ICCJ. Decizia nr. 716/2014. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 716/2014
Dosar nr. 4683/1/2013
Şedinţa publică din 28 februarie 2014
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
La 15 aprilie 2005, reclamantul G.N. a chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului M., judeţul Dolj, solicitând anularea dispoziţiei din 31 martie 2005, restituirea în natură a imobilului format din moară şi teren în suprafaţă de 9 ha, situat în comuna M., judeţul Dolj, şi despăgubiri băneşti pentru utilajele ce au aparţinut morii.
În motivarea acţiunii, întemeiate pe Constituţie şi Legea nr. 10/2001, reclamantul a susţinut că:
- imobilul menţionat a aparţinut defunctului G.G., tatăl său, de la care a fost preluat abuziv de stat, restituirea fiind posibilă;
- dincolo de faptul că G.G.A. este tatăl său natural, între el şi defunct există o relaţie de rudenie colaterală, care rezultă cu uşurinţă din identitatea de nume şi înscrisurile depuse.
Tribunalul Dolj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 125 din 17 februarie 2006 a respins contestaţia, cu motivarea că a fost promovată de o persoană fără calitate de moştenitor, reţinând că din actul de identitate al contestatorului rezultă că la rubrica „menţiunea tatălui” nu există nicio menţiune care să ateste paternitatea acestuia, astfel încât susţinerile formulate de acesta nu au nici un suport probatoriu.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin decizia nr. 584 din 5 iulie 2006, a respins apelul declarat de reclamant, reţinând aceleaşi argumente, că nu a făcut dovada legăturii de rudenie cu defunctul G.G.A. şi nici dovada calităţii de colateral.
Reclamantul a declarat recurs, prin care a solicitat casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 8-pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susţinut că instanţa apel, lipsită de rol activ, nu a analizat calitatea lui de rudă colaterală de gradul IV cu defunctul proprietar.
Prin decizia civilă nr. 2160 din 8 martie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins, ca nefondat, recursul reclamantului G.N.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
În notificare, în cererea introductivă şi ia prima instanţă, reclamantul a susţinut constant că defunctul proprietar era tatăl său.
În speţă, din actul de stare civilă al recurentului rezultă că la rubrica „numele mamei” este trecută G.F., iar la rubrica „numele tatălui” nu există nici o menţiune.
Din adeverinţa din 3 iulie 1997, emisă de Primăria comunei M. rezultă că numitul G.G.A. şi soţia sa, G.M., ambii decedaţi, nu au avut copii sau alţi moştenitori legali.
Pe de altă parte, filiaţia faţă de tatăl din afara căsătoriei se putea stabili fie prin recunoaşterea voluntară de paternitate, fie prin hotărâri judecătoreşti de stabilire a paternităţii, fapt ce nu a fost dovedit.
De asemenea, recurentul nu a făcut nici dovada legăturii de rudenie existente între G.F. şi pretinsul tată G.G.A., pentru a se putea stabili calitatea de colateral, gradul IV.
La 24 septembrie 2013, prin cererea intitulată contestaţie în anulare, înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă sub nr. 4683/1/2013, G.N. a chemat în judecată pe intimata Primăria comunei M., judeţul Dolj, solicitând anularea deciziei civile nr. 2160 din 8 martie 2007, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. 8568/54/2006, în raport de faptul că a obţinut dovada filiaţiei după tatăl său, defunctul G.G.A., astfel cum rezultă din sentinţa civilă nr. 10315 din 19 iunie 2009, certificatul de calitate de moştenitor din 3 august 2009 şi sentinţa civilă nr. 9654 din 20 iunie 2013 a Judecătoriei Craiova, secţia I civilă.
La termenul de judecată din data de 28 februarie 2014, Înalta Curte a calificat cererea ca fiind, de fapt, revizuire a deciziei civile nr. 2160 din 8 martie 2007, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în Dosarul nr. 8658/54/2006, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi a reţinut cauza în pronunţare asupra tardivităţii cererii de revizuire, în raport de prevederile art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.
Analizând hotărârea invocată de revizuent prin prisma prevederilor legale mai sus arătate, Înalta Curte constată că cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. este tardiv formulată, pentru considerentele ce succed:
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
Conform dispoziţiilor art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5, din ziua când s-au descoperit înscrisurile ce se invocă.
Or, în cauză, se invocă ca înscrisuri noi certificatul de calitate de moştenitor din 3 august 2009, sentinţa civilă nr. 10315/2009, precum şi sentinţa civilă nr. 9564 din 20 iunie 2013 a Judecătoriei Craiova.
