ICCJ. Decizia nr. 669/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 669/2014
Dosar nr. 11930/3/2006*
Şedinţa publică din 27 februarie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia civilă nr. 119/A din 23 aprilie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de reclamanţii A.H.M., A.M. şi B.M. împotriva Sentinţei civile nr. 1.592/2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.
A schimbat, în parte, sentinţa, în sensul că a obligat-o pe intimată să restituie în natură terenul situat în Bucureşti, sector 2, în suprafaţă de 296,93 mp, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză şi suplimentul la acesta, întocmit de expert G.I.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A obligat-o pe intimată la 1.000 RON cheltuieli de judecată către apelanţi.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că suprafaţa de teren de 164,51 mp pentru care reclamanţii au exercitat recurs, susţinând că poate fi restituită în natură, este ocupată de o construcţie care a fost edificată în baza unei autorizaţii de construire emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (3) din acest act normativ. În consecinţă, fiind vorba despre o construcţie care a fost autorizată în condiţiile legii, Curtea a constatat că terenul în discuţie, care a fost identificat pe baza raportului de expertiză şi al suplimentului de expertiză întocmite în primul ciclu procesual în apel, şi al cărui regim juridic a fost pe deplin stabilit în sensul că se află în proprietatea SC N.I. SRL, nu poate fi restituit în natură, astfel că în mod corect pentru această suprafaţă s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Curtea a reţinut, de asemenea, că faţă de împrejurarea că din relaţiile depuse la dosar a rezultat o suprapunere parţială a amplasamentului construcţiei P+1E+M, care se regăseşte la adresa din Bucureşti, sector 2 cu amplasamentul fostului imobil care a aparţinut reclamanţilor, iar construcţia este una autorizată, edificată după anul 1990, dar anterior apariţiei Legii nr. 10/2001, rezultă că terenul nu este liber în sensul dispoziţiilor acestui act normativ şi nici nu se impunea efectuarea de verificări suplimentare cu privire la modalitatea de constituire/reconstituire a dreptului de proprietate de la adresa poştală din Bucureşti, Şos. Pantelimon, sector 2, al cărui titular nu este parte în proces.
Având în vedere că terenul în suprafaţă de 164,51 mp, identificat potrivit raportului de expertiză judiciară efectuat de expertul G.I. este ocupată de o clădire P+1E+M, autorizată în condiţiile legii, şi prin urmare nu poate fi restituit în natură în procedura instituită de Legea nr. 10/2001, nu se mai impune analiza elementelor prevăzute de art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, referitoare la destinaţia terenului solicitat şi a subfeţei acestuia ori existenţa şi utilizarea unor eventuale amenajări subterane.
În raport de criticile formulate de reclamanţi în recurs, care au condus la admiterea acestuia şi trimiterea cauzei spre rejudecare, şi de soluţia dată recursului formulat de pârâtă, Curtea a apreciat că subzistă motivele care au condus la admiterea, în primul ciclu procesual a apelului formulat de contestatori în sensul schimbării în parte a sentinţei apelate şi obligării intimatei de a restitui în natură terenul în suprafaţă de 296,93 mp, situat în Bucureşti, Şos. Pantelimon, sector 2, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză şi suplimentul la acesta întocmite de expertul judiciar G.I.
2. Recursul
2.1. Motive
Pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primarul general, a declarat recurs prin care a formulat următoarele critici, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
În mod greşit s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 296,93 mp situat în Bucureşti, Şos. Pantelimon, sector 2, pentru că terenul este afectat de elemente de sistematizare întrucât construcţia existentă anterior pe teren a fost demolată.
În cea mai optimistă situaţie se poate dispune restituirea doar a suprafeţei de teren de 98,12 mp identificată prin raportul de expertiză efectuat la instanţa de fond.
Trebuiau avute în vedere şi dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Chiar dacă apelul a fost rejudecat în raport cu îndrumările deciziei de îndrumare, raportat la art. 10 alin. (1) şi art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, precum şi la materialul probator administrat în cauză, se impunea schimbarea în parte a sentinţei şi respingerea contestaţiei.
2.2. Analiza recursului
Recursul nu este întemeiat, şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 5.257/2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a admis recursul declarat de către reclamanţii A.H.M., A.M. şi B.M. împotriva Deciziei civile nr. 619A din 21 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie. A casat decizia şi a trimis cauza spre rejudecare.
Prin aceeaşi hotărâre, instanţa supremă a respins ca tardiv formulat recursul declarat de Primăria municipiului Bucureşti, prin primar general. Prin urmare, pentru această din urmă parte, aspectele reţinute de prima instanţă de apel cu privire la posibilitatea restituirii în natură a întregii suprafeţe de teren de 296,93 mp au intrat în autoritate de lucru judecat, recursul tardiv fiind echivalent unui recurs inexistent.
Cum instanţa de trimitere, în urma probatoriului suplimentar administrat în respectarea cerinţelor art. 315 C. proc. civ., a concluzionat că reclamanţilor le poate fi restituită în natură aceeaşi suprafaţă de teren stabilită prin Decizia civilă nr. 619A/2011, pârâtul nu mai putea readuce în discuţie, într-un nou recurs, această chestiune.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, criticile formulate neîntrunind cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Întrucât recurentul a căzut în pretenţii, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ. va fi obligat la cheltuieli de judecată către intimaţii reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin primarul general împotriva Deciziei civile nr. 119/A din 23 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul-reclamant la 1.500 RON cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2014.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 633/2014. Civil. Actiune in raspundere... | ICCJ. Decizia nr. 670/2014. Civil → |
|---|
