ICCJ. Decizia nr. 784/2014. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 784/2014
Dosar nr. 2223/113/2010*
Şedinţa publică din 11 martie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. 2223/113/2010, reclamantul N.A.G. a chemat în judecată pe pârâta U.A.T. Municipiul Brăila, prin Primar, solicitând anularea dispoziţiei din 16 martie 2010.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Brăila, str. R., care, conform Decretului nr. 92/1950 figura în Brăila, str. I.T., iar, în măsura în care restituirea nu este posibilă, acordarea de despăgubiri băneşti. Din expertiza A.N.E.V.A.R. efectuată rezultă că terenul preluat abuziv avea suprafaţa de 1531 mp, era situat în zona 0, echivalând cu o suprafaţă de teren în zona 4 de 9564,44 mp. Prin dispoziţia din 28 mai 2008 s-a acordat deja în compensare suprafaţa de teren de 1000 mp în zona 4 a Municipiului Brăila, iar prin dispoziţia contestată s-a propus acordarea de despăgubiri doar pentru diferenţa de 531 mp. Mai mult, deşi s-au solicitat despăgubiri şi pentru construcţie, pârâta nu s-a pronunţat şi pe această cerere.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 10 alin. (1), alin. (8), art. 11 alin. (4), alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
În întâmpinarea formulată, pârâta U.A.T. Municipiul Brăila, prin Primar a arătat că prin notificare au fost solicitate despăgubiri doar pentru teren nu şi pentru construcţii, astfel că prin dispoziţia contestată s-a soluţionat corect cererea depusă de reclamant. în ceea ce priveşte despăgubirile ce le solicită reclamantul pentru diferenţa de teren stabilită conform expertizei A.N.E.V.A.R., cererea trebuia să constituie o contestaţie împotriva dispoziţiei din 28 mai 2008 şi nu a dispoziţiei din 16 martie 2010.
Prin sentinţa civilă nr. 1034 din 27 octombrie 2010 a Tribunalului Brăila a fost admisă acţiunea şi a fost anulată dispoziţia din 16 martie 2010 emisă de pârâtă.
A fost modificat art. 4 din dispoziţia din 28 mai 2008 în sensul că pentru imobilul situat în Brăila, str. R., constând în diferenţa de teren nerestituită de 531 mp a fost acordat teren în compensare în suprafaţă de 1698 m indiviz din suprafaţa totală de teren de 6000 mp situat în Brăila, str. C., conform art. 1 din hotărârea Consiliului Local al Municipiului Brăila din 10 iulie 2009, iar pentru diferenţa de teren de 6866,44 mp şi construcţii au fost acordate despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin notificarea înregistrată din 9 mai 2001 reclamantul a solicitat restituirea în natură, dacă este posibil, a imobilului situat în str. R., formând un singur imobil, care se învecinează la nord cu Piaţa P., în prezent str. B.D., conform actului de vânzare-cumparare autentificat în iunie 1946. Instanţa de fond a reţinut că reclamantul a avut în vedere nu numai terenul ci şi construcţia, aspect ce reiese din conţinutul notificării, în care se menţionează că, în cazul în care imobilul a fost demolat, solicită acordarea de despăgubiri.
În aceste condiţii, susţinerile pârâtei potrivit cărora prin notificare nu s-au formulat pretenţii şi în ceea ce priveşte construcţia preluată abuziv au fost înlăturate.
În ceea ce priveşte terenul revendicat pe calea legii speciale de către reclamant, s-a reţinut că pârâta a recunoscut calitatea de persoană îndreptăţită a acestuia, iar prin dispoziţia din 28 mai 2008 a dispus restituirea în natură, în compensare, pentru terenul situat în Brăila, str. R., în suprafaţă de 1531 mp, a terenului situat în Brăila, cartier V. în suprafaţă de 1000 mp. La art. 4 al dispoziţiei s-a menţionat că pentru diferenţa de teren imposibil de restituit la acea dată se va proceda conform art. 10 alin. (1) şi alin. (10) din Legea nr. 10/2001.
