.
Sentinţa civilă nr. 304 din 24 martie 2003 a rămas definitivă prin Decizia nr. 162 din 19 decembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi şi irevocabilă prin Decizia nr. 9714 din 24 noiembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Ulterior rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei a cărei revizuire s-a solicitat, la Dosarul 10064/245/2010 aflat pe rolul Tribunalului Iaşi, SC P. SA a depus planul de situaţie înregistrat sub nr. 415 din 31 martie 1981 de care a luat cunoştinţă la data de 31 mai 2011, motiv pentru care s-a promovat cererea de revizuire.
Revizuentul a arătat că depunerea înscrisului în Dosarul nr. 8587/2001 a fost imposibilă până la data de 31 mai 2011 şi că acesta reprezintă o probă utilă şi pertinentă soluţionării cauzei motivat de faptul că prin acest plan de situaţie întocmit la scara 1:2000 se poate determina suprafaţa de teren pe care a primit-o în folosinţă A.E.I.S.C.I.P. Holboca, care s-a transformat în anul 1991 în SC P. SA.
Din conţinutul aceluiaşi plan de situaţie rezultă şi suprafeţele construite - clădiri/birouri, clădire principală producţie, clădire ateliere de producţie, şoproane, post transformator RENEL, Remiza PSI, suprafeţe care au făcut obiectul notificării potrivit Legii nr. 10/2001.
S-a arătat că înscrisul menţionat, reţinut până la data de 31 mai 2011 de către partea potrivnică, pârâta SC P. SA demonstrează că s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 numitei R.I. pentru suprafaţa de 5 ha teren, suprafaţă ce nu a fost atribuită în compensarea terenului deţinut de către Fabrica Cărămizi Rameder.
Astfel, conform schiţei care a stat la baza preluării patrimoniului fostei fabrici de către A.E.I.S.C.I.P. Holboca în anul 1980, terenul aferent fabricii era compus din cel aflat sub această construcţie, precum şi din cel situat lângă clădiri, destinat extragerii materiei prime (argilă şi nisip).
Or, raportat la această situaţie şi coroborând datele ce rezultă din schiţă cu cele din declaraţia martorului, autentificată sub nr. 10245 din 12 mai 1992, declaraţie ce a stat la baza emiterii Titlului de proprietate nr. 182269/1993, rezultă că terenul pentru care s-a emis acest titlu vizează reconstituirea terenului de lângă fabrică, şi nu pe cel de sub clădiri.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat tardivitatea şi inadmisibilitatea cererii de revizuire. A susţinut că revizuentul R.I. a luat cunoştinţă de înscrisul nou, cel mai târziu la data de 21 septembrie 2010.
Prin Sentinţa civilă nr. 1280 din 9 mai 2012, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a respins ca tardivă cererea de revizuire a Sentinţei civile nr. 304/2003 a Tribunalului Iaşi, formulată de revizuentul R.I. în contradictoriu cu intimata SC P. SA.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că înscrisul invocat ca act nou în sensul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. a fost depus în depus în Dosarul nr. 10664/245/2010 la 15 iunie 2010, iar până la 21 septembrie 2010, R.I. avea posibilitatea să ia cunoştinţă de actele dosarului.
Actul a fost depus la dosar la 15 iunie 2010, dată la care revizuentul a depus cerere de intervenţie în cauză, acordându-se termen pentru a se depune întâmpinare la această cerere.
Prin urmare, s-a reţinut că nu a fost respectat termenul de 30 de zile prevăzut de art. 324 alin. (4) C. proc. civ., care curge de la data când partea a luat cunoştinţă de actul nou, respectiv cel mai târziu de la data de 21 septembrie 2010, în Dosarul nr. 19664/245/2010 al Judecătoriei Iaşi.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel revizuentul R.I., solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii excepţiei tardivităţii şi trimiterea cauzei la tribunal pentru pronunţarea asupra fondului.
Apelantul a susţinut că, potrivit Notificării nr. 76/2001 invocată de intimată, schiţa care se afirmă că ar fi fost depusă ca anexă la această notificare nu figurează în realitate ca anexă la respectivul act.
Astfel cum se observă din cuprinsul schiţei la care se referă intimata, aceasta este întocmită în anul 1991 de numitul I.P. şi se referă la terenul şi construcţiile existente pe teren în anul 1991.
Apelantul a învederat că invocă drept motiv al revizuirii o schiţă care datează din anul 1981, fiind întocmită de organul (IMC) care a predat proprietatea spre exploatare la SC P. SA, în anul 1983.
Cu privire la afirmaţia intimatei în sensul că a luat cunoştinţă de actul nou la 21 septembrie 2010, apelantul a învederat că în Dosarul nr. 10664/245/2010 nu a avut niciodată calitatea de parte, ci doar de persoană care tinde să dobândească calitatea de intervenient, neavând posibilitatea de a studia actele dosarului, întrucât cererea de intervenţie a fost respinsă la 19 octombrie 2010.
Prin întâmpinare, intimata SC P.T. SRL Iaşi (succesoarea SC P. SA Iaşi) a învederat că schiţa pe care se întemeiază cererea de revizuire nu este de natură să modifice în vreun fel hotărârea irevocabilă pronunţată în anul 2003 şi că revizuentul a luat act de acest pretins înscris nou cel mai târziu la data de 21 septembrie 2010, în Dosarul nr. 10664/245/2010 al Judecătoriei Iaşi.
Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă prin Decizia nr. 230 din 17 decembrie 2012, a admis apelul revizuentului R.I., a anulat Sentinţa nr. 1280 din 9 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Iaşi, a respins excepţia tardivităţii cererii de revizuire şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru judecata cererii de revizuire.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că R.I. nu a primit calitatea de parte în Dosarul nr. 10664/245/2010 al Judecătoriei Iaşi, astfel încât este greşită presupunerea că a putut descoperi înscrisul pe care şi-a întemeiat cererea de revizuire cel mai târziu la 21 septembrie 2010.
S-a considerat că, în lipsa unei dovezi contrare, revizuentul a cunoscut actul la data de 31 mai 2011, cererea de exercitare a căii extraordinare de atac fiind promovată cu respectarea termenului stabilit de art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, SC P.T. SRL (fostă SC P. SA), societate în insolvenţă, prin administrator judiciar A.P.C. SPRL, criticând-o ca nelegală pentru nemotivarea înlăturării susţinerilor sale, în sensul că reclamantul nu numai că a cunoscut înscrisul pretins nou, dar, efectiv, acesta a fost tot timpul în posesia sa.
S-a arătat că, raportat la această împrejurare, cererea de revizuire este tardivă şi nu îndeplineşte condiţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., fiind inadmisibilă.
S-a învederat că schiţa în discuţie nu este un act nou în înţelesul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât a fost folosită anterior în Dosarul nr. 10772/2005 al Tribunalului Iaşi şi nici nu a fost reţinută de partea potrivnică, aflându-se în posesia revizuentului în anul 2001 şi fiind anexată Notificării nr. 76/2001.
Intimatul revizuent R.I. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului ca urmare a nemotivării sale în drept.
Examinând cu prioritate excepţia de procedură invocată, conform art. 137 C. proc. civ., Curtea va constata că aceasta este neîntemeiată.
Într-adevăr, recurenta SC P.T. SRL nu a indicat în motivarea recursului niciunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Cu toate acestea, Curtea va constata că dezvoltarea criticilor aduse deciziei recurate, face posibilă încadrarea lor în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în condiţiile în care se invocă nemotivarea hotărârii sub aspectul înlăturării susţinerilor sale formulate atât în faţa instanţei de fond, cât şi a instanţei de apel.
Se va face, astfel, aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
Prin urmare, recursul va fi examinat din perspectiva motiv de recurs menţionat, constatându-se că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed:
Instanţa de apel a indicat corect considerentele de fapt şi de drept în temeiul cărora şi-a format convingerea, conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motivele pentru care s-a respins excepţia tardivităţii cererii de revizuire, constituind în acelaşi timp şi argumentele pentru care s-au înlăturat susţinerile SC P.
Aşa cum rezultă din cuprinsul Notificării nr. 76/2001, schiţa despre care se afirmă că ar fi fost depusă de revizuentul R.I. ca anexă la respectiva notificare, nu figurează, în realitate, printre actele menţionate expres în dovedirea solicitărilor formulate (prin notificare).
Schiţa la care se referă recurenta nu este identică cu cea depusă în susţinerea cererii de revizuire, aceasta fiind întocmită în anul 1991 de către proiectantul I.P. şi se referă la terenul şi construcţiile edificate la nivelul anului 1991.
Spre deosebire de aceasta, înscrisul invocat ca act nou în sensul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., datează din anul 1981, fiind întocmită de IMC, organ care a predat proprietatea spre exploatare către SC P. SA, ca anexă la procesul-verbal de predare primire a patrimoniului antecesoarei sale.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentei în sensul că revizuenta ar fi luat cunoştinţă de actul nou la data de 21 septembrie 2010, Curtea va constata că această critică nu poate fi primită.
Astfel, revizuentul R.I. nu a avut calitatea de parte în Dosarul nr. 10664/245/2010, neavând posibilitatea de a lua cunoştinţă de actele dosarului.
Cererea de intervenţie formulată în dosarul Judecătoriei Iaşi a fost respinsă la data de 19 octombrie 2010, situaţia expusă rezultând şi din cuprinsul Adresei nr. 62/1/2010 eliberată de Grefa Judecătoriei Iaşi la 27 ianuarie 2012.
Din adresa menţionată rezultă că, în urma verificărilor efectuate în evidenţele scriptice păstrate de compartimentul arhivă curentă din cadrul Secţiei civile a Judecătoriei Iaşi, s-a constatat că în perioada 15 iunie 2010 - 8 februarie 2011 (…) Dosarul nr. 10664/245/2010 al Judecătoriei Iaşi nu figurează predat în vederea studierii domnului R.I. şi/sau D-nei R.E.
Aceeaşi împrejurare reiese şi din încheierile de şedinţă din dosarul menţionat, din care rezultă că cererea de intervenţie accesorie nu a fost încuviinţată în principiu, la prima instanţă revizuentul neavând acces la actele dosarului.
Prin urmare, instanţa de apel a reţinut corect că, în lipsa unei dovezi contrare, revizuentul a cunoscut actul la data de 31 mai 2011, când i s-a acordat posibilitatea de către Tribunalul Iaşi să studieze Dosarul nr. 10664/245/2010.
În consecinţă, curtea de apel a considerat corect că aceasta este data la care trebuie să se raporteze în analiza excepţiei tardivităţii cererii de revizuire, excepţie pe care a respins-o ca neîntemeiată.
Celelalte critici referitoare la împrejurarea că schiţa în discuţie nu ar fi fost reţinută de partea potrivnică şi că aceasta nu ar îndeplini condiţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. nu pot fi examinate în această fază procesuală, întrucât cererea de revizuire a fost soluţionată pe excepţie, fără a fi analizată în fond.
Pentru toate aceste considerente, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-reclamant R.I.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC P.T. SA prin administrator judiciar audit P.C. SPRL împotriva Deciziei nr. 230 din 17 decembrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5617/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1030/2014. Civil. Constatare nulitate act.... → |
|---|
