ICCJ. Decizia nr. 1186/2015. Civil. Pensie întreţinere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1186/2015
Dosar nr. 7760/311/2013
Şedinţa din camera de consiliu de Ia 6 mai 2015
Asupra recursului civil de faţa, în raport de art, 499 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 472 din data de 17 ianuarie 2014, pronunţată de Judecătoria Slatina, s-a respins cererea având ca obiect „pensie de întreţinere" formulată de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâtul C.G.C., ca neîntemeiată.
Prin Decizia civilă nr. 185 din 23 aprilie 2014 pronunţata de Tribunalul Olt, s-a respins ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.I., împotriva sentinţei civile nr. 472 din data de 17 ianuarie 2014, pronunţată de Judecătoria Slatina, în Dosar nr. 7760/311/2013.
Prin Decizia nr. 1346 din 24 Septembrie 2014, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul C.I., împotriva Deciziei civile nr. 185 din 23 aprilie 2014, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia I civilă, Complet specializat în litigii de minori şi familie, în Dosarul nr. 7760/311/2013.
Împotriva acestei decizii reclamantul C.I. a declarat, din nou, recurs.
Învestită cu soluţionarea căii de atac a recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.
Raportul a fost comunicat părţilor, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Recurentul-reclamant C.I. a formulat „Punct de vedere" prin care a solicitat admiterea recursului, invocând faptul că este grav bolnav şi că este necesar să-i fie plătită pensie de întreţinere.
Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art, 493 alin. (4) şi alin. (5) C. proc. civ., a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 6 mai 2015, fără citarea părţilor.
Recursul va fi respins, ca inadmisibil, pentru considerentele care succed.
Potrivit art. 94 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., „Judecătoriile judecă în primă instanţă, cererile date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel".
Conform art. 483 alin. (1) din Legea nr. 134 /2010 privind C. proc. civ. „Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, tară drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului" iar conform alin. (2) „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), (...). De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."
Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr, 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Dispoziţiile art. 483 alin, (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art, 94 pct. 1 lit. a)-i) (...). De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalităţii -consacrat de dispoziţiile art. 129 din Constituţie - potrivit căruia căile de atac sunt instituite prin lege, astfel că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege, în afara acestora neputând fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti. Totodată este de reţinut că normele procesuale privind sesizarea instanţei judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limita competenţelor atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului statuat prin art. 126 din Constituţie.
În speţă, acţiunea reclamantului având ca obiect obligarea la plata pensiei de întreţinere a fost soluţionată în primă instanţă de judecătorie, conform art. 94 pct. 3 lit. a) C. proc. civ.
Decizia pronunţată de către tribunal în calea de atac exercitată de reclamant este definitivă şi, având în vedere dispoziţiile art. 483 alin. (1) din Legea nr. 134 din 2010 privind C. proc. civ., nu este supusă recursului.
Reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei tribunalului iar prin Decizia nr. 1346 din 24 septembrie 2014, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul C.I., împotriva Deciziei civile nr. 185 din 23 aprilie 2014, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia I civilă, Complet specializat în litigii de minori şi familie, în Dosarul nr. 7760/311/2013.
Cum împotriva deciziei Curţii de Apel Craiova, reclamantul a declarat din nou recurs, înalta Curte, pentru considerentele arătate şi având în vedere că dreptul de a folosi calea de atac este unic, epuizându-se prin chiar exerciţiul lui, o persoana neputându-se judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac, va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul C.I. împotriva Deciziei nr. 1346 din 24 septembrie 2014 a Curţii de Apei Craiova, secţia I civilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1185/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1208/2015. Civil → |
|---|