Prin dispoziţia din 16 martie 2010 s-a dispus de către pârâtă modificarea art. 4 din dispoziţia din 28 mai 2008 în sensul că pentru imobilul situat în Brăila, str. R., cu diferenţa de teren imposibil de restituit în natură în suprafaţă de 531 mp se propune acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi ale căror construcţii edificate pe acestea au fost demolate total sau parţial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile rămase nedemolate, iar pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. În Normele metodologice de aplicarea unitară a Legii nr. 10/2001 se precizează că măsurile reparatorii în echivalent constau în compensare cu alte bunuri sau servicii ori despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale sau modalităţile reparatorii combinate.
Tribunalul a reţinut că pârâta, cu acceptul reclamantului, a optat pentru modalităţile reparatorii combinate, compensare cu alte terenuri şi despăgubiri băneşti acordate în condiţiile legii speciale,
În ceea ce priveşte suprafaţa de teren pentru care trebuia să se acorde în compensare teren, instanţa de fond a reţinut că terenul preluat abuziv se afla în zona 0 a Municipiului Brăila, iar terenul acordat în compensare în zona 4.
Din expertiza A.N.E.V.A.R. extrajudiciară efectuată de reclamant şi necontestată de pârâtă sub aspectul validităţii concluziilor sale, rezultă că pentru a stabili suprafaţa de teren echivalentă din zona 4, unde s-a acordat deja o suprafaţă de teren în compensare reclamantului prin dispoziţia din 28 mai 2008, s-a avut în vedere suprafaţa de teren revendicată pe calea legii speciale, 1531 mp (conform memoriului tehnic justificativ) şi valoarea de piaţă a terenurilor evaluate, terenul din zona 0 şi terenul din zona 4. Astfel, s-a stabilit ca reclamantul este îndreptăţit la restituirea în compensare a unei suprafeţe de teren de 9564,44 mp.
Tribunalul a apreciat că au fost respectate dispoziţiile legii speciale în momentul efectuării expertizei, având în vedere ca prin Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2201 s-a stabilit că se vor avea în vedere valoarea de piaţă a imobilului şi standardele edictate de Comitetul pentru standarde internaţionale de evaluare. Nu s-a dovedit că aceste standarde au fost încălcate la stabilirea valorii terenurilor din zona 0 şi zona 4 a Municipiului Brăila.
Din adresa din 6 mai 2010 a Consiliului Local al Municipiului Brăila Tribunalul a reţinut că terenul în suprafaţă de 1698 mp, indiviz din suprafaţa totală de teren de 6000 mp, situat în Brăila, str. C., conform art. 1 din hotărârea Consiliului Local al Municipiului Brăila din 10 iulie 2009, poate fi acordat în compensare.
Având în vedere că şi reclamantul şi-a exprimat acordul pentru compensarea cu acest teren, Tribunalul a procedat în consecinţă, în sensul că a modificat art. 4 din dispoziţia din 28 mai 2008 acordând în compensare, pentru imobilul situat în Brăila, str. R., constând în diferenţa de teren nerestituită de 531 mp teren în suprafaţă de 1698 mp indiviz din suprafaţa totală de tern de 6000 mp, situat în Brăila, str. C., conform art. 1 din hotărârea Consiliului Local al Municipiului Brăila din 10 iulie 2009, iar pentru diferenţa de teren de 6866,44 mp şi construcţii, despăgubiri băneşti în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
S-a avut în vedere suprafaţa de teren de 9564,44 mp deoarece au fost folosite, în ceea ce priveşte notificarea reclamantului, modalităţile reparatorii combinate. Astfel că, în momentul stabilirii despăgubirilor pentru terenul în suprafaţă de 6866,44 mp s-a avut în vedere valoarea de piaţă a unui m.p. de teren situat în zona 4 a Municipiului Brăila.
