ICCJ. Decizia nr. 1648/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE BE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1648/2015
Dosar nr. 304/54/2015
Şedinţa camerei de consiliu din 17 iunie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24 februarie 2014 pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. 134911011/2014 reclamantul O.A. a solicitat, în temeiul legislaţiei muncii, Legii şomajului modificată şi completată, Legii pensiilor în vigoare precum şi Legii pensiilor nr. 19/2000 aflată în vigoare în perioada aprilie 2004-aprilie 2008, a C. muncii, C. civ. şi de proc. civ., în contradictoriu cu pârâţii A.J.O.F.M. Mehedinţi, C.J.P.P. Mehedinţi şi I.T.M. Mehedinţi, obligarea acestora la recalcularea stagiilor sale de cotizare privind contribuţiile la asigurările sociale de state şi la reacordarea tuturor drepturilor conferite de lege după recalcularea stagiilor sale de cotizare.
Prin sentinţa nr. 37/07/A/ 5/2014 pronunţată în Dosar nr. 1349/101/2014 Tribunalul Mehedinţi a respins acţiunea reclamantului.
Prin Decizia nr. 3154 din 09 septembrie 2014 pronunţată în Dosar nr. 1349/101/2014 Curtea de Apel Craiova, secţia l civilă, a respins apelul declarat de reclamantul O.A. împotriva sentinţei mai sus arătate.
Împotriva acestei decizih tn temeiul dispoziţiilor art. 5(13 alin. (2) pct 2 şi 4 Noul C. proc. civ. a formulat contestaţie în anulare contestatorul O.A.
În motivare, s-a arătat că decizia contestată este rezultatul unei erori materiale în sensul că obiectul judecăţii nu a fost schimbat din obligaţie de a face în contestaţie, cum în mod eronat s-a judecat, iar prevederile art. 22 alin. (4) C. proc. civ. au fost în mod greşit aplicate deoarece schimbarea obiectului judecăţii se poate face numai prin punerea în discuţia părţilor, ceea ce nu s-a întâmplat.
S-a arătat că nici în sentinţa pronunţată de Tribunalul Mehedinţi nu se stipulează faptul ca a fost schimbat obiectul judecăţii din obligaţie de a face în contestaţie prin punerea în discuţie a părţilor, reclamantul nu a formulat contestaţie, în toate citaţiile menţionându-se că obiectul judecăţii a fost obligaţie de a face.
De asemenea, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra înscrisurilor (probelor) aflate la dosar, respectiv adeverinţa din 26 martie 2008, Gura Timocului şi înregistrată la nr. 8189 din 26 martie 2009 la A.J.O.F.M. Mehedinţi, precum şi chitanţele fiscale din 13 martie 2009.
Prin Decizia nr. 1519 din 24 martie 2015 pronunţată în Dosar nr. 304/54/2015 Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a respins contestaţia în anulare, ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de judecată a reţinut că în speţă contesta torul nu a invocat niciunul dintre motivele pentru care legea dă posibilitatea formulării unei contestaţii în anulare, ci a reluat critici de fond, ce nu se circumscriu motiveior expres şi limitative prevăzute de lege pentru exercitarea unei asemenea căi extraordinare de atac.
Ca aîare, criticile vizând calificarea obiectului cererii şi aplicarea dispoziţiilor art. 22 Noul C. proc. civ. nu se subsumează noţiunii de eroare materială, ci vizează modul în care instanţa de apel a făcut interpretarea şi aplicarea acestora în raport de conţinutul cererii introductive de instanţă.
Pe de altă parte, modalitatea de interpretare a probatoriului administrat în cauză, respectiv pretinsa ignorare a unor înscrisuri depuse la dosar reprezintă chestiuni de natură să repună în discuţie fondul pricinii, tinzând la stabilirea unei alte situaţii de fapt.
Împotriva acestei decizii contestatorul O.A. a formulat calea de atac intitulată „Apel formulând următoarele critici:
1. Având în vedere că în practicaua hotărârii obiect al prezentei căi de atac, cu prilejul referatului grefierului de şedinţă, se menţionează că „apelul a fost declarat în termenul prevăzut de lege" rezultă că litigiul a fost judecat de către Curtea de Apel Craiova ca şi apel, iar nu ca şi contestaţie în anulare astfel cum a fost învestită instanţa de judecată, sens în care hotărârea astfel pronunţată este nulă.
În sprijinul acestei susţineri este şi faptul că instanţa de judecată a menţionat că hotărârea este „definitivă", menţiune care nu s-ar fi regăsit în cazul judecării cauzei ca şi contestaţie în anulare, ci s-ar fi indicat calea de atac şi termenul de exercitare.
2. În hotărârea de primă instanţă se reţine în mod greşit că este vorba de o „contestaţie", reclamantul formulând o „cerere de chemare în judecată" şi se reţine în mod greşit că s-a procedat la calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, întrucât acest aspect nu a fost pus în discuţia părţilor.
3. Instanţa de apel a reţinut în mod greşit că dispoziţiile art. 22 alin. (4) C. proc. civ. au fost respectate, susţinere ce nu a fost argumentată şi dovedită.
