ICCJ. Decizia nr. 1431/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1431/2015
Dosar nr. 2841/105/2013/a1
Şedinţa din camera de consiliu de la 28 mai 2015
Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 249 din 25 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, definitivă, s-a anulat cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 1222 din 4 noiembrie 2014 a aceleiaşi instanţe, pentru nedepunerea acesteia în termenul prevăzut de lege.
Împotriva acestei hotărâri definitive au declarat recurs revizuenţii S.S.M. Sinaia şi S.U.M. Sinaia, ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la data de 2 aprilie 2015 şi înaintat de această instanţă, la data de 16 aprilie 2015, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, spre soluţionare.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 28 aprilie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport s-a apreciat că recursul nu este admisibil.
Completul de filtru C4, la data de 28 aprilie 2015, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să îşi exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proce. civ.
Potrivit dovezilor aflate la filele 23-25 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor. La data de 12 mai 2015 a fost primit la dosarul cauzei punctul de vedere al recurenţilor, în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.
S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 28 mai 2015, în temeiul art. 493 alin. 5 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părţilor.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
În speţă, hotărârea atacată cu recurs, respectiv Decizia civilă nr. 249 din 25 februarie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a fost pronunţată în soluţionarea cererii de revizuire a Deciziei civile nr. 1222 din 4 noiembrie 2014 a aceleiaşi instanţe, pe care a anulat-o pentru nedepunerea ei în termenul prevăzut de lege.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs, iar potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
În speţă, hotărârea supusă revizuirii a fost pronunţată în soluţionarea unui litigiu de muncă care, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, nu este supusă recursului.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
Obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea de revizuire formulată împotriva unei hotărâri prin care s-a soluţionat, în apel, un litigiu de asigurări sociale, respectiv, anularea deciziilor de concediere, care se circumscrie dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora, hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.
Aşa fiind, faţă de dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ. Decizia civilă nr. 249 din 25 februarie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin care s-a soluţionat cererea de revizuire, este definitivă, nefiind supusă prin lege, cenzurii căii de atac a recursului.
În consecinţă, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenţii S.S.M. Sinaia şi S.U.M. Sinaia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenţii S.S.M. Sinaia şi S.U.M. Sinaia împotriva Deciziei nr. 249 din 25 februarie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1430/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1432/2015. Civil → |
|---|