În ceea ce priveşte suprafaţa construcţiilor preluate abuziv Tribunalul a avut în vedere raportul de evaluare, potrivit căruia, conform schiţei actului de vânzare-cumpărare autentificat din 27 ianuarie 1940, aceasta este de 514 mp.
Împotriva sentinţei civile nr. 1034 din 27 octombrie 2010 a Tribunalului Brăila a declarat apel pârâtul criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, apelantul pârât a susţinut că în mod nelegal instanţa de fond a avut în vedere la soluţionarea cauzei un raport de expertiză extrajudiciară, întocmit în anul 2007, fiind încălcate, astfel, prevederile Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 care stabilesc că, pentru determinarea valorii unor bunuri preluate abuziv şi a căror restituire în natură nu este posibilă, vor fi utilizate în cursul procedurilor prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, standardele internaţionale de evaluare.
Pârâtul a mai susţinut că reclamantul mai are dreptul doar la acordarea în compensare a unui tern în suprafaţă de 531 mp precum şi la acordarea de despăgubiri pentru construcţiile demolate în suprafaţă de 500,80 mp, întrucât pentru restul suprafeţei de teren din vechea proprietate a primit, deja, teren în compensare.
A solicitat admiterea apelului şi schimbarea în parte a sentinţei atacate în sensul celor mai sus arătate.
Prin decizia civilă nr. 122 din 25 mai 2011 a Curţii de Apel Galaţi, apelul declarat de pârât a fost respins ca nefondat.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că în faţa instanţei de fond nu s-a solicitat efectuarea unei expertize de specialitate în afara celei extrajudiciare prezentate de reclamant.
S-a apreciat că dispoziţiile legii speciale la momentul efectuării expertizei au fost respectate, nefacându-se dovada că standardele internaţionale de evaluare au fost încălcate.
Potrivit art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001, valoarea terenurilor precum şi a construcţiilor nedemolate, preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabileşte potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare.
Din expertiza A.N.E.V.A.R. a rezultat că terenul confiscat de stat în suprafaţă de 1531 mp în zona echivalează cu o suprafaţă de teren în zona 4 de 9564,64 mp.
Cum, prin dispoziţia din 28 mai 2008, reclamantului i s-a acordat în compensare un teren în suprafaţă de 1000 mp, situat în cartier V., iar pentru diferenţa de 531 mp, prin dispoziţia din 16 martie 2010, i s-a propus acordarea de despăgubiri băneşti în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Curtea a considerat că este evidentă intenţia pârâtei de a efectua o compensare a terenului din zona 0 cu un teren, în aceeaşi suprafaţă, din zona 4, ceea ce nu corespunde standardelor internaţionale de evaluare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta,iar prin decizia civilă nr. 4579 din 18 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a admis recursul fiind casată decizia atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că instanţa de apel nu şi-a manifestat rolul activ în administrarea actului de justiţie, soluţia litigiului întemeindu-se pe o expertiză extrajudiciară, efectuată la iniţiativa părţii reclamante.
S-a mai reţinut că instanţa de apel nu a stabilit pe deplin situaţia de fapt şi nici nu a identificat dispoziţiile legale incidente în cauză, preluând, doar, motivarea primei instanţe, laconică sub aspectul clarificării situaţiei de fapt.
Prin decizia de casare s-a statuat că instanţa în rejudecarea apelului urmează să stabilească pe deplin situaţia de fapt şi să identifice dispoziţiile legale incidente în cauză, impunându-se efectuarea unei expertize pentru stabilirea echivalenţei valorice a terenurilor revendicate, imposibil de restituit în natură, cu cele acordate deja în compensare sau care se mai impun a fi acordate.
