ICCJ. Decizia nr. 1614/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1614/2015
Dosar nr. 1669/1/2015
Şedinţa publică din 12 iunie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 11 iunie 2014 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţi şi Justiţie, secţia a II-a civilă, revizuentul P.I.I. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 1533 din 06 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., arătând, în esenţă, că aceasta este potrivnică Deciziei civile nr. 1597/R din 08 octombrie 2010 pronunţată de acelaşi tribunal.
Având în vedere dispoziţiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a scos cauza de pe rol şi a trimis-o spre competentă soluţionare Curţii de Apel Piteşti, aceasta fiind instanţa mai mare în grad faţă de instanţele care au pronunţat hotărârile pretins potrivnice.
Prin Decizia nr. 27 din 12 martie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, cererea de revizuire a fost respinsă ca tardiv formulată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, întemeiată pe textul legal precizat trebuie promovată în termenul legal imperativ prevăzut de art. 324 C. proc. civ.
Din actele şi lucrările dosarului a rezultat că termenul de o lună prevăzut de art. 324 C. proc. civ. a fost depăşit, raportat la data pronunţării ultimei decizii a cărei revizuire se solicită (Decizia nr. 1533 din 6 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, ca instanţă de recurs) şi data înregistrării cererii de revizuire (11 iunie 2014).
Din acest punct de vedere trebuie subliniat că legea prevede decăderea pentru nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac şi, în acest sens, sunt de observat dispoziţiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora, în exercitarea oricărei căi de atac şi în neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
Întrucât art. 324 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte un termen de o lună pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac, încălcarea acestora are ca efect pierderea dreptului procedural care nu a fost exercitat în termen, astfel încât cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a fost respinsă ca tardivă.
Împotriva Deciziei nr. 27 din 12 martie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, a declarat recurs revizuentul P.I.I., fără a indica în drept motivele de recurs, cu precizarea că va motiva cererea de recurs după ce îi va fi comunicată hotărârea atacată.
Menţionează că avocatul din oficiu, numit de instanţă, nu a susţinut cererea de revizuire, iar curtea de apel i-a îngrădit dreptul de a se adresa instanţei.
Intimaţii nu au depus întâmpinare.
Înalta Curte, la termenul din 12 iunie 2015, a rămas în pronunţare asupra excepţii inadmisibilităţii şi nulităţii recursului, urmând a analiza cu prioritate excepţia inadmisibilităţii, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., şi pe care o va admite, pentru considerentele care succed:
Împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, iar potrivit art. 377 alin. (2) C. proc. civ. hotărârile date în recurs sunt irevocabile.
Conform art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu excepţia cazului în care instanţa de revizuire este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a cărei hotărâre este irevocabilă.
În doctrină şi în jurisprudenţă s-a decis constant că recursul, în condiţiile art. 328 alin. (2) C. proc. civ., este admisibil numai dacă hotărârea atacată cu revizuire era susceptibilă de apel sau de recurs.
Intenţia legiuitorului a fost aceea de a suprima calea de atac a apelului atunci când hotărârea a cărei revizuire se cere este supusă atât apelului, cât şi recursului, şi nu aceea de a deschide calea recursului în situaţia în care hotărârea supusă revizuirii este pronunţată în recurs.
Soluţia se impune, întrucât, atunci când procesul a fost judecat şi în recurs, decizia instanţei de recurs este cea care dobândeşte autoritatea de lucru judecat. Ca atare, în raport cu această hotărâre se cercetează dacă a fost sau nu încălcată autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri.
În speţă, s-a solicitat revizuirea Deciziei nr. 1533 din 06 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă prin care au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de petentul P.I.I. şi de intervenienta în nume propriu P.F. împotriva Sentinţei civile nr 10988 din 14 decembrie 2012 pronunţată de Judecătoria Piteşti.
Prin urmare, hotărârea dată asupra revizuirii este irevocabilă. Aceasta, deoarece art. 328 alin. (2) trebuie coroborat cu art. 328 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că pentru revizuirea întemeiată pe hotărâri potrivnice, cum este cazul în speţă, legiuitorul a înţeles să limiteze prin alin. (2) numărul căilor de atac la una singură, recursul, şi nu să deschidă calea de atac a recursului împotriva unei hotărâri care, în condiţiile alin. (1), ar fi irevocabilă.
Împrejurarea că în dispozitivul Deciziei nr. 27 din 12 martie 2015 s-a făcut menţiunea că hotărârea este susceptibilă de recurs nu este de natură să deschidă vreunei părţi dreptul la atacarea hotărârii, faţă de principiul legalităţii căilor de atac în temeiul căruia hotărârea judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege, iar nu stabilite, eventual, de instanţa de judecată.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În majoritate, respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul P.I.I. împotriva Deciziei nr. 27 din 12 martie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 iunie 2015.
Cu opinia separată a doamnei judecător S.A.M. în sensul că:
Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului. Constată nul recursul.
