ICCJ. Decizia nr. 83/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 83/2014
Dosar nr. 17556/233/2010*
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 4089 din 26 aprilie 2011 Judecătoria Galaţi a declinat competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul T.P. şi pe pârâta SC E. Galaţi SA, în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia comercială.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Galaţi a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 31 august 2010, sub nr. 17556/233/2010, reclamantul T.P., în contradictoriu cu pârâta SC E. Galaţi SA, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 161.500 RON, cu titlu de daune-interese, ca urmare a revocării intempestive şi fără justă cauză a Contractului de mandat din data de 7 aprilie 2008. Totodată, reclamantul a solicitat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentinţa nr. 1192 din 25 mai 2012, Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă, a respins ca nefondată excepţia prematurităţii invocate de pârâta SC E. SA şi a respins acţiunea formulată de reclamantul T.P., ca nefondată. A obligat reclamantul la 5.000 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul a fost numit prin Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 1324 din data de 21 septembrie 2007 director general şi membru în Consiliul de Administraţie al SC E. Galaţi şi a fost revocat din cele două funcţii prin Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 634 din 2 aprilie 2009.
A mai reţinut prima instanţă că atât numirea în funcţie cât şi revocarea din funcţie nu putea fi făcută decât de ministrul economiei şi finanţelor prin ordin ce trebuia dus la îndeplinire de A.G.A., aşa cum o prevăd dispoziţiile Legii nr. 31/1990.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul T.P., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Prin Decizia civilă nr. 18/A din 3 aprilie 2013, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, maritimă şi fluvială, a respins ca nefondat apelul.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că deşi într-adevăr hotărârea apelată este succint motivată, acest fapt nu echivalează cu nemotivarea hotărârii, judecătorul nefiind obligat să răspundă în mod special tuturor argumentelor invocate de părţi, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns acestor argumente în mod implicit.
A mai reţinut instanţa de apel că potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (7) din Statutul SC E. SA Galaţi, ce constituie anexa I la H.G. nr. 1580/2004 "Conducerea "E. Galaţi" - SA se asigură de către un director general, membru al consiliului de administraţie, numit prin ordin al ministrului economiei şi comerţului". Totodată, art. 19 alin. (1) din Statut prevede că "E. Galaţi" SA este administrată de un consiliu de administraţie compus din 5 membri, din care face parte directorul general al acesteia. Societatea Comercială "T." - SA are 2 reprezentanţi în consiliul de administraţie, dintre care unul este preşedintele acestuia. Membrii consiliului de administraţie sunt numiţi şi revocaţi de Adunarea generală a acţionarilor, în baza mandatului emis prin ordin al ministrului economiei şi comerţului. Membrii consiliului de administraţie sunt numiţi pe o perioadă de cel mult 4 ani şi sunt remuneraţi pentru această calitate cu indemnizaţie lunară."
În baza acestor dispoziţii s-a emis Ordinul nr. 1324 din 21 septembrie 2007 al ministrului economiei şi finanţelor prin care s-au mandatat reprezentanţii statului în A.G.A. să numească pe reclamant în funcţia de director general şi membru al Consiliului de administraţie al pârâtei. În baza acestui ordin s-a adoptat hotărârea A.G.A. a SC E. SA Galaţi prin care reclamantul a fost numit în funcţia de director general şi membru al Consiliului de administraţie.
S-a încheiat contractul individual de muncă pe o perioadă nedeterminată începând cu data de 25 septembrie 2007, reclamantul având un salariu lunar brut de 4.908 RON conform O.U.G. nr. 79/2001 şi O.U.G. nr. 123/2003. Între părţi s-a încheiat şi contractul de mandat prin care au fost stabilite obligaţiile părţilor, mandat înregistrat la 12 iunie 2008. Durata acestui contract a fost stabilită pe "o durată de maximum 4 ani" potrivit art. 3.1 din contract.
La data de 2 aprilie 2009 s-a emis Ordinul nr. 637 al ministrului economiei prin care s-au mandatat reprezentanţii statului în A.G.A. SC T. SA să mandateze reprezentanţii societăţii comerciale în A.G.A. SC E. SA Galaţi să revoce din funcţia de director general şi din calitatea de membru al Consiliului de administraţie pe reclamantul T.P.
Instanţa de apel a reţinut că nu se constată niciun motiv de nelegalitate în ceea ce priveşte procedura sau motivele revocării, însă se constată că revocarea a fost intempestivă şi fără justă cauză, notificarea cu privire la revocarea reclamantului din funcţie având în vedere neîndeplinirea obligaţiei prevăzute de art. 4 lit. a) pct. 7 din contract fiind ulterioară.
A reţinut curtea de apel că urmare acestei notificări, prin Adresa înregistrată sub nr. 5988 din 13 aprilie 2009 reclamantul a propus acordarea postului de director general adjunct cu contract individual de muncă pe o perioadă nedeterminată şi o salarizare corespunzătoare acestei poziţii, propunere acceptată de societate.
Referitor la daunele interese solicitate de reclamant, instanţa de apel a reţinut că din probele administrate în cauză reiese că acestuia nu i s-a produs niciun prejudiciu de ordin material prin revocarea sa din funcţia de director general. Astfel, din actele depuse la dosar de către pârâtă, s-a constatat faptul că în perioada mai 2009 - iunie 2010 acesta a deţinut funcţia de director general adjunct obţinând venituri lunare nete între 9.000 - 12.000 RON. În perioada iulie 2010 - martie 2012 a deţinut funcţia de Şef Serviciu Dispeceri obţinând venituri lunare nete între 5.500 - 6.500 RON. Din tabelul depus la dosarul cauzei reiese că pentru perioada pentru care solicită daune interese a obţinut un venit net de 272.231 RON, acesta fiind net superior venitului pe care l-ar fi obţinut ca şi director general, respectiv 164.255 RON.
