ICCJ. Decizia nr. 87/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 87/2014
Dosar nr. 10791/105/2011/a1
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, sub numărul 10791/105/2011/a1, lichidatorul judiciar R.I. SPRL a solicitat instituirea răspunderii patrimoniale a pârâtei B.C., în calitate de fost administrator al societăţii debitoare SC A.C. SRL pentru prejudiciul creat creditorilor, înscrişi în tabelul definitiv al creanţelor, în cuantum de 295.640 RON.
Prin Sentinţa nr. 1548 din data de 1 octombrie 2012, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal - Birou Faliment a admis acţiunea şi a dispus instituirea răspunderii pârâtei, B.C., pentru pasivul neacoperit al debitoarei constând în suma de 295.690 RON.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, urmare deschiderii procedurii generale a falimentului faţă de debitoare, în exercitarea atribuţiilor sale lichidatorul a analizat cauzele şi împrejurările care au dus debitoarea în stare de insolvenţă, întocmind tabelele creanţelor împotriva averii debitoarei prevăzute de lege şi a efectuat demersuri pentru identificarea şi valorificarea bunurilor din patrimoniul societăţii.
A mai reţinut tribunalul că pârâta are calitatea de asociat şi unic administrator al societăţii debitoare, iar în urma controlului efectuat de către Inspecţia Fiscală din cadrul ANAF - DGFP Prahova, conform procesului-verbal întocmit, s-au constatat diferenţe suplimentare neînregistrate în contabilitatea debitoarei în valoare totală de 108.725 RON reprezentând impozit pe profit, majorări de întârziere aferente, taxa pe valoare adăugată şi majorări de întârziere aferente acesteia.
Astfel, s-a constatat de tribunal că, debitoarea a înregistrat în contabilitate operaţiuni care nu au avut la bază documente justificative, conforme cu prevederile legale iar potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 82/1991 documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate, în speţă, administratorul societăţii, respectiv pârâta.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta B.C., solicitând admiterea căii de atac, modificarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii privind instituirea răspunderii sale patrimoniale pentru pasivul neacoperit al debitoarei.
Prin Decizia irevocabilă nr. 2196 din 4 martie 2013 Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat recursul.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut că hotărârea atacată este temeinică şi legală, pentru toate argumentele prezentate pe larg mai sus iar motivele de recurs invocate, respectiv că debitoarea nu a primit la timp banii pentru lucrările executate sau că i s-a făcut plăţi şi nu a înregistrat în totalitate facturile, nu sunt de natură să o exonereze pe pârâtă de răspundere.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta B.C., învederând în susţinerea acestuia că procedura de comunicare a hotărârii atacate a fost nelegală, aceasta fiind lăsată în cutia poştală a unei vecine care lipsea de acasă.
Totodată învederează că înregistrarea documentelor fiscale în contabilitate era în sarcina contabilei şi că în mod nejustificat inspectorii fiscali au calculat nişte sume imense ce trebuie achitate de debitoare şi care îi sunt imputate.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa prioritar asupra excepţiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, în considerarea următoarelor argumente:
Potrivit dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., "sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, precum şi cele date în apel".
Prin urmare, potrivit legii, nu există posibilitatea de a declara recurs împotriva unei hotărâri pronunţate în recurs deoarece, conform dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile date în recurs sunt hotărâri irevocabile, deci nesusceptibile de recurs.
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac, şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat şi la nivel constituţional, fiind înscris în art. 129 din Constituţie, care prevede dreptul părţilor şi al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condiţiile legii.
Astfel, în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele produse sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.
În speţa dedusă judecăţii, recurenta a solicitat cenzurarea unei decizii irevocabile pronunţate de o instanţă de recurs, nesusceptibilă deci de a fi atacată, la rândul său, cu recurs, nemaiputând fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare, împotriva sa putând fi exercitate, în condiţiile legii, doar căile extraordinare de atac.
Această concluzie decurge şi din observarea dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri ce pot fi atacate cu recurs, şi în cuprinsul cărora nu sunt incluse şi deciziile date în recurs, precum şi din principiul unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac.
În consecinţă, faţă de considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 137 alin. (1) şi art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta B.C. împotriva Deciziei nr. 2196 din 4 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 85/2014. Civil. Actiune în daune... | ICCJ. Decizia nr. 89/2014. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