Motivarea opiniei separate:
Cererea de revizuire priveşte contrarietatea dintre Decizia civilă nr. 1533 din 06 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă şi Decizia civilă nr. 1597/R din 08 octombrie 2010 pronunţată de acelaşi tribunal, se întemeiază pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., referitoare la hotărâri potrivnice, şi a fost soluţionată prin Decizia civilă nr. 27 din 12 martie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, atacată cu recurs în prezenta cauză.
Conform art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul, cu excepţia cazului în care instanţa de revizuire este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a cărei hotărâre este irevocabilă.
Textul art. 328 alin. (1) C. proc. civ. instituie regula în materia căilor de atac pentru toate cazurile de revizuire, în sensul ca hotărârile care soluţionează cererea de revizuire sunt supuse aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, cu excepţia unui singur caz, cel al contrarietăţii de hotărâri, pentru care alin. (2) al aceluiaşi articol reglementează numai calea de atac a recursului.
În cuprinsul alin. (2) este menţionată şi o excepţie, în sensul că nu este deschisă nici chiar calea de atac a recursului când cel puţin una dintre cele două hotărâri potrivnice este pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, caz în care hotărârea pronunţată în revizuire, în temeiul art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, nu mai este supusă recursului, având caracter irevocabil.
Ca atare, spre deosebire de celelalte cazuri de revizuire, limitativ prevăzute de lege, pentru ipoteza revizuirii întemeiată pe contrarietate de hotărâri, legiuitorul a consacrat legislativ, în art. 328 alin. (2) C. proc. civ., o singură cale de atac, recursul, motivat de faptul că obiectul verificării de legalitate este restrâns la un singur aspect, acela al respectării puterii de lucru judecat a primei hotărâri pronunţate în aceeaşi cauză.
Argumentul care justifică restrângerea căilor de atac în cazul de revizuire menţionat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. lasă fără semnificaţie faptul că hotărârea supusă revizuirii este sau nu supusă unei singure căi de atac, adică coroborarea alin. (2) cu alin. (1) din art. 328 C. proc. civ.
Textul art. 328 alin. (2) C. proc. civ. este neechivoc şi trebuie interpretat conform principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus (unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă).
În acest context, interpretarea literală a art. 328 alin. (2) C. proc. civ. este cea corectă. De aceea, interpretarea sistematică, prin care art. 328 alin. (2) trebuie coroborat cu art. 328 alin. (1) C. proc. civ., trebuie evitată.
Mai mult, astfel cum s-a arătat anterior, dispoziţiile alin. (2) derogă de la cele ale alin. (1), reglementând reducerea căilor de atac doar pentru un singur caz de revizuire, ceea ce impune o interpretare restrictivă.
De aceea, art. 328 alin. (2) C. proc. civ. trebuie interpretat în sensul că recursul împotriva hotărârii pronunţate într-o cerere de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 este admisibil şi în cazul în care cel puţin una dintre hotărârile potrivnice este irevocabilă, cu o singură excepţiei, expres prevăzută de lege, cea în care instanţa care a pronunţat această hotărâre este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Această concluzie este susţinută de art. 513 alin. (6) din noul C. proc. civ. unde se precizează expres că, dacă revizuirea s-a cerut pentru contrarietate de hotărârii, calea de atac este recursul chiar şi atunci când instanţa de revizuire a fost una dintre secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adică atunci când hotărârea atacată este pronunţată de o instanţă de recurs (adică irevocabilă, accepţiune care nu mai este folosită în noul C. proc. civ.), de vreme ce, potrivit art. 97 din noul C. proc. civ., secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt competente să judece exclusiv ca instanţe de recurs. În această situaţie competenţa de soluţionare a recursului aparţine completului de 5 judecători.
Deşi noul C. proc. civ. nu este incident în cauză, art. 513 alin. (6) din noul C. proc. civ. susţine ideea că interpretările restrictive de natură doctrinară sau jurisprudenţiale, la care se face vorbire în opinia majoritară, nu fac decât să adauge la lege, îndepărtându-se de la scopul acesteia, anume acela de a exercita căile de atac în limitele şi în condiţiile expres şi neechivoc menţionate în art. 328 alin. (2) C. proc. civ.
Formularea căilor de atac numai în limitele legii constituie o cerinţă de natură constituţională, menţionată în art. 129 din Constituţia României, potrivit cu care "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Faţă de cele ce preced, consider că excepţia inadmisibilităţii trebuia să fie respinsă.
Analizând recursul, se constată că acesta nu este motivat, ceea ce atrage incidenţa art. 306 C. proc. civ. potrivit cu care recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia situaţiei în care există motive de ordine publică pe care instanţa le poate invoca din oficiu.
În condiţiile în care recursul nu a fost motivat şi nici nu se identifică motive de odine publică, recursul urmează a fi constatat ca fiind nul, în temeiul art. 306 C. proc. civ.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 1613/2015. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1615/2015. Civil → |
|---|