S-a mai reţinut prin decizia de casare că terenul preluat abuziv a avut suprafaţa de 1351 mp situat în zona 0, echivalând astfel cu o suprafaţă de teren în zona 4 de 9564,44 mp, şi că urmează a fi avute în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001 şi respectiv prevederile normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007 precum şi prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În rejudecare, prin decizia civilă nr. 38 din 19 iunie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă, s-a admis apelul pârâtului Municipiului Brăila prin Primar, s-a schimbat în parte hotărârea instanţei de fond în sensul că în temeiul art. 1 alin. (2) din Legea nr 165/2013 s-a constatat că pentru imobilul situat în Brăila str. R. compus din teren de 1531 mp şi construcţii pentru care reclamantul a primit în compensare suprafaţa de 1.000 mp teren situat în Brăila cartier V. şi care reprezintă conform raportului de expertiză efectuat în cauză de D.J., echivalentul a 212,8 mp teren în zonă, reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent constând în compensarea prin puncte, Capitolul III din Legea nr. 165/2013, măsurile reparatorii urmând a fi stabilite pentru diferenţa de teren nerestituit, respectiv pentru suprafaţa de 1318,2 mp, zona 0 şi construcţiile demolate. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei, înlăturând din cuprinsul acesteia dispoziţiile contrare deciziei.
Pentru a pronunţa această hotărâre au fost reţinute următoarele considerente:
Ţinând seama de îndrumările date prin decizia de casare a fost efectuată o expertiză de specialitate care a stabilit, pe baza a trei metode de calcul, conform standardelor internaţionale, valoarea terenului revendicat, situat în Brăila, strada R., în zona 0 a oraşului, a terenului acordat în compensare, în suprafaţă de 1000 mp situat în Brăila, cartier V., în zona 4 a oraşului şi, raportat la aceste valori, suprafaţa de teren pe care reclamantul este îndreptăţit să o mai primească în compensare.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză, însuşit de ambele părţi din proces, solicitările formulate atât de apelantul pârât cât şi de către intimatul reclamant, instanţa de apel a apreciat că prin Legea nr. 165/2013, intrată în vigoare pe parcursul soluţionării cauzei au fost stabilite măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Potrivit art. 4 din acest act normativ, dispoziţiile legii se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a legii, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţei or,astfel ca în situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se poate acorda este compensarea prin puncte, prevăzută în Capitolul III al legii.
Prin urmare, raportat la dispoziţiile imperative ale noului act normativ care stabilesc o modalitate unică de despăgubire în caz de imposibilitate de restituire în natură a terenurilor preluate abuziv, dat fiind faptul că, în speţă, terenul revendicat de reclamant nu poate fi restituit, instanţa de apel a constatat că nu se mai impune a fi analizată solicitarea de se acorda reclamantului teren în compensare, singura modalitate de despăgubire care mai poate fi luată în discuţie în speţă fiind doar cea a compensării prin puncte. În aceste condiţii, rămânând de stabilit, pe baza expertizei efectuate în cauză, care este diferenţa de suprafaţă de teren pentru care reclamantul urmează să beneficieze de aceste măsuri reparatorii prin echivalent.
Aşa cum s-a reţinut şi de către instanţa de fond, prin notificarea înregistrată din 9 mai 2001, reclamantul a solicitat restituirea în natură, dacă este posibil, a imobilului situat în str. R., formând un singur imobil, care se învecinează la nord cu Piaţa P., în prezent str. B.D., conform actului de vânzare-cumpărare autentificat în iunie 1946, imobil compus din teren în suprafaţă de 1531 mp şi construcţii.
Pârâta a recunoscut calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantului, iar prin dispoziţia din 28 mai 2008 a dispus atribuirea, în compensare, pentru terenul situat în Brăila, str. R., în suprafaţă de 1531 mp, a terenului situat în Brăila, cartier V. în suprafaţă de 1000 mp. La art. 4 al dispoziţiei s-a menţionat că pentru diferenţa de teren imposibil de restituit la acea dată se va proceda conform art. 10 alin. (1) şi alin. (10) din Legea nr. 10/2001.
