ICCJ. Decizia nr. 1165/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1165/2015
Dosar nr. 731/1/2015
Şedinţa publică din 6 mai 2015
Deliberând asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 20 februarie 2015, contestatorul V.A.I. a solicitat anularea Deciziei civile nr. 3471 din 17 mai 2012, a Deciziei civile nr. 3131 din 13 noiembrie 2014 şi a Deciziei civile nr. 4388 din 10 octombrie 2013, toate pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, şi precum şi a Deciziei civile nr. 715 din 02 mai 2011 a Curţii de Apel. Bacău.
Cererea a fost întemeiată, în drept, pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., astfel cum a precizat, oral, în şedinţă publică contestatorul V.A.I.
Instanţa, la termenul din 06 mai 2015 a invocat din oficiu, excepţiile tardivităţii contestaţiei în anulare formulate împotriva Deciziei nr. 3471 din. 17 mai 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare formulate împotriva Deciziei civile nr. 3131 din 13 noiembrie 2014 şi a Deciziei civile nr. 4388 din 10 octombrie 2013, ambele pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, precum şi excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea contestaţiei în anulare formulate împotriva Deciziei civile nr. 715 din 02 mai 2011 a Curţii de Apel Bacău, asupra cărora a rămas în pronunţare în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) din C. proc. civ.
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare formatate împotriva Deciziei nr. 3471 din 17 mai 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:
Termenul de formulare a contestaţiei în anuiare urmează a fi verificat în cauză în raport de dispoziţiile art. 319 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora „Contestaţia se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. (1) lit. h) sau c). împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă".
Prin Decizia civilă nr. 3471 din 17 mai 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, împotriva căreia s-a formulat prezenta contestaţie în anulare, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul V. împotriva Deciziei civile nr. 715/A din 02 mai 2011 a Curţii de Apel Târgu Bacău.
Decizia Înaltei Curţi, astfel cum a fost redată anterior, reprezintă o hotărâre irevocabilă care nu se aduce ia îndeplinire pe cale de executare silită, deoarece nu cuprinde vreo dispoziţie de stabilire a unei obligaţii, în sarcina vreuneia dintre părţi, susceptibilă de executare silită, în sensul art. 3712 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia „Pot fi executate silit obligaţiile al căror obiect consta în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, desfiinţarea unei construcţii, plantaţii ori altei lucrări sau în luarea unei alte măsuri admise de lege".
Ca atare, sunt incidente prevederile art. 319 alin. (2) teza ultimă, iar prezenta contestaţie în anulare trebuia introdusă în termen de 15 zile de la data la care contestatorii au luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
În cauză, decizia Înaltei Curţi a fost pronunţată la data de 17 mai 2012, astfel încât contestaţia în anulare putea fi exercitată cel mai târziu până la data de 17 mai 2013. Or, contestatorul a promovat această cale extraordinară de atac la data de 20 februarie 2015.
În conformitate cu art. 266 alin. (3) C. proc. civ., comunicarea hotărârii către părţi se realizează doar în cazul în care acest act de procedură este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului. Aşadar, obligaţia comunicării din oficiu, în condiţiile art. 86 din cod, nu există în privinţa hotărârilor pronunţate în recurs, cum este cazul deciziei atacate în cauză pe calea contestaţiei în anulare.
Data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre reprezintă un moment subiectiv şi poate fi luată în considerare la calcularea termenului de formulare a căii de atac, în măsura în care rezultă cu certitudine din dovezile administrate.
În toate cazurile, însă indiferent dacă poate fi sau nu dovedit momentul luării efective la cunoştinţă a hotărârii, contestaţia în anulare trebuie formulată înainte de trecerea unui an de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, respectiv de la data pronunţării hotărârii de recurs. Chiar dacă partea interesată a luat cunoştinţa cu mai puţin de 15 zile înainte de împlinirea termenului de un an, va putea formula contestaţia doar în intervalul de timp rămas.
Termenul obiectiv de un an este unul imperativ, înlăuntrul căruia trebuie îndeplinit actul de procedură al declarării căit de atac, tar exercitarea contestaţiei în anulare cu depăşirea acestui termen se sancţionează cu decăderea, în aplicarea art. 103 C. proc. civ., contestaţia în anulare fiind tardiv formulată.
