ICCJ. Decizia nr. 1146/2015. Civil
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1146/2015
Dosar nr. 719/32/2014
Şedinţa publică din 5 mai 2015
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17 decembrie 2012, reclamanţii P.I., G.E., F.A., I.D., F.E., A.C., M.I., B.I., C.G., R.D., M.I., D.A., M.I., M.N., M.C., B.D., R.I.L., L.E., C.M., C.I., V.C., S.I., C.I., M.D., B.A., A.L., N.R., F.I., G.O., M.I., B.V., V.L., S.C., B.C., C.V., B.V., F.M., B.V., au chemat în judecată pe pârâta SC A.M.T.P.R. SA, pentru a se dispune cu privire la anularea grilelor de salarizare începând cu data de 01 ianuarie 2007 până la încetarea raporturilor de munca, grile prin care au fost stabilite drepturi salariale cu nerespectarea prevederilor Contractului Colectiv de munca si a valorii salariului minim brut pe economie, obligarea la plata diferenţelor salariale dintre drepturile acordate potrivit statelor de plata si drepturile cuvenite, calculate potrivit contractului colectiv de munca la nivel de unitate in raport de salariul minim pe economie, clasele si coeficienţii de ierarhizare prevăzuţi in anexele şi actele adiţionale la acest contract, aplicabile pe fiecare perioada în parte, cu toate sporurile aferente, începând cu 01 ianuarie 2007 şi până la încetarea raporturilor de muncă, anularea documentelor prin care au fost stabilite sumele fixe şi salariile compensatorii pentru reclamanţii care s-au înscris în schema de plecări voluntare din cursul anului 2009 şi obligarea la plata diferenţelor pentru salariile compensatorii şi suma fixă dintre drepturile acordate potrivit schemei de plecări voluntare şi drepturile cuvenite, calculate potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate în raport de salariul minim pe economie, clasele si coeficienţii de ierarhizare prevăzuţi în anexele şi actele adiţionale la acest contract, aplicabile pe fiecare perioadă în parte, cu toate sporurile aferente.
La termenul de judecată din 13 martie 2013, instanţa a dispus disjungerea cererii formulate iniţial, pentru o mai bună şi uşoară administrare a cauzei dispunându-se formarea a câte un dosar separat pentru fiecare reclamant în parte, astfel încât, în prezenta cauză a rămas în calitate de reclamant C.G.
Prin sentinţa civilă nr. 557/C din 24 aprilie 2013, Tribunalul Neamţ, a admis excepţia tardivităţii capătului de cerere privind nulitatea grilelor de salarizare, iar faţă de celelalte capete de cerere a fost respinsă acţiunea ca fiind prescrisă.
Prin Decizia nr. 1763 din 09 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bacău, a fost casată sentinţa în parte, în sensul respingerii excepţiei prescripţiei cu privire la capătul de cerere privind plăţile compensatorii, acest capăt de cerere fiind trimis spre rejudecare către Tribunalul Neamţ.
În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 665 din 21 mai 2014, Tribunalul Neamţ a admis acţiunea precizată formulată de reclamantul C.G. în contradictoriu cu pârâta SC A.T.P.R. SA, şi a dispus obligarea acesteia la plata către reclamant a sumei de 5.742 lei, reprezentând diferenţă dintre salariile compensatorii cuvenite şi salariile compensatorii efectiv plătite.A fost obligată pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 800 de lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, iar prin Decizia nr. 764 din data de 6 octombrie 2014, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a admis calea de atac, a modificat în tot sentinţa recurată în sensul că a respins, ca nefondată, acţiunea privind diferenţa plăţii compensatorii.
La data de 11 noiembrie 2014 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă, cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., formulată de revizuientul C.G. împotriva Deciziei nr. 764 din data de 6 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, declinată spre competentă soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 108 din 18 februarie 2015.
În susţinerea căii de atac revizuentul a arătat că Decizia nr. 764 din data de 6 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, este contadictorie cu Decizia civilă nr. 1763 din 09 decembrie 2013 pronunţată de aceeaşi instanţă.
Înalta Curte reţine caracterul inadmisibil al cererii de revizuire având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază”.
Această dispoziţie legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.
Potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de instanţe deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate; totodată, se constată că art. 322 pct. 7 alin. (2) prevede că - aceste dispoziţii se aplică şi în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs. În cazul în care una dintre instanţe este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă.
Rezultă deci că pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile să conţină elemente caracteristice pentru existenţa lucrului judecat. Astfel, raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, cauză şi părţi, în atare situaţii executarea hotărârilor fiind imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală, creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.
Prin urmare, prin hotărâri potrivnice, se înţeleg acele hotărâri care s-au pronunţat în dosare separate, prin hotărârea celui de-al doilea dosar încălcându-se autoritatea lucrului judecat rezultată din hotărârea din primul dosar. Scopul reglementării este rezolvarea situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze cu neobservarea existenţei lucrului judecat, în cadrul aceluiaşi proces, se ajunge la pronunţarea de hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia.
În cadrul aceluiaşi proces, însă, nu se poate ajunge la hotărâri potrivnice întrucât, chiar dacă, în diferite faze procesuale sau cicluri procesuale, soluţiile sunt diferite de cele anterioare, în final, o singură hotărâre pune capăt judecăţii. Astfel, textul invocat de revizuent nu este aplicabil dacă prin două hotărâri judecătoreşti nu au fost soluţionate două cereri de chemare în judecată distincte, ci acestea au fost pronunţate în cadrul aceluiaşi proces, dar în cicluri procesuale diferite.
În cauza de faţă, Înalta Curte reţine că revizuentul a solicitat revizuirea Deciziei nr. 764 din data de 6 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, motivat de faptul că aceasta ar fi contradictorie cu Decizia civilă nr. 1763 din data de 9 decembrie 2013 a aceleiaşi curţi de apel, hotărâri pronunţate în cadrul aceluiaşi dosar, în faze procesuale diferite.
Astfel, în primul ciclu procesual, prin Decizia 1763 din data de 9 decembrie 2013, Curtea de Apel Bacău a casat, în parte, sentinţa tribunalului, în sensul că a respins excepţia prescripţiei cu privire la capătul de cerere privind plăţile compensatorii, acest capăt de cerere fiind trimis spre rejudecare Tribunalului Neamţ.
În al doilea ciclu procesual, prin Decizia civilă nr. 764 din data de 6 octombrie 2014, aceeaşi curte de apel a admis recursul intimatei, a modificat în tot sentinţa atacată şi a respins acţiunea reclamantului, ca nefondată.
Aşadar, cele două hotărâri judecătoreşti care se pretind a fi contradictorii au fost pronunţate în soluţionarea aceleiaşi cereri de chemare în judecată, formulată de reclamantul M.I.
Pentru argumentele mai sus expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul revizuentul M.I. împotriva Deciziei nr. 766 din data de 6 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 1654/103/2013*.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul C.G. împotriva Deciziei nr. 764 din data de 6 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 1631/103/2013*.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2015.
← ICCJ. Decizia nr. 1145/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1147/2015. Civil → |
---|