Astfel, se constată că, prin sentinţa civilă nr. 10315 din 19 iunie 2009 a Judecătoriei Craiova a fost admisă acţiunea reclamantului G.N. în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei M., judeţul Dolj, având ca obiect stabilire paternitate şi s-a constatat că numitul G.G.A. este tatăl reclamantului G.N., fiind dispuse efectuarea menţiunilor corespunzătoare în actul de naştere ai reclamantului. Sentinţa a rămas definitivă şi irevocabilă în iulie 2009, prin neapelare, conform menţiunilor de pe copia acesteia.
Prin certificatul de calitate de moştenitor emis de Biroul Notarului Public B.M. din 3 august 2009 s-a constatat că, de pe urma defunctului G.G.A., au rămas ca moştenitori G.M., în calitate de soţie, şi G.N., în calitate de fiu.
Totodată, prin sentinţa civilă nr. 9654 din 20 iunie 2013 a Judecătoriei Craiova a fost admisă acţiunea reclamantului G.N. în contradictoriu cu Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar M. şi Comisia Judeţeană Dolj de aplicare a legilor fondului funciar şi a fost dispusă reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului în suprafaţă de 9 ha teren extravilan, arabil, pe raza comunei M., judeţul Dolj, instanţa reţinând că G.G.A. este tatăl reclamantului.
Prin urmare, termenul de o lună va fi calculat de la data pronunţării sentinţei civile nr. 9654 din 20 iunie 2013 a Judecătoriei Craiova, motivat de faptul că, pe de o parte, în raport de acest act, revizuentul a solicitat anularea deciziei atacate, iar, pe de altă parte, înscrisul la care se referă prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. trebuie avut în vedere ca înscris prin care se dovedeşte o împrejurare nouă, necunoscută revizuentului, motiv pentru care termenul va fi calculat de la data pronunţării sentinţei respective, iar nu de la data comunicării sau rămânerii definitive a acesteia.
Mai mult decât atât, se observă că, prin sentinţa civilă nr. 9654 din 20 iunie 2013 a Judecătoriei Craiova, instanţa a reţinut, cu ocazia soluţionării litigiului respectiv, faptul că reclamantul G.N. şi-a dovedit filiaţia faţă de autorul său, G.G.A. prin sentinţa civilă nr. 10315/2009 a Judecătoriei Craiova şi certificatul de calitate de moştenitor, înscrisuri de care revizuentui a avut cunoştinţă încă din anul 2009 şi care se referă tocmai la dovedirea filiaţiei sale, aspect pe care revizuentui l-a învederat ca împrejurare nouă în prezenta cauză.
Ca atare, rezultă că termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) a fost depăşit, întrucât actul nou în baza căruia se solicită revizuirea deciziei atacate, sentinţa civilă nr. 9654 din 20 iunie 2013 a Judecătoriei Craiova, a fost pronunţată la data de 20 iunie 2013, iar cererea de revizuire a fost formulată, potrivit datei aplicată pe rezoluţia de înregistrare a cererii revizuentului, aflată la dosar, la 24 septembrie 2013, cu încălcarea termenului legal enunţat.
Or, pentru cererea de revizuire a unei hotărâri pronunţată de o instanţă de recurs, legiuitorul a prevăzut, în mod expres, prin dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., că termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti de la pronunţarea hotărârii.
Legea sancţionează cu decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac, sens în care sunt de observat şi dispoziţiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
În speţă, revizuentul a încălcat prevederile art. 324 alin. (1) C. proc. civ., deoarece a formulat cererea cu depăşirea termenului de o iună prevăzut de textul menţionat.
În cauză nu pot fi reţinute apărările revizuentuîui G.N. în sensul că termenul cererii de revizuire curge de la momentul formulării cererii de îndreptare materială a dispozitivului sentinţei civile nr. 9654 din 20 iunie 2013 a Judecătoriei Craiova.
Modalitatea de calcul a termenului de revizuire este determinată în mod clar de dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., conform cărora termenul este de o lună şi se va socoti „în cazurile prevăzute la art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă (...)”.
Or, înscrisul nou invocat, sentinţa civilă nr. 9654/2013 a Judecătoriei Craiova, are data de 20 iunie 2013, iar cererea de îndreptare eroare materială este formulată pentru îndreptarea dispozitivului sentinţei civile nr. 9654/2013, fiind distinctă de aceasta şi referindu-se la aspecte care nu au legătură cu stabilirea filiaţiei, termenul de exercitare a căii de atac raportându-se la înscrisul nou invocat de revizuent, în speţă, sentinţa civilă nr. 9654/2013.
În consecinţă, având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul G.N. împotriva deciziei nr. 2160 din 8 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 713/2014. Civil. Drept de autor şi drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 719/2014. Civil → |
|---|