Ulterior, prin dispoziţia din 16 martie 2010, s-a dispus de către pârâtă modificarea art. 4 din dispoziţia din 28 mai 2008, în sensul că, pentru imobilul situat în Brăila, str. R., cu diferenţa de teren imposibil de restituit în natură în suprafaţă de 531 mp s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Prin urmare, la acest moment, pentru suprafaţa totală de teren de 1531 mp teren, situat în zona 0 a municipiului Brăila, reclamantul a primit în compensare suprafaţa de 1000 mp teren, situat în zona 4 a oraşului.
Expertiza efectuată în cauză a stabilit valoarea unui metru pătrat de teren din zona 0 a oraşului Brăila la suma de 714 RON şi valoarea unui metru pătrat de teren din zona 4 a oraşului la suma de 152 RON.
Raportat la aceste valori, terenul în suprafaţă de 1531 mp revendicat de reclamant şi imposibil de restituit în natură situat în zona 0 a oraşului are o valoare de 1.093.134 RON (1531 mp x 714 RON = 1.093.134 RON) iar terenul în suprafaţă de 1000 mp primit de reclamant în compensare, situat în zona 4 a oraşului are o valoare de 152.000 RON (1000 mp x 152 RON - 152.000 RON).
Echivalentul celor 1000 mp teren din zona 4 a oraşului primiţi în compensare de reclamant, în valoare de 152.000 RON, îl reprezintă o suprafaţă de 212,8 mp teren în zona 0 a oraşului (152.000 RON: 714 RON/mp teren zona 0 = 212,8 mp).
Prin urmare, la acest moment, reclamantul a primit în compensare doar 212,8 mp din cei 1531 mp revendicaţi, astfel că, făcând diferenţa dintre cele două suprafeţe, rezultă că acesta mai are dreptul la o suprafaţă de teren de 1318,2 mp (1531 mp -212,8 mp = 1318,2 mp).
În concluzie, pentru ca reclamantul să beneficieze de o justă despăgubire pentru terenul în suprafaţă de 1531 mp situat în Brăila, str. R., zona 0 a oraşului, imposibil de restituit în natură şi pentru care a primit deja în compensare un teren în suprafaţă de 1000 mp situat în zona 4 a oraşului, acesta, în temeiul Legii nr. 165/2013, trebuie să mai primească măsuri reparatorii în echivalent constând în compensarea prin puncte conform Capitolului III din acest act normativ, măsurile reparatorii urmând a fi stabilite pentru diferenţa de teren nerestituit de 1318,2 mp, zona 0 a oraşului Brăila, precum şi pentru construcţiile care au existat pe teren, în prezent demolate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul N.A.G. solicitând modificarea ei în sensul obligării pârâtului la restituirea în natură a terenului de 1698 mp teren situat în str. C. zona 4, ce este liber, cu privire la care chiar pârâtul prin apel a fost de acord cu retrocedarea lui, iar pentru diferenţa de 950,14 mp şi construcţii demolate să se facă aplicarea dispoziţiilor legale, respectiv compensarea prin puncte, conform Capitolului III din Legea nr. 165/2013.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sub următoarele aspecte:
Se susţine, astfel, că hotărârea instanţei de apel este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi ignorarea dispoziţiilor art. 1 alin (1) şi alin. (2) din Legea nr. 165/2013 în condiţiile în care instituţia care deţine terenul liber (Municipiul Brăila) şi-a exprimat acordul în mod expres să restituie în natură suprafaţa de 1698 mp teren situat în Brăila str. C. (zona 4) urmând ca pentru compensare să rămână o suprafaţa de teren de 960,14 mp.
