ICCJ. Decizia nr. 1779/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1779/2015
Dosar nr. 2903/98/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 22 septembrie 2015
Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 13 decembrie 2013, astfel cum a fost precizată la datele de 01 aprilie 2014 şi 03 iunie 2014, reclamanta C.C. a chemat în judecată pe pârâţii P.C.C., P.A.M., U.L., U.D. şi I.C., solicitând următoarele:
1) obligarea pârâţilor P.C.C. şi P.A.M. să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul arabil extravilan în suprafaţă de 9.200,08 mp, situat în comuna Sinești, judeţul Ialomiţa, tarlaua 57/1, parcela 70, identificat cu nr. cadastral şi înscris în cartea funciara electronică 26289 Sinești (provenită din conversia pe hârtie a C.F.) şi terenul arabil extravilan în suprafaţă de 15.600 mp situat în comuna Sineşti, judeţul Ialomiţa, tarlaua 57/1, parcela 71, identificat cu nr. cadastral X şi înscris în cartea funciară electronică x Sineşti (provenită din conversia pe hârtie a C.F.);
2) anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 18 septembrie 2013 la B.N.P. – M.D., cu sediul în mun. Bucureşti;
3) anularea contractului de vânzare-cumparare autentificat din 13 octombrie 2006 la B.N.P. C.S.P., cu sediul în loc. Voluntari, judeţul Ilfov;
4) achitarea de către pârâţi a contravalorii lipsei de folosinţă a terenului de 26.084,24 lei, pentru perioada 13 decembrie 2010 - 13 decembrie 2013.
Prin cererea precizatoare formulată la data de 01 aprilie 2014, aflată la fila 353 - dosar de fond, reclamanta C.C. a arătat, referitor la capătul patru de cerere privind contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului, că înţelege să îşi restrângă pretenţiile la ultimii trei anteriori promovării acţiunii, respectiv pentru perioada 13 decembrie 2010 - 13 decembrie 2013, estimată provizoriu la suma de 21.428, 58 lei, sumă ce urmează a fi actualizată până la plata efectivă.
Prin cerere reconvenţională, formulată în contradictoriu cu reclamanta, dar şi cu pârâta SC I.L.S.T.L. SRL, pârâta I.C. a solicitat anularea contractului de donaţie din 10 iulie 1995 şt a contractului de donaţie din 10 iulie 1995, ambele încheiat cu reclamanta, precum şi a contractului de donaţie autentificat din 05 septembrie 1996 încheiat între reclamantă şi SC LL.S.T.L. SRL.
Pârâţii U.L. şi U.D. au formulat cerere de chemare în garanţie a pârâtei I.C., a numitului C.T. şi G.M., în calitate de registrator şi, respectiv, asistent-registrator în cadrul Oficiului de cadastru şi Publicitate Imobiliară Ialomiţa - B.C.P.I. Slobozia şi a acestei instituţii, solicitând ca, în măsura în care se admite cererea reclamantei, să fie admisă şi cererea de chemare în garanţie, urmând ca fiecare din chemaţii în garanţie să fie obligaţi ia plata sumelor enunţate în petitul cererii de chemare în garanţie.
Pârâţii P.C.C. şi P.A.M. au formulat cerere de chemare în garanţie a pârâţilor U.L. şi U.D.
Prin Sentinţa civilă nr. 1222/ F din 18 iunie 2014, Tribunalul Ialomiţa a respins, ca neîntemeiate, atât cererea formulată de reclamantă împotriva pârâţilor P.C.C., P.A.M., U.L., U.D. şi I.C., cât şi cererea reconvenţională formulată de pârâta I.C. în contradictoriu cu reclamanta şi pârâta SC I.L.S.T.L. SRL, reprezentată de curator special avocat I.T., instanţa a anulat, ca netimbrate, atât cererea de chemare în garanţie formulată de pârâţii U.L. şi U.D., cât şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâţii P.C.C. şi P.A.M. Totodată, în temeiul art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, a dispus avansarea sumei de 600 lei reprezentând remuneraţia curatorului special din fondurile Ministerului Justiţiei şi a obligat pe pârâta I.C. Ia piaţa către stat a acestei sume.
Prin Decizia nr. 141/ A din 12 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a admis apelul declarat de reclamanta-pârâtă C.C. împotriva Sentinţei civile nr. 1222 din 18 iunie 2014, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa.
În consecinţă, a fost schimbată, în parte, sentinţa apelată, în sensul ca:
- a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 13 octombrie 2006 la B.N.P. - C.S.P.;
- a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 18 septembrie 2013 la B.N.P. - M.D.;
- au fost obligaţi pârâţii P.C.C. şi P.A.M. să lase reclamantei, în deplină proprietate şi liniştită posesie, suprafaţa de 9.200,08 mp teren, situat în comuna Sineşti, judeţul Ialomiţa, parte din tarlaua 57/1, parcela 70, cu nr. cadastral x, înscris în CF al localităţii Sineşti (ce nu a făcut obiectul contractului de donaţie autentificat din 05 septembrie 1996 la B.N.P. - M.P., donat de către reclamantă către SC I.L.S.T.L. SRL) şi suprafaţa de 15.600 mp teren extravilan, situat în comuna Sineşti, judeţul Ialomiţa, tarlaua 57/1, parcela 71, cu număr cadastral x din CF al localităţii Sineşti.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
A fost anulat, ca netimbrat, apelul declarat de pârâta I.C. împotriva aceleiaşi sentinţe civile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta C.C. recurs ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 07 mai 2015.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 26 mai 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 09 iunie 2015, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la filele 28-30, 37-38, 41-44 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat recurentei şi intimaţilor.
Intimaţii U.L., U.D. şi P.C.C., P.A.M. au depus puncte de vedere asupra raportului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., prin care au solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.
Analizând recursul formulai, în raport de excepţia de inadmisibilitate, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Dreptul de a exercita o cale de atac este unic şi se epuizează prin chiar exerciţiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiaşi hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept,
Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, rară drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul Cod de procedură civilă, publicată în M. Of. din data de 12 februarie 2013, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de munca şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000,000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel in cazurile in care legea prevede ca hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
În prezenta cauză, fiind vorba despre un litigiu evaluabil în bani, cu o valoare mai mică de 1.000.000 lei (valoare totală de 522.817,58 lei), început după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, în temeiul art. 18 alin. (2) din actul normativ amintit, se constată că Decizia nr. 141/ A din 12 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, nu este supusă recursului.
Prin urmare, instanţa urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta C.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta C.C. împotriva Deciziei nr. 141/ A din 12 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1790/2015. Civil. Actiune in raspundere... | ICCJ. Decizia nr. 1774/2015. Civil → |
|---|
