ICCJ. Decizia nr. 1177/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1177/2015
Dosar nr. 1477/273/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 6 mai 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Oraviţa la data de 17 decembrie 2013, sub nr. 1477/273/2013, reclamantul B.M. a solicitat instanţei obligarea pârâţilor RA L. SA, F.D., A.B. şi A.D. la restituirea contravalorii apartamentului situat în Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinţi.
Judecătoria Oraviţa, prin sentinţa nr. 674 din 20 octombrie 2014, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
Pentru a decide astfel, Judecătoria Oraviţa a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 117 alin. (1) C. proc. civ., cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai ia instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul, norma de procedură stabilind o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la locul situării imobilului.
Astfel fiind, competentă să soluţioneze acţiunea reclamantului este Judecătoria Drobeta Turnu Severin, ca instanţă în a cărei circumscripţie se află imobilul, respectiv Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinţi.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin sentinţa nr. 1110 din 16 martie 2015, la rândul său, şi-a declinat competenţa în judecata cauzei în favoarea Judecătoriei Oraviţa şi, constatând ivit coniliciul negativ de competenţă l-a trimis spre soluţionare înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a decide astfel, instanţa Judecătoriei Drobeta Turnu Severin a reţinut că art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
În cauza de faţă, necompetenţa teritorială este de ordine privată, astfel că putea fi invocata doar de către pârâţi.
Cum niciunul dintre pârâţi nu a formulat întâmpinare, având în vedere voinţa reclamantului şi starea de pasivitate a pârâţilor, Judecătoria Oraviţa este instanţa competentă să soluţioneze acţiunea reclamantului.
Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oraviţa pentru considerentele care succed.
În speţă, acţiunea reclamantului este evaluabilă în bani, având ca obiect pretenţii reprezentând contravaloarea apartamentului pe care l-a cumpărat conform contractului de vânzare-cumparare din 21 ianuarie 1993 încheiat cu pârâta RA L. SA Drobeta Turnu Severin, apartament pentru care, ulterior, pârâta a încheiat, ulterior, un alt contract de vânzare-cumpărare din 30 noiembrie 1993, cu pârâţii A.B. şi A.D.
Faţă de valoarea indicată de reclamant, competenţa materială de primă instanţă aparţine judecătoriei, conform art. 94 lit. i) C. proc. civ.
Reclamantul B.M. a învestit Judecătoria Oraviţa cu soluţionarea acţiunii formulată în contradictoriu cu pârâta RA L. SA Drobeta Turnu Severin, cu sediul în Drobeta Turnu Severin, în considerarea dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ., potrivit cărora "Cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de ia domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului" (reclamantul indicând în acţiune dispoziţiile art. 8 C. proc. civ. din 1865, dispoziţii ce se regăsesc în redactarea art. 111 C. proc. civ., intrat în vigoare la 15 februarie 2013).
Totodată, conform art. 112 alin. (1) C. proc. civ. „Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia (...)" textul de lege reglementând expres un caz de extindere a competenţei pentru instanţa sesizată de către reclamant, care devine competentă să soluţioneze litigiul şi în raport cu pârâţii care îşi au domiciliul sau reşedinţa în circumscripţiile altor instanţe.
În speţă, norma de procedură statuată prin art. 111 C. proc. civ., care stabileşte o competenţă teritorială alternativă în cazul în care pârâtul este o instituţie publică de interes local, este incidenţă în raportul juridic dedus judecăţii de către reclamantul B.M., întrucât pârâta RA L. SA Drobeta Turnu Severin, entitate cu personalitate juridică, specializată în domeniul fondului locativ, termoficare și salubritate, a funcţionat ca instituţie publică de interes local, în sensul dispoziţiilor art. 73 din Legea nr. 215/2003, fiind subordonată Consiliului Local al unităţii administrativ teritoriale, respectiv municipiului Drobeta Turnu Severin.
În speţă nu îşi au aplicabilitatea dispoziţiile art. 117 alin. (1) C. proc. civ., textul referindu-se numai la cererile privitoare la drepturi reale imobiliare pentru a fi vorba de o competentă teritorială absolută.
Cauza are ca obiect un drept de creanţă iar competenţa teritorială este una relativă, trebuind să fie invocată în condiţiile art. 130 C. proc. civ.
Cum competenţa teritorială nu a fost invocată în condiţiile legii, Înalta Curte constată că instanţa iniţial sesizată, respectiv Judecătoria Orşova, este competentă să soluţioneze acţiunea reclamantului, ca instanţă în circumscripţia căreia se află domiciliul acestuia (com. Ticvaniu Mare, judeţul Caras-Severin).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul B.M. în contradictoriu cu pârâţii RA L. SA Drobeta Turnu Severin, A.B., A.D. şi F.D. în favoarea Judecătoriei Gravita.
Definitivă.
Decizia se va comunica părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1176/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1183/2015. Civil → |
|---|
