ICCJ. Decizia nr. 1677/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1677/2015
Dosar nr. 220/1/2015
Şedinţa publică din 18 iunie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, prin Decizia nr. 147/ A din 13 noiembrie 2013, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei şi Bucovinei formulat împotriva Sentinţei civile nr. 538 din 13 martie 2007 a Tribunalului Suceava, pronunţată în Dosarul nr. 4954/86/2006 (2705/C/2006).
A admis, în parte, apelurile declarate de pârâţii Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva - Direcţia Silvică Suceava, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava şi de intervenienţii Prefectul Judeţului Suceava, Fundaţia Pro Fondbis 1946, Semper - Suceava, formulate împotriva aceleiaşi sentinţe civile nr. 538 din 13 martie 2007 a Tribunalului Suceava, pe care o schimbă.
Judecând, a respins în întregime, ca neîntemeiată, acţiunea civilă exercitată de reclamantul Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei şi Bucovinei împotriva pârâţilor Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva - Direcţia Silvică Suceava şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava, având ca obiect revendicare imobiliară şi rectificare de carte funciară.
A admis cererile de intervenţie accesorie formulate în interesul pârâţilor de intervenienţii: C.A., H.I., H.E., F.E., Ş.M . , B.N., Ş.N., T.E., Ş.M. şi Ş.I.L.
A obligat reclamantul să plătească pârâtei Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva - Direcţia Silvică Suceava suma de 300,000 RON (trei sute mii RON), cheltuieli parţiale de judecată în apel.
A respins toate celelalte cereri de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Decizia nr. 3332 din 27 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor împotriva Deciziei civile nr. 147/ A din 13 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, şi împotriva încheierilor pronunţate în 21 iunie 2012, 11 septembrie 2012, 06 noiembrie 2012 şi 17 septembrie 2012 ale Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
S-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de pârâta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva - Direcţia Silvică Suceava şi de intervenienta Fundaţia Pro Fondbis 1946 Semper împotriva aceleiaşi decizii, iar cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata intervenientă H.I. a fost respinsă.
Împotriva deciziei nr. 3332 din 27 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, Fundaţia Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor a formulat cerere de revizuire înregistrată din 15 ianuarie 2015 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă, indicând ca temei legal dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3, 5, 8 şi 10 N.C.P.C.
Prin încheierea de şedinţă de la 19 martie 2015 s-a făcut corespondenţa între dispoziţiile din noul cod de procedură şi cele din vechiul cod, reţinându-se că litigiul a fost pornit sub imperiul codului de procedură de la 1865 şi temeiul de drept al cererii de revizuire îl constituie dispoziţiile art. 322 pct. 2, 4, 5, 7 şi 9 C. proc. civ. de la 1865. La termenul din 21 mai 2015, apărătoarea revizuentei a precizat că din eroare au fost indicate dispoziţiile din noul cod de procedură şi a depus precizări la cererea de revizuire, ca urmare a motivării deciziei revizuite.
Prin precizările depuse, revizuenta a dezvoltat doar motivele de revizuire cuprinse în pct. 2, 4 şi 5 din art. 322 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, referitor la pct. 2 că instanţa nu s-a pronunţat asupra petitului acţiunii, respectiv nu a examinat acţiunea în revendicare aşa cum a fost investită, făcând o confuzie între acţiunea petitorie şi acţiunea posesorie. Cu privire la pct. 4 a arătat că s-a formulat plângere penală pentru abuz în serviciu, respectiv la modul în care a fost stabilit cuantumul cheltuielilor de deplasare pentru cei trei experţi, stabilirea onorariului de expertiză şi a modalităţii de plată. În dezvoltarea motivului prevăzut la pct. 5, revizuenta a arătat că a depus un set de înscrisuri de CF, la care nu a avut acces, pe perioada desfăşurării primului ciclu procesual, prin care se face dovada dreptului de proprietate al revizuentei asupra imobilelor revendicate, şi că instanţa era obligată să examineze înscrisurile de CF pentru fiecare imobil în parte din litigiu.
Cererea de revizuire este inadmisibilă, potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia civilă nr. 3332 din 27 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, aşa cum s-a arătat, au fost respinse, ca nefondate recursurile declarate de reclamantul Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, de pârâta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva - Direcţia Silvică Suceava şi de intervenienta Fundaţia Pro Fondbis 1946 SEMPER.