O altă critică adusă deciziei recurate vizează nesocotirea dispoziţiilor legale, în condiţiile în care recurentul a înţeles să uzeze de prevederile Legii nr. 10/2001 în termen legal în urmă cu 13 ani, când restituirea în natură era mai facilă, iar dispoziţiile instanţei de apel în sensul compensării prin puncte, conform Capitolului III din Legea nr. 165/2013, sunt nelegale şi netemeinice, atâta vreme cât terenul în suprafaţă de 1698 mp situat în Brăila str. C. (zona 4) este liber, neocupat şi posibil a fi restituit în natură, aşa cum de altfel a solicitat şi Municipiul Brăila în faza apelului. Pentru diferenţa de teren 950,14 mp şi construcţii demolate a solicitat să se facă aplicarea dispoziţiilor legale, respectiv compensarea prin puncte, conform Capitolului III din Legea nr. 165/2013.
De asemenea, recurentul susţine că, de altfel, C.E.D.O. a statuat cu privire la Legea nr. 165/2013 că este guvernată de principiul prevalentei restituirii în natură, de transparenţă în procesul de stabilire a măsurilor compensatorii, de principiul menţinerii unui echilibru just între interesul general al societăţii şi interesele individuale ale proprietarilor de drept.
Noua lege prevede, cu titlu principal, restituirea în natură a imobilelor, măsură care reflectă intenţia legislatorului de a acorda o compensare echitabilă, corespunzând în principal intereselor proprietarilor.
Acelaşi recurent mai susţine că în mod greşit instanţa de apel, în dispozitiv, dispune compensarea prin „fructe”, aspect neregăsit în dispoziţiile Legii nr. 165/2013, iar calculul este total eronat venind în contradicţie cu raportul de expertiză efectuat în cauză.
Examinând hotărârea instanţei de apel prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte retine următoarele:
Prin decizia de casare nr. 4579 din 18 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a statuat cu putere obligatorie pentru instanţă în rejudecarea cauzei, în condiţiile art. 315 C. proc. civ., că instanţa de apel urmează a stabili pe deplin situaţia de fapt, a identifica dispoziţiile legale incidente în cauză, impunându-se efectuarea unei expertize pentru stabilirea echivalenţei valorice a terenurilor revendicate, imposibil de restituit în natură, cu cele acordate deja în compensare sau care se mai impun a fi acordate.
S-a mai reţinut, prin aceeaşi decizie de casare, că terenul preluat abuziv a avut suprafaţa de 1351 mp fiind situat în zona 0, echivalând astfel cu o suprafaţă de teren în zona 4 de 9564,44 mp şi că urmează a fi avute în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001 şi respectiv prevederile Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007 precum şi prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Din această perspectivă, dar şi raportat la motivele de apel invocate, este de observat că instanţa de control judiciar analizează cauza nu numai din alte perspective (şi sub alte aspecte decât cele invocate în apel), dar şi în discordanţă cu expertiza efectuată în rejudecare expertiză ce concluzionează în sensul că suprafaţa de teren rămasă de restituit din totalul de 1531 mp situat în str. R. zona 0, urmare a compensării cu ambele suprafeţe de teren de 1000 mp (deja restituiţi) şi 1698 mp, acordaţi de prima instanţă, este de 950,14 mp.
Or, faţă de această situaţie, ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, este de reţinut că legalitatea unei hotărâri se analizează în funcţie de motivele de fapt şi de drept avute în vedere de instanţă la adoptarea soluţiei, motive ce trebuie să fie în concordanţă cu actele existente la dosar şi cu ceieîalte probe administrate.
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., recursul reclamantului urmează a fi admis, a se casa hotărârea instanţei de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru a fi examinate raporturile juridice dintre părţi atât din perspectiva deciziei de casare mai sus invocate, a motivelor de apel, cât şi din perspectiva verificării situaţiei juridice a terenului solicitat în compensare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul N.A.G. împotriva deciziei nr. 38/A din 19 iunie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.
Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 721/2014. Civil. Plasament. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 846/2014. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs → |
|---|
