ICCJ. Decizia nr. 68/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 68/2014
Dosar nr. 9351/95/2009
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 360 din 15 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia civilă, s-a respins contestaţia formulată în baza Legii nr. 10/2001 de contestatorul P.C.G.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele considerente:
Prin dispoziţia nr. 6438/2009 emisă de pârâţi, ca răspuns la notificarea nr. 3772/2001, a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 1776 mp, situat în Târgu Jiu, str. T. Vladimirescu, judeţul Gorj, întrucât acesta este afectat de utilităţi publice şi s-a propus acordarea de despăgubiri contestatorului pentru cei 1776 mp, construcţia cu destinaţiei de locuinţă în suprafaţă construită de 190 mp şi construcţia cu destinaţiei de anexă în suprafaţă construită de 66 mp, situate în Târgu Jiu, str. T. Vladimirescu, judeţul Gorj în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv (Titlul VII din Legea nr. 247/2005).
Prin contestaţia formulată, reclamantul a criticat dispoziţia numai în ceea ce priveşte acordarea despăgubirilor pentru suprafaţa de 1776 mp, apreciind că acest teren trebuia acordat în natură sau să-i fie atribuită o altă suprafaţă de teren echivalentă, nu şi cu privire la despăgubirile acordate pentru construcţiile demolate cu care a fost de acord.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, la care părţile nu au formulat obiecţiuni, rezultă că suprafaţa în litigiu de 1700 mp este în totalitate ocupată, terenul făcând parte din domeniul public al Municipiului Târgu Jiu fiind afectat de străzile T Vladimirescu şi Traian, de zona blocurilor construite la nord de strada Traian, de utilităţi subterane (apă, canalizare, gaze, curent electric, telefonie), precum şi de spaţii verzi, de aleile parcului existent vis – a - vis de Tribunalul Gorj.
Faptul că terenul face parte din domeniul public rezultă şi din Anexa Hotărârii nr. 133/1999, poziţia 672, document aflat la fila 52 din dosar.
În atare situaţie, terenul solicitat de către contestator a-i fi atribuit în natură nu este liber, acesta aparţinând domeniului public, fiind afectat de construcţii şi utilităţi publice, astfel că dispoziţia 6438/2009 a fost legal emisă cu respectarea dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte solicitarea contestatorului de a-i fi atribuite alte servicii sau bunuri în compensare, în situaţia în care nu este posibilă restituirea în natură a terenului, s-a reţinut din procesul-verbal din 10 noiembrie 2009 al Primăriei Municipiului Târgu Jiu că nu sunt disponibile bunuri sau servicii pentru acordarea în compensare.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel reclamantul P.C.G.
Prin decizia civilă nr. 12 din 21 februarie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a respins apelul declarat de reclamant.
În motivarea soluţiei sale, s-a reţinut că, deşi este reală susţinerea apelantului reclamant, în sensul că Legea nr. 10/2001 consacră prioritar principiul restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, această restituire în natură este însă condiţionată, după cum arată chiar apelantul reclamant, de starea imobilului respectiv, în sensul de a fi liber şi neafectat de utilităţi publice.
Or, în speţă, după cum rezultă din probele administrate în cauză, terenul în suprafaţă de 1776 mp, solicitat a se restitui, în principal, în natură, nu este teren liber în sensul prevăzut de lege, fiind afectat de utilităţi publice, construcţii şi amenajări de utilitate publică.
Din raportul de expertiză depus la dosar, şi necontestat de reclamant, rezultă că, în prezent, terenul în litigiu este ocupat astfel: 728 mp - spaţii verzi şi alei ale parcului existent vis – a - vis de Tribunalul Gorj, 1048 mp, - actualele străzi Tudor Vladimirescu şi Traian, precum şi de zona blocurilor construite la Nord de strada Traian. De asemenea, expertul concluzionează că, cel puţin terenul afectat de cele două străzi, este afectat şi de utilităţi subterane, (apă, canalizare, gaze, curent electric, telefonie).
Rezultă, de asemenea, din actele dosarului, că imobilul în litigiu a fost expropriat împreună cu alte imobile, în baza decretului de expropriere nr. 102/1980, în scopul realizării în municipiul Târgu Jiu a unui număr de 650 apartamente cu dotările social-culturale şi tehnico-edilitare aferente, iar în raport de situaţia din teren, constatată de expert, rezultă că scopul exproprierii a fost îndeplinit, amenajările existente pe teren, având tocmai rolul de a asigura o utilizare normală a blocurilor de locuinţe, fiind indispensabile proprietăţilor respective şi asigurând utilităţile necesare pentru comunitatea din zonă.
În ceea ce priveşte Parcul Public „Nicu D. Miloşescu”, acesta apare cuprins în domeniul public al municipiului Târgu Jiu, încă din 1976, după cum se confirmă prin H.C.L. Târgu Jiu nr. 133 din 30 iulie 1999 şi anexe (f. 51-54 dosar fond), aşa încât, este nereală susţinerea apelantului reclamant, în sensul că terenul în litigiu are destinaţia de parc, destinaţie ce a fost dată după notificarea de restituire a terenului.
Prin urmare, faţă de situaţia de fapt ce rezultă din probele dosarului, prima instanţă a stabilit în mod corect că terenul în litigiu nu este „liber” în sensul prevăzut de lege, pentru a fi restituit în natură, respingând cererea formulată sub acest aspect.
În ceea ce priveşte cererea de atribuire de teren în compensare, soluţia tribunalului este, de asemenea, legală şi temeinică, având în vedere procesul verbal al Primăriei municipiului Târgu Jiu, necontestat de reclamant la instanţa de fond, din care rezultă că nu există bunuri sau servicii disponibile pentru a fi acordate în compensare. Mai mult, deşi în motivarea apelului, reclamantul a susţinut că va face dovezi, în sensul că municipiul Târgu Jiu deţine teren disponibil, nu a produs astfel de dovezi, neprezentându-se la instanţă şi solicitând judecarea cauzei în lipsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P.C.G.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 28 martie 2012.
La termenul de la 12 noiembrie 2012, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar la 9 decembrie 2013, din oficiu, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol, fixând termen la 16 ianuarie 2014, când instanţa a invocat excepţia perimării recursului.
Analizând cu prioritate această excepţie, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite, pentru considerentele care succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Conform dispoziţiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se poate constată şi din oficiu.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile de întrerupere şi suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 şi 250 C. proc. civ.
În speţă, la termenul de la 12 noiembrie 2012, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor.
Din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 12 noiembrie 2013, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., părţile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecăţii.
Reţinând că în cauză sunt întrunite condiţiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi constatând că, potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept, putând fi constatată şi din oficiu de instanţă, faţă de dispoziţiile art. 252 alin. (1) teza I din acelaşi cod, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu care a fost investită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamantul P.C.G. împotriva deciziei civile nr. 12 din 21 februarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 69/2014. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 67/2014. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
