ICCJ. Decizia nr. 668/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 668/2014
Dosar nr. 779/242/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 26 februarie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Huedin la data de 17 iulie 2013, reclamantul V.P.N.A., în contradictoriu cu pârâţii P.E., B.I., B.K. şi Z.I. a solicitat suplimentarea masei succesorale de pe urma defunctei B.C. cu imobilul teren înscris în Titlul de proprietate nr. 246 eliberat la data de 16 aprilie 2013 de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor, Cluj, tarlaua 36, parcela 263/1, cu categoria de folosinţă fâneaţă, în suprafaţă de 1.000 mp, situat în extravilanul satului Sâncrăianu, comuna Sâncrăianu, judeţul Cluj, respectiv ieşirea din indiviziune cu privire la acest imobil, prin atribuirea în natură, în exclusivitate, reclamantului, conform folosinţei faptice, fără plata vreunei sulte către pârâţi.
Prin Sentinţa civilă nr. 507 din 03 octombrie 2013, Judecătoria Huedin şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, în raport de dispoziţiile art. 118 C. proc. civ. şi de împrejurarea că, în speţă, competenţa este atrasă de ultimul domiciliu al defunctei B.C. de pe urma căreia se solicită lărgirea masei succesorale.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare la data de 18 ianuarie 2013 sub nr. 779/242/2013.
Prin Sentinţa civilă nr. 552 din 04 februarie 2014, Judecătoria Satu Mare şi-a declinat la rândul său competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Huedin şi, constatând ivit conflictul negative de competenţă l-a înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a decide astfel, instanţa Judecătoriei Satu Mare a reţinut următoarele:
Competenţa teritorială nu se stabileşte potrivit dispoziţiilor art. 118 C. proc. civ., nefiind vorba despre un litigiu care să atragă competenţa celui din urmă domiciliu al defunctei, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 117 alin. (3) C. proc. civ. privitoare la locul situării imobilului, astfel că Judecătoria Huedin este competentă să judece cauza.
Înalta Curte, cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui soluţionare a fost învestită reţine următoarele:
Conform art. 117 C. proc. civ. alin. (1) "Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul" iar potrivit alin. (3) a aceluiaşi articol "Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică prin asemănare, şi în cazul acţiunilor posesorii, acţiunilor în grăniţuire, acţiunile privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum şi în cazul celor de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune".
În speţă, prin cererea formulată, reclamantul V.P.N.A. a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâţii P.E., B.I., B.K., şi Z.I. să se dispună suplimentarea masei succesorale de pe urma defunctei B.C. cu imobilul teren înscris în Titlul de proprietate nr. 246 eliberat la data de 16 aprilie 2013 de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor, Cluj, tarlaua 36, parcela 263/1, situat în extravilanul satului Sâncrăianu, comuna Sâncrăianu, judeţul Cluj şi ieşirea din indiviziune cu privire la acest imobil prin atribuirea în natură, în exclusivitate reclamantului, conform folosinţei faptice, fără plata vreunei sulte către pârâţi.
Regulatorul de competenţă reţine că Titlul de proprietate nr. 246 eliberat la data de 16 aprilie 2013 de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor Cluj, invocat de către reclamant, a fost eliberat pe numele reclamantului V.P.N.A. şi a lui P.E., Z.I. şi B.C., continuată de B.I. şi B.K., pârâţii din prezenta cauză şi care au calitatea de coproprietari ai imobilului cu privire la care se solicit ieşirea din indiviziune. De asemenea, mai reţine că izvorul stării de indiviziune dintre părţile din prezenta cauză îl reprezintă legea, respectiv Legea nr. 18/1991, în temeiul căreia a fost eliberat titlul de proprietate evocat, iar nu dispoziţiile în materie de moştenire.
Împrejurarea că unul dintre coproprietarii menţionaţi în cuprinsul titlului de proprietate a decedat mai înainte de a se dispune asupra încetării calităţii de coproprietar asupra imobilului cu privire la care se solicită în prezenta cauză partajarea, nu este în măsură să califice prezenta acţiune drept una în materie succesorală şi care să atragă competenţa instanţei locului ultimului domiciliu al defunctului.
Faţă de toate aspectele reţinute mai sus, rezultă că cererea introductivă de instanţă priveşte o acţiune prin care se doreşte sistarea stării de indiviziune, stare de indiviziune rezultată din lege.
Astfel fiind, Înalta Curte reţine a fi incidente dispoziţiile art. 117 alin. (1) şi (3) care atribuie competenţa exclusivă de soluţionare a cererilor de ieşire din indiviziune acelor instanţe în circumscripţia cărora este situat imobilul.
În raport de prevederile legale menţionate şi reţinând că imobilul cu privire la care se solicită partajarea se află situat în extravilanul satului Sâncrăianu, comuna Sâncrăianu, judeţul Cluj, zonă aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Huedin, aceasta este instanţa competentă să se pronunţe cu privire la cererea de ieşire din indiviziune formulată de reclamantul V.P.N.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huedin.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2014.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 660/2014. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 635/2014. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... → |
|---|
