ICCJ. Decizia nr. 184/2015. Civil. Conflict de competenţă. Obligaţie de a face, pretenţii. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA a II-a CIVILĂ
Decizia nr. 184/2015
Dosar nr. 12785/300/2014
Şedinţa de la 22 ianuarie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba-lulia, reclamantul I.B.R. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Banca C.R. SA, Sucursala A.I. şi Banca C.R. SA, constatarea nulităţii absolute a unor clauze şi modificarea altora dintre ele, clauze stipulate în contractul de credit bancar pentru persoane fizice din data de 22 aprilie 2008 încheiat la Alba-lulia între reclamant şi pârâta Banca C.R. SA, prin Sucursala Judeţeană A.
Pârâta Banca C.R. SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Alba-lulia, excepţia lipsei capacităţii de folosinţă şi a calităţii procesuale pasive a Bănii C.R., Sucursala A.I., excepţia lipsei de interes în ceea ce priveşte pct. 2.10.b din condiţiile generale de creditare şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.
Prin sentinţa civilă nr. 1083 din 23 mai 2014 Judecătoria Alba-lulia a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de către pârâta Banca C.R. SA şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, reţinând că nu există nicio împrejurare de natură a atrage competenţa respectivei instanţe.
Astfel, s-a reţinut că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (8) C. proc. civ., privitoare la faptul că pentru soluţionarea cauzei este competentă instanţa de la domiciliul consumatorului, întrucât domiciliul reclamantului este în Bucureşti, aspect care ar atrage competenţa Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.
De asemenea, s-a mai reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., întrucât contractul de credit bancar pentru persoane fizice a fost încheiat cu Banca C.R. SA, neexistând acte juridice încheiate de reclamant printr-un dezmembrămant al pârâtei Băncii C.R. SA.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, iar reclamantul a depus la dosar precizări prin care a reiterat susţinerea că în cauză competenţa teritorială de soluţionare a cererii sale ar aparţine Judecătoriei Alba-lulia, în raport de dispoziţiile art. 109 C. proc. civ.
Respectiva precizare a fost calificată de instanţă ca având natura juridică a unei excepţii de necompetenţă teritorială, iar după deliberare Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 10533 din 8 octombrie 2014 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba-lulia şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă a suspendat judecarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
Instanţa a constatat că Judecătoriei Alba-lulia îi revenea competenţa teritorială în soluţionarea cauzei, în raport de următoarele considerente:
Instanţa a reţinut că în cauză nu este vorba de o acţiune care să atragă competenţa teritorială exclusivă a unei instanţe, reclamantul, având calitatea de consumator, a avut alegerea între mai multe instanţe competente (art. 116 C. proc. civ.), în speţă decizând să sesizeze Judecătoria Alba-lulia.
Contrar considerentelor sentinţei pronunţată de Judecătoria Alba-lulia, această instanţă avea competenţă teritorială în soluţionarea cererii, criteriul determinant al alegerii de competenţă fiind acela că respectivul contract de credit a fost încheiat la Alba-lulia, fiind semnat de către directorul executiv al Sucursalei judeţene A. a Băncii C.R., dezmembrămant fără personalitate juridică al pârâtei, după cum atestă menţiunile finale din condiţiile speciale.
În aceste condiţii, devin pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 109 C. proc. civ., conform cărora „cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului”.
În aceste condiţii, împrejurarea că reclamantul sau pârâta nu au domiciliul în circumscripţia Judecătoriei Alba-lulia nu au fost reţinute, câtă vreme reclamantul sesizase una dintre instanţele competente să soluţioneze cererea, în raport de textul legal evocat.
Lipsită de relevanţă a fost găsită şi susţinerea privind incidenţa dispoziţiilor art. 112 alin. (2) C. proc. civ., câtă vreme, chiar fără chemarea în judecată a Băncii C.R., Sucursala A., competenţa Judecătoriei Alba-lulia de soluţionare a cererii formulată de reclamant împotriva Băncii C.R. SA ar fi fost atrasă în raport de dispoziţiile art. 109 C. proc. civ. şi de împrejurarea că actul juridic vizat de cerere a fost încheiat de pârâtă prin reprezentantul respectivului dezmembrământ fără personalitate juridică.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente să judece aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Alba-lulia competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Instanţa reţine că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă acţiunea în constatarea caracterului abuziv al clauzelor dintr-un contract de credit bancar pentru persoane fizice, formulată de reclamantul-consumator I.B.R., în contradictoriu cu pârâtele Banca C.R. SA, Sucursala A.I. şi Banca C.R. SA.
Regula generală de drept comun, în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”.
Potrivit dispoziţiilor art. 109 C. proc. civ. „cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului”.
Conform art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în afară de instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, mai este competentă „instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor”.
În raport de aceste dispoziţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din prevederile art. 116 C. proc. civ.
Pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate, revine exclusiv reclamantului, opţiune susţinută de art. 116 C. proc. civ.
În speţă, se constată că, locul încheierii contractului de credit bancar a fost Sucursala A. a Băncii C.R. SA, dezmembrământ fără personalitate juridică al pârâtei.
În speţă, opţiunea reclamantului-consumator I.B.R. a fost în sensul soluţionării cauzei de către instanţa de la locul încheierii contractului de credit respectiv de Judecătoria Alba-lulia.
În consecinţă, Înalta Curte reţine că în urma introducerii acţiunii la Judecătoria Alba-lulia, competenţa a fost stabilită în favoarea acestei instanţe, nemaiputând fi declinată către o altă instanţă.
Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamantul I.B.R. în favoarea Judecătoriei Alba lulia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba-lulia.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1835/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1776/2015. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