Astfel, instanţa de apel a reţinut că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 1371 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, articol care de fapt se referă la administratorul societăţii pe acţiuni, iar nu la directorul general, în sensul că revocarea a fost intempestivă şi fără justă cauză, însă nu i s-a produs reclamantului niciun prejudiciu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul T.P., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În argumentarea cererii sale de recurs, recurentul a reiterat situaţia de fapt şi istoricul litigiului, arătând că hotărârea atacată este nelegală, fiind pronunţată cu greşita aplicare a legii.
Recurentul arată că hotărârea atacată este contrară dispoziţiilor art. 1371 din Legea nr. 31/1990, conform cărora în cazul în care revocarea administratorului survine fără justă cauză, administratorul este îndreptăţit la plata de daune-interese.
Totodată, arată că în conformitate cu prevederile art. 969 C. civ., convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, iar conform jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, mandatul retras pe nedrept dă drept mandatarului numai la o acţiune în daune.
Astfel, recurentul susţine că în mod nelegal instanţa de apel a apreciat că deşi revocarea a fost intempestivă şi fără justă cauză, acesta nu este îndreptăţit la plata de daune interese întrucât nu i s-a produs un prejudiciu.
Excepţia nulităţii recursului invocată de pârâta SC E. Galaţi SA în baza art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. va fi respinsă, întrucât criticile formulate de recurent (care vor fi examinate în cele ce urmează) permit o examinare din perspectiva motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi solicitată potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În concret, recurentul critică greşita interpretare dată de instanţa de apel dispoziţiilor art. 1371 din Legea nr. 31/1990 învederând că în mod nelegal instanţa de apel a apreciat că deşi revocarea a fost intempestivă şi fără justă cauză, acesta nu este îndreptăţit la plata de daune-interese întrucât nu i s-a produs un prejudiciu.
În conformitate cu prevederile art. 1371 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, "Administratorii pot fi revocaţi oricând de către adunarea generală ordinară a acţionarilor. În cazul în care revocarea survine fără justă cauză, administratorul este îndreptăţit la plata unor daune-interese.", iar conform prevederilor art. 72 din acelaşi act normativ "Obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat şi de cele special prevăzute în această lege."
În speţă, se constată că, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel, în baza Ordinului nr. 1324 din 21 septembrie 2007 al ministrului economiei şi finanţelor s-a adoptat hotărârea A.G.A. a SC E. SA Galaţi prin care reclamantul a fost numit în funcţia de director general şi membru al Consiliului de administraţie, urmare căreia s-a încheiat Contractul de mandat din 12 iunie 2008 prin care au fost stabilite obligaţiile părţilor, contract încheiat pe o durată de maxim 4 ani, aşa cum se prevedea la art. 3.1. din contract.
Atât în conformitate cu prevederile dreptului comun, respectiv Codul civil, cât şi în conformitate cu prevederile legii speciale, în speţă Legea nr. 31/1990, contractul de mandat poate înceta, pe lângă cauzele generale de încetare a contractelor, şi prin revocarea mandatului de către mandant.
Dreptul mandantului de a revoca oricând mandatul se întemeiază pe caracterul intuitu personae al contractului de mandat, precum şi pe faptul că acesta se încheie în interesul mandantului, motiv pentru care revocarea poate interveni independent de vreo culpă a mandatarului.
Cu toate acestea, atât Codul civil, cât şi Legea nr. 31/1990 dispun că mandantul este obligat să repare prejudiciile suferite de mandatar ca urmare a revocării nejustificate ori intempestive a mandatului.
Astfel, în condiţiile în care se invocă revocarea intempestivă şi fără justă cauză a mandatului ne aflăm pe tărâmul răspunderii civile contractuale, fapt ce implică analiza îndeplinirii cumulative a elementelor care o condiţionează, respectiv existenţa unei fapte ilicite, vinovăţia, existenţa unui prejudiciu patrimonial şi legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.
Prin urmare, faptul că revocarea mandatului este intempestivă şi fără justă cauză nu conduce de plano la acordarea de despăgubiri, pentru aceasta fiind necesar să se dovedească existenţa unui prejudiciu. În speţă se constată că în mod corect instanţa de apel a apreciat că nu pot fi acordate despăgubiri reclamantului, atât timp cât acesta nu a făcut dovada faptului că i s-a produs un prejudiciu prin revocarea mandatului.
Faţă de cele anterior expuse, Înalta Curte constată că instanţa de apel a apreciat corect asupra normelor legale incidente şi a făcut o corectă aplicare a acestora la situaţia de fapt stabilită, iar criticile recurentului nu relevă nicio încălcare a dispoziţiilor legale de natură să impună casarea sau modificarea soluţiei adoptate.
Aşa fiind, se constată că instanţa de apel a analizat şi a răspuns tuturor criticilor formulate, în cauză neexistând motive de nelegalitate, astfel încât decizia atacată este la adăpost de orice critică, urmând ca, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul să fie respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de pârâta SC E. Galaţi SA în baza art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T.P. împotriva Deciziei civile nr. 18/A din 3 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, maritimă şi fluvială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8/2014. Civil. Pretenţii. Obligatia de a... | ICCJ. Decizia nr. 84/2014. Civil. Nulitate act juridic.... → |
|---|
