ICCJ. Decizia nr. 1666/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1666/2015
Dosar nr. 6462/97/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 18 iunie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 22 august 2013, reclamantul M.G. a chemat în judecată pe pârâţii C.J.P. Hunedoara - C.E.M.C.M. şi C.M.C. Timişoara, solicitând anularea Deciziei asupra capacităţii de muncă nr. 1420 din 20 mai 3013 emisă de medicul expert al asigurărilor sociale de stat din cadrul serviciului de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă al C.J.P. Hunedoara şi anularea Deciziei medicale nr. 88 din 25 iulie 2013 dată de C.M.C. Timişoara, obligarea pârâtelor la emiterea unei decizii medicale care să-i permită obţinerea pensiei I.O.V.R.
Învestit cu soluţionarea cererii, Tribunalul Hunedoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 892/LM din 3 aprilie 2014 a respins acţiunea (astfel cum a fost precizată ulterior) reclamantului şi a disjuns cererea de chemare în garanţie a lui T.I., formulată de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul M.G.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, astfel învestită cu soluţionarea apelului, prin încheierea de şedinţă din 17 noiembrie 2014 a respins cererea de suspendare a judecării pricinii formulată de reclamant până la soluţionarea cererii de strămutare a cauzei, reţinând că prin Decizia nr. 3032 din 5 noiembrie 2014 Înalta Curte, secţia I civilă, a respins cererea formulată de apelant cu privire la strămutarea judecării apelului pe care l-a declarat împotriva sentinţei civile nr. 892/LM din 3 aprilie 2014 a Tribunalului Hunedoara.
Prin hotărârea atacată s-a amânat pronunţarea asupra apelului la data de 24 noiembrie 2014, iar prin Decizia nr. 787/A din 24 noiembrie 2014 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul M.G., decizie definitivă.
Împotriva încheierii de dezbateri din 17 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia a declarat recurs reclamantul M.G.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 27 aprilie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.
Completul de filtru C4, la data de 28 aprilie 2015, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea lui părţilor, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la filele 16-25 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, iar în data de 26 mai 2015 a fost primit la dosarul cauzei punctul de vedere al recurentului, în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., acesta arătând că instanţele de fond nu au insistat pentru aflarea adevăratei stări de fapt şi a legalităţii actelor medicale.
Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.
S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 18 iunie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părţilor.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 413 alin. (1) alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. instanţa are facultatea de a suspenda judecata când dezlegarea cauzei, depinde, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
Dispoziţiile art. 414 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat la instanţa ierarhic superioară, Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă.
Potrivit alin. (2) recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.
Din economia întregului text al art. 414 Noul C. proc. civ., reiese că obiectul recursului nu poate fi decât încheierea prin care s-a admis cererea de suspendare ori cea prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.
Prin urmare încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare nu intră în domeniul de aplicare al art. 414 Noul C. proc. civ.
În speţă, încheierea atacată a fost pronunţată într-un litigiu ce se finalizează cu o hotărâre definitivă, astfel încât nu poate fi atacată cu recurs.
Hotărârea atacată cu apel, respectiv sentinţa civilă nr. 892/LM din 3 aprilie 2014 a Tribunalul Hunedoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a fost pronunţată într-un litigiu de muncă şi nu poate fi supusă decât apelului, partea neavând deschisă şi calea exercitării unui recurs.
De altfel, prin Decizia nr. 787/A din 24 noiembrie 2014 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul M.G., decizie definitivă pronunţată de instanţa de apel în cadrul unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai căii de atac a apelului.
Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Din interpretarea acestui text legal rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu constituţional în raport de prevederile art. 129 din Constituţie.
Faţă de cele sus menţionate, încheierea premergătoare pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia la data de 17 noiembrie 2014, ce face obiectul prezentei cereri de recurs, nu este supusă acestei căi de atac.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul M.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul M.G. împotriva încheierii de şedinţă din data de 17 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1664/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1667/2015. Civil → |
|---|
