ICCJ. Decizia nr. 1050/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1050/2015
Dosar nr. 883/1/2015
Şedinţa publică din 22 aprilie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată la data de 4 martie 2015 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. 883/1/2015 contestatorul M. I. a formulat, în temeiul dispoziţiilor art. 503 alin. (1) şi (2) pct. pct. 1, 2, 3, 4 C. proc. civ., contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 584 din 25 februarie 2015 pronunţată de această instanţă în dosar nr. 648/1/2013.
În motivare, contestatorul a arătat că hotărârea mai sus indicată este nelegală şi netemeinică întrucât pronunţarea a fost dată cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei, iar dezlegarea data cauzei este rezultatul unei erori materiale şi favorizează intimata, care, prin intermediul salariaţilor săi, a emis un titlu de proprietate cu conţinut fals.
Contestatorul a mai arătat că instanţa de recurs nu a cercetat motivele de casare şi că va dezvolta motivele prezentei contestaţii ulterior redactării deciziei supuse căii extraordinare de atac.
Prealabil discutării oricărei chestiuni, raportat la data raportului juridic dedus judecăţii şi a criticilor formulate, înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 317 – art. 318 C. proc. civ. de la 1865, iar nu dispoziţiile art. 503 din Noul C. proc. civ., expres indicate de contestator drept temei legal al cererii sale, care sunt aplicabile exclusiv litigiilor născute ulterior datei intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv, 15 februarie 2013.
Examinând cauza în raport de excepţia de inadmisibilitate. invocată de instanţă din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, faţă de caracterul său peremptoriu, înalta Curte constată următoarele:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obţine, în cazuri expres şi limitativ prevăzute de lege, desfiinţarea unor hotărâri judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea unor norme procedurale.
Obiectul contestaţiei în anulare reglementate de art. 317 C. proc. civ., îl constituie hotărârile judecătoreşti rămase irevocabile, a căror sferă est determinată de dispoziţiile art. 377 alin. (2) din acelaşi cod, respectiv, hotărârile pronunţate în primă instanţă, fără drept de apel, nerecurate; hotărârile pronunţate în primă instanţă, neatacate cu apel; hotărârile pronunţate în apel şi nerecurate; hotărârile pronunţate în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii şi orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
În plus, promovarea contestaţiei în anulare împotriva unor astfel de hotărâri judecătoreşti trebuie să se circumscrie condiţiilor limitative menţionate de art. 317 C. proc. civ., respectiv să fi avut loc o încălcare a procedurii de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina ori a regulilor de ordine publică privitoare la competenţă, iar invocarea acestor motive să nu fi fost posibilă pe calea apelului sau recursului, eu excepţia situaţiei în care, invocate fiind prin recurs, instanţa le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Obiectul contestaţiei în anulare reglementată de art. 318 C. proc. civ., îl constituie deciziile pronunţate de instanţele de recurs, când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Decizia nr. 584 din 25 februarie 2015, contestată în prezenta cauză, reprezintă decizia prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare a aceluiaşi contestator vizând decizia nr. 90/ A din 23 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţata în dosarul nr. 7677/1/2011.
Dat fiind acest obiect al contestaţiei în anulare de faţă, se dovedeşte că cererea este inadmisibilă. Aceasta, pe de o parte întrucât, pentru susţinerea motivelor menţionate la art. 317 alin. (l) C. proc. civ., titularul cererii nu se află în situaţia legal reglementată care să-i permită invocarea lor pe calea contestaţiei în anulare, respectiv aceea de a nu le fi putut invoca pe calea apelului sau recursului, contestatorul dovedind că susţine motive de nelegalitate a judecăţii unei alte contestaţii în anulare promovate împotriva unei decizii de recurs. Pe de altă parte, întrucât judecata unei alte contestaţii în anulare ia o decizie de recurs, soluţionată prin respingerea acesteia, ca inadmisibilă (prin decizia atacată, nr. 584 din 25 februarie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), nu putea, prin ipoteză săvârşi erori materiale ori omisiuni în examinarea motivelor de casare, aşa după cum a susţinut contestatorul prin actuala sa contestaţie în anulare.
Pentru aceste considerente, cererea va fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestator M.I. împotriva deciziei nr. 584 din 25 februarie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 aprilie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1014/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1064/2015. Civil. Conflict de muncă. Recurs → |
|---|