4. Contestatorul solicită Înaltei Curţi să precizeze ce s~a judecat şi care a fost obiectul judecăţii, întrucât instanţele anterioare nu au fost în stare la o atare calificare.
5. Contestatorul mai arată că decizia atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material cuprinde motive străine de natura pricinii, au fost încălcate regulile de procedură, prin judecarea cauzei ca şi apel în loc de contestaţie în anulare.
Contestatorul solicită Înaltei Curţi admiterea acţiunii şi obligarea pârâţilor să-i certifice stagiile de cotizare conform menţiunilor din carnetul de muncă.
Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data 26 mai 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raportul întocmit constatându-se că decizia obiect al prezentei căi de atac nu face parte din categoria hotărârilor judecătoreşti susceptibile de a fi atacate cu recurs.
Completul de filtru C3, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia de la aceeaşi dată, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
La data de 8 iunie 2015 recurentul conicstator a formulat punei de vedere la raportul de admisibilitate arătând că nu a formulat recurs în prezenta cauză, ci a formulat o cerere de apel în Dosarul nr. 304/54/2015 al Curţii de Apel Craiova, care a judecat dosarul încălcând procedura prevăzută de lege, respectiv, privându-l pe acesta de o cale de atac în primă instanţă.
La data de 12 iunie 2015 intimata-pârâtă A.J.O.F.M. Mehedinţi a formulat punct de vedere la raportul de admisibilitate solicitând respingerea, ca inadmisibil, a recursului.
S-a acordat termen pentru judecarea recursului la data de 17 iunie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.
Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 508 alin. (4) Noul C. proc. civ. „Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".
Hotărârea obiect ai contestaţiei în anulare, şi anume, Decizia nr. 3154 din 09 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosar nr. 1349/1D/1/2014 având ca obiect obligaţie de a face în materia asigurărilor sociale, este o hotărâre definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 Noul C. proc. civ., potrivit căruia sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel,, (ară drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului şi nici recursului şi ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor atare hotărâri.
Prin urmare, în raport de dispoziţiile art. 508 alin. (4) Noul C. proc. civ. anterior citate, Decizia nr. 1519 din 24 martie 2015 pronunţată în Dosar nr. 304/54/2015 (prin care Curtea de Apel Craiova a respins contestaţia în anulare împotriva Deciziei nr. 3154 din 09 septembrie 2014 a aceleiaşi instanţe), nu este susceptibilă de apel sau de recurs.
Aceasta întrucât potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi asigurări sociale."
Prin urmare, în raport de conţinutul dispoziţiilor legale anterior menţionate, se apreciază că recursul declarat este inadmisibil, hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Craiova fiind una definitivă în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 Noul C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului.
Sunt, totodată, aplicabile dispoziţiile art. 508 alin. (4) Noul C. proc. civ., în sensul că atâta vreme cât hotărârea atacată cu contestaţie în anulare nu este supusă apelului sau recursului, nici hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia în anulare nu este supusă unor atare căi de atac.
Referitor la precizarea formulată de către recurentul-reci amant prin punctul de vedere la raportul de admisibilitate conform căreia acesta a învederat că nu a declarat „recurs", ci „apel", Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 97 Noul C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursuri precum şi orice alte cereri date prin lege în competenţa sa.
În această materie, art. 21 din Legea nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciară prevede că „ secţia I civilă, secţia a II-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal, ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nieio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel".în ceea ce priveşte completele de judecată, potrivit art. 314 alin. (1) din aceeaşi lege, „Completele de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiaşi secţii".
Rezultă că în reglementarea dispoziţiilor Noul C. proc. civ. şi ale Legii nr. 303/2004 menţionate anterior, Înaltei Curţi nu i~au fost atribuite competenţe în a judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului, în condiţiile în care legile procesuale şi de organizare judiciară nu menţionează expres o astfel de posibilitate.
În plus, calea de atac exercitată împotriva unei hotărâri - Decizia nr. 1519 din 24 martie 2015 pronunţată în Dosar nr. 304/54/2015 de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, - ce a judecat contestaţia în anulare, îndreptată împotriva unei decizii de apel, în complet de apel, astfel după cum însuşi titularul prezentei căi de atac a invocat, nu ar putea fi, decât printr-o eroare întitulată „apel".
Faţă de cele arătate, criticile deduse judecăţii prin intermediul motivelor de recurs nu se mai impun a fi analizate, pentru considerentele menţionate, Înalta Curte urmând sa respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul O.A. împotriva Deciziei nr. 1519 din 24 martie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestalorul O.A., domiciliat în com. Pristol, judeţul Mehedinţi împotriva Deciziei nr. 1519 din 24 martie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, în contradictoriu cu pârâtele A.J.O.F.M. Mehedinţi cu sediul în Drobeta Turnu Severin. judeţul Mehedinţi, C.J.P.P. Mehedinţi cu sediul în Drobeta Turnu Severin, judeţul Mehedinţi şi I.T.M. Mehedinţi, cu sediul în Drobeta Turnu Severin, judeţul Mehedinţi.
Fără cale de atac,
Pronunţată în şedinţă publică azi, 17 iunie 2015-
| ← ICCJ. Decizia nr. 1647/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1650/2015. Civil → |
|---|