Pretinsele erori săvârşite în soluţionarea deciziei contestate nu au legătură cu termenul de exercitare a căii de atac, fiind invocate, de altfel, chiar ca temei al contestaţiei în anulare speciale, prevăzute de art. 318 C. proc. civ. Instanţa astfel învestită le-ar fi putut analiza doar dacă ar fi fost respectat termenul de declarare a căii de atac şi doar în contextul admisibilităţii contestaţiei, în sensul dacă reprezintă sau nu „greşeli materiale" în termenii art. 318, care ar fi condus la anularea deciziei şi rejudecarea recursului, sau erori de judecată.
De altfel, chiar în cazul existenţei unei împrejurări mai presus de voinţa părţii, actul de procedură ce nu a putut fi efectuat în termenul legal trebuie îndeplinit în termen de .15 zile de la data încetării împiedicării.
Or, prezenta contestaţie în anulare a fost formulată abia la data de 20 februarie 2015.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte admiţând excepţia tardivităţii invocată din oficiu, va respinge ca tardivă contestaţia în anulare formulată de contestatorul V.A.I. împotriva Deciziei nr. 3471 din 17 mai 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Privitor la contestaţiile în anulare formulate de contestatorul V.A.l. împotriva Deciziei civile nr. 3131 din 13 noiembrie 2014 şi a Deciziei civile nr. 4388 din 10 octombrie 2013, ambele pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, instanţa, la termenul din 03 iunie 2015, în raport de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii pe care o va admite pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ. în temeiul căruia au fost formulate prezentele contestaţii în anulare, hotărârile instanţei de recurs pot fi atacate cu contestaţie atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Prin urmare, din. interpretarea literală a dispoziţiilor legale enunţate, reiese că pot fi atacate cu contestaţie în anulare numai deciziile pronunţate de instanţele de recurs, în soluţionarea căii a recursului.
Prin Decizia nr. 3131 din 13 noiembrie 2014 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul V.A.l. împotriva Deciziei civile nr. 4388 din 10 octombrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, iar prin Decizia civilă nr. 4388 din 10 octombrie 2013, aceiaşi instanţă a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare împotriva Deciziei nr. 3471 din 17 mai 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de contestatorul V.A.l.
Reiese deci că prin deciziile mai sus menţionate a căror anulare a fost solicitată nu a fost soluţionat un recurs, aşa cum impun dispoziţiile legale amintite, ci cereri de contestaţie în anulare.
Prin urmare, în aplicarea dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., având în vedere că deciziile a căror anulare a fost solicitată nu au fost pronunţate în soluţionarea unor recursuri, contestaţia în anulare exercitata împotriva acestora este inadmisibila.
În ceea ce priveşte contestaţia în anulare formulată de contestatorul V.A.I. împotriva Deciziei civile nr. 715 din 02 mai 2011 a Curţii de Apel Bacău, instanţa la termenul de judecată din data de 06 mai 2015 a invocat excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea acesteia, pe care o va admite pentru următoarele considerente :
Potrivit art. 319 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa a cărei hotărâre se atacă, regulă determinată de însăşi natura contestaţiei în anulare, de a constitui o cale extraordinară de retractare, iar nu de reformare.
De asemenea, norma legală evocată reglementează o competenţă de ordine publică a cărei încălcare are drept consecinţă nulitatea absolută a hotărârii pronunţate cu încălcarea acesteia.
În cauza de faţă, contestatorul a supus acestei căi extraordinare de atac o hotărâre pronunţată de Curtea de Apel Bacău, astfel că, în aplicarea textului legal anterior citat, instanţa competentă a soluţiona cererea este instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se solicită şi anume Curtea de Apel Bacău.
Pentru aceste considerente, constatând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 319 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulată de contestatorul V.A.I. împotriva Deciziei civile nr. 715 din 02 mai 2011 a Curţii de Apel Bacău în favoarea Curţii de Apel Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardivă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul V.A.I. împotriva Deciziei nr. 3471 din 17 mai 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Respinge, ca inadmisibile, contestaţiile în anulare formulate de contestatorul V.A.I. împotriva Deciziei civile nr, 3131 din 13 noiembrie 2014 şi a Deciziei civile nr. 4388 din 10 octombrie 2013, ambele pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Declină competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulată de contestatorul V.A.I. împotriva Deciziei civile nr. 715 din 02 mai 2011 a Curţii de Apel Bacău în favoarea Curţii de Apel Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1163/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1184/2015. Civil → |
|---|
