ICCJ. Decizia nr. 60/2014. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 60/2014
Dosar nr. 47481/3/2008
Şedinţa de la 16 ianuarie 2014
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Sentinţa civilă nr. 1828 din 03 decembrie 2010, a respins ca neîntemeiate excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC T.I. SRL şi a lipsei de interes a reclamantului C.R. în promovarea acţiunii, a admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul C.R. în contradictoriu cu pârâta SC T.I. SRL, fiind obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 3.900 RON, cu titlul de contravaloare lipsa de folosinţa a terenului în suprafaţa de 6.000 mp din comuna Mogoşoaia, sola A 330, şos. Bucureşti - Târgovişte, judeţ Ilfov, pentru perioada august 2006 - august 2009, precum şi să refacă terenul agricol degradat, conform raportului de expertiza evaluatorie efectuat de expert S.M.V. şi omologat de instanţă, lucrări evaluate la suma de 212.034 RON şi a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de obligare a pârâtei la refacerea gardului.
În motivare, s-a reţinut că izvorul obligaţiilor este reprezentat de faptul juridic ilicit, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 998 - 999 C. proc. civ.; or, în materia răspunderii civile delictuale, stabilirea calităţii procesuale pasive echivalează cu dovedirea existenţei condiţiilor angajării răspunderii civile, iar reclamantul a solicitat repararea prejudiciului suferit ca urmare a faptei ilicite a pârâtei, astfel încât folosul material urmărit este evident. Pe fondul cauzei, tribunalul a concluzionat că sunt întrunite condiţiile necesare angajării răspunderii civile delictuale a societăţii pârâte, fapta ilicită constând în folosirea terenului proprietatea reclamantului în mod abuziv în scopul depozitării diferitelor materiale şi deşeuri, respectiv parcării autoturismelor, prejudiciul produs prin încălcarea prevederilor art. 480 C. civ. este cert ca întindere şi posibilităţi de evaluare, iar legătura de cauzalitate rezultă din activităţile desfăşurate de societatea pârâtă.
Prin Decizia nr. 211A de la 10 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelul promovat de reclamantul C.R. ca nefondat, reţinând că petitul relativ la lipsirea de folosinţă a terenului este lipsit de suport, constatarea fiind subsecventă criticii promovate în apelul declarat pe acest aspect de partea adversă, astfel că nu se poate afirma încălcarea principiului neagravării situaţiei părţii în propria cale de atac şi a admis apelul promovat de pârâta SC T.I. SRL, a schimbat sentinţa primei instanţe în sensul că a respins acţiunea introductivă, cu motivarea că, din probatoriul administrat, nu se mai pune în discuţie fapta ilicită generatoare de prejudicii care a fundamentat măsura refacerii terenului degradat.
Împotriva acestei decizii, reclamantul C.R. a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentinţei în sensul admiterii în tot a acţiunii introductive, indicând drept motive de nelegalitate dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În argumentarea motivelor de recurs, s-a învederat că situaţia de fapt şi probatoriul administrat au fost greşit interpretate de instanţe de apel, impunându-se reanalizarea acesteia.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa prioritar asupra excepţiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, în baza art. 306 alin. (1) raportat la art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., având în vedere următoarele considerente:
În cuprinsul motivelor de recurs, reclamantul a formulat exclusiv critici de netemeinicie a soluţiei privind stabilirea situaţiei de fapt, administrarea şi interpretarea probatoriilor, fără să formuleze nicio critică care să poată fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute expres de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Dispoziţiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dacă legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiaşi text legal statuează că: "Termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte."
Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor menţionate la alin. (2), iar, conform dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) C. proc. civ., este sancţionată cu nulitatea recursului nerespectarea condiţiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între acestea, la lit. c) a aceluiaşi text legal, fiind reţinut expres că recursul va cuprinde: "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Astfel, Înalta Curte constată că, în speţă, reclamantul, în memoriul de recurs, a făcut o expunere a derulării litigiului, un istoric al cauzei, fără să structureze şi să dezvolte aceste critici subsumate motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., limitându-se să reitereze aspecte vizând fondul cauzei, fără a preciza relevanţa faţă de decizia atacată şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Constatând că recurentul-reclamant nu s-a conformat dispoziţiilor legale anterior menţionate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea prevederilor art. 306 alin. (1) raportat la art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi să constate nulitatea cererii de recurs formulate de reclamantul C.R. împotriva Deciziei nr. 211 A din 10 mai 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea cererii de recurs formulate de reclamantul C.R. împotriva Deciziei nr. 211 A din 10 mai 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 58/2014. Civil. Constatare nulitate act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 66/2014. Civil. Constatare nulitate act. Recurs → |
|---|
