ICCJ. Decizia nr. 148/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 148/2015
Dosar nr. 60477/301/2013
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 21 ianuarie 2015
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de valoare redusă formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti la data de 19 noiembrie 2013, reclamanta SC B. SRL în contradictoriu cu pârâta SC C.I.S. SRL a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 3.069,05 lei reprezentând rest plată facturi fiscale neachitate, la plata sumei de 9.924,36 lei reprezentând penalităţi de întârziere şi la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1025 şi urm. din noul C. proc. civ.
În procedura regularizării, s-a depus la dosar o notă de şedinţă din partea reclamantei prin care aceasta a arătat că îşi modifică cererea de emitere a ordonanţei de plată în cerere de valoare redusă şi a solicitat trimiterea dosarului Judecătoriei Braşov.
Prin Sentinţa civilă nr. 5156 din 15 aprilie 2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost dispusă declinarea judecării prezentei cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a reţinut, în esenţă, că obiectul cererii de chemare în judecată îl formează o acţiune în pretenţii formulată în baza art. 1025 şi următoarele din noul C. proc. civ., reclamanta având alegerea dintre două instanţe deopotrivă competente în raport de prevederile art. 107 şi art. 113 alin. (1) pct. 3 din noul C. proc. civ., ţinând, totodată, cont că locul plăţii obligaţiilor în cauză este stipulat a fi la Braşov.
Învestită prin declinare, Judecătoria Braşov a reţinut, în esenţă că reclamanta a învestit instanţa cu o cerere de valoare redusă, situaţie în care competenţa teritorială a instanţei nu este una exclusivă, de ordine publică, ci una relativă, de ordine privată.
Având în vedere că în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente şi constatând că reclamanta a optat pentru Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti (art. 107 din noul C. proc. civ.), s-a apreciat că această instanţă este competentă teritorial să soluţioneze cererea de valoare redusă, în raport şi de norma prevăzută de art. 116 din noul C. proc. civ.
S-a reţinut că norma prevăzută de art. 116 din noul C. proc. civ. nu a suferit nicio modificare faţă de art. 12 din vechiul C. proc. civ., astfel încât rămân actuale jurisprudenţa deja conturată şi opiniile din doctrină, în sensul că instanţa nu se poate dezînvesti prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, din oficiu, ori la cererea pârâtului, însă nici reclamantul nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente.
Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 11468 din 21 octombrie 2014 pronunţată de Judecătoria Braşov, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe invocată, din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că prin cererea de valoare redusă formulată, reclamanta SC B. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC C.I.S. SRL, a solicitat instanţei să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 3.069,05 lei reprezentând rest plată facturi fiscale neachitate, la plata sumei de 9.924,36 lei reprezentând penalităţi de întârziere şi la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010: "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul", dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 "în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract".
Art. 116 din noul C. proc. civ. dispune că: "reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".
În cazul cererilor de valoare redusă competenţa teritorială a instanţei nu este una exclusivă, de ordine publică, ci una relativă, de ordine privată.
Este de reţinut că, în toate cazurile de competenţă alternativă, alegerea instanţei aparţine reclamantului, iar odată învestită una dintre instanţele competente teritorial, opţiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acţiunii s-a fixat în mod definitiv competenţa teritorială a instanţei respective, nici reclamantul nemaiputând reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente.
În cauză, opţiunea reclamantei SC B. SRL a fost în sensul soluţionării cauzei la instanţa în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtei, respectiv Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, opţiune susţinută de prevederile art. 116 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.
În consecinţă, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta SC B. SRL în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1868/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2245/2015. Civil → |
|---|