Art. 322 alin. (1) C. proc. civ. prevede că: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul” se poate cere în ipotezele prevăzute la pct. 1-10 din textul menţionat, revizuenta prevalându-se în prezenta cauză, de ipotezele de la pct. 2 (dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut), pct. 4 (dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii ori dacă un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau grava neglijenţă în acea cauză), pct. 5 (când, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurarea mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau dacă s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere), pct. 7 (dacă există hotărâri potrivnice date de instanţe de recurs, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate) şi pct. 9 (dacă CEDO a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate).
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă ce poate fi exercitată în condiţiile strict şi limitativ prevăzute de lege.
Faţă de cerinţa premisă înscrisă în art. 322 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că pentru a fi susceptibilă de revizuire o hotărâre dată de o instanţă de recurs, aceasta trebuie, în principiu, să evoce fondul.
Dacă în ce priveşte judecata în prima instanţă, a evoca fondul înseamnă a examina raportul juridic dedus judecăţii pe baza probelor administrate în cauză, evocarea fondului de către instanţa de recurs, ca expresie a uneia din condiţiile prealabile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea care fusese reţinută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii decât cea care fusese aleasă până în acel moment.
O astfel de situaţie nu se întâlneşte în cazul în care instanţa de recurs respinge recursul.
În consecinţă, decizia supusă revizuirii în prezenta cauză, prin care au fost respinse recursurile, nu este o hotărâre care să evoce fondul, întrucât, instanţa nu a pronunţat ea însăşi o hotărâre asupra fondului pricinii, ci numai a analizat motivele de casare invocate de recurenţi, aşa încât ea nu poate face obiect al cererii de revizuire, nefiind îndeplinită condiţia de admisibilitate prevăzută în acest sens de art. 322 alin. (1) C. proc. civ.
Cu toate acestea, pentru anumite motive de revizuire, cum ar fi cele prevăzute de art. 322 pct. 4 (însă numai pentru condamnarea judecătorului), art. 322 pct. 7 (dacă există hotărâri judecătorești definitive potrivnice în una și aceeași cauză) și pct. 8 (dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată) în practica judiciară s-a considerat că pot fi revizuite toate hotărârile pronunţate de instanţele de recurs, chiar dacă prin ele nu se evocă fondul, precum şi hotărârile primei instanţe sau ale instanţei de apel prin care nu se rezolvă fondul pretenţiei deduse judecăţii. Ca atare, în privinţa motivelor de revizuire, prevăzute de art. 322 pct. 4 şi 7 invocate în prezenta cauză, urmează a se trece peste cerinţa evocării fondului.
În ceea ce priveşte pct. 4 de revizuire, se constată că este necesar pentru ca această cale de atac să fie exercitată, să fie întrunite cumulativ şi condiţiile ce vizează existenţa unei hotărâri de condamnare a judecătorului, martorului sau expertului pentru o infracţiune ce are legătură cu pricina şi această hotărâre să fi rămas definitivă.
În susţinerea acestui motiv de revizuire, revizuenta Fundaţia Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor a arătat că a formulat plângere penală pentru abuz în serviciu, cu privire la modul în care a fost stabilit cuantumul cheltuielilor de deplasare pentru cei trei experţi, stabilirea onorariului de expertiză şi a modalităţii de plată, însă nu a depus hotărârea de condamnare, aşa cum cere textul invocat. Prin nedepunerea acestei hotărâri, cererea de revizuire întemeiată şi pe acest motiv de revizuire este inadmisibilă.
Cât priveşte motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se constată că acesta a fost formulat pur formal fără a fi motivat, respectiv, fără a fi dezvoltate critici ce permit încadrarea în ipotezele prevăzute de textul legal, situaţie în care pune în imposibilitate Înalta Curte să verifice îndeplinirea condiţiilor prevăzute de dispoziţiile legale, relative la admisibilitatea acestei căi extraordinare de atac, pentru acest motiv invocat.
Excepţia inadmisibilităţii este prioritară faţă de excepţia tardivităţii susţinută de intimaţi prin întâmpinare, întrucât, numai cu privire la o cerere admisibilă din perspectiva art. 322 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de revizuire va trece la verificarea celorlalte cerinţe de formă şi de fond ale ipotezei de revizuire deduse judecăţii.
Pentru considerentele arătate, având în vedere că cererea de revizuire nu poate fi analizată în afara cadrului restrictiv al dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., pentru pct. 2, 5 şi 9, în ce priveşte hotărârile judecătoreşti ce pot forma obiect al revizuirii, iar pe de altă parte în ce priveşte motivele prevăzute de art. 322 pct. 4 şi 7 C. proc. civ. nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate specifice prevăzute de lege, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire dedusă judecăţii, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Fundaţia Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor împotriva Deciziei nr. 3332 din 27 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1723/2015. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 1670/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
