ICCJ. Decizia nr. 1776/2015. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1776/2015
Dosar nr. 6945/108/2013
Şedinţa publică de la 25 iunie 2015
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 941 din 8 aprilie 2014 Tribunalul Arad a respins acţiunea civilă exercitată de reclamanta SC C.A.A. SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de reclamanta SC C.A.A. SA în contradictoriu cu pârâţii C.N.A.D.N.R. SA prin D.R.D.P. Timişoara şi D.P.I.I.S., fără cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de reclamanta SC C.A.A. SA împotriva acestei sentinţe, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Timişoara, secţia a ll-a civilă prin decizia civilă nr. 908 din 5 noiembrie 2014.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC C.A.A. SA a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.
În argumentarea motivelor invocate, recurenta a susţinut, în esenţă, că hotărârea instanţei de apel cuprinde motive contradictorii, motive străine de natura cauzei şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept.
Astfel, susţine recurenta, instanţa de apel a reţinut în mod eronat că reclamanta ar fi susţinut caracterul normativ al hotărârii din 28 noiembrie 2008 a Consiliului Judeţean Arad, întrucât aşa cum rezultă din motivele de apel, a susţinut că hotărârea menţionată este un act administrativ, un act unilateral cu caracter individual care creează obligaţii în sarcina unor persoane bine determinate, respectiv în sarcina părţilor în litigiu.
În continuarea motivării, recurenta a reluat susţinerile prezentate în cererea de apel privind natura hotărârii din 28 noiembrie 2008 a Consiliului Judeţean Arad arătând că menţionata hotărâre este un act administrativ astfel cum este definit de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) al Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi ca atare, răspunderea civilă delictuală se angajează pentru repararea prejudiciilor cauzate în mod just unei persoane, în afara oricărei legături contractuale dintre persoana vătămată şi persoana răspunzătoare.
În opinia recurentei natura răspunderii pârâtelor este una delictuală, iar izvorul răspunderii este faptul ilicit extracontractual cauzator de prejudiciu, constând în refuzul nejustificat al C.N.A.D.N.R. SA de a executa şi celelalte lucrări la Staţia de epurare Arad, respectiv a bazinului de retenţie a căror contravaloare constituie obiect al prezentei cauze, fiind astfel întrunite elementele răspunderii delictuale aşa cum aceasta este definită de dispoziţiile art. 998 şi urm. vechiul C. civ.
Recurenta consideră că susţinerea instanţei de apel potrivit cărora hotărârile Consiliului Judeţean Arad din 28 noiembrie 2008 şi din 12 martie 2009 sunt acte de gestiune patrimonială, este eronată, întrucât hotărârea din 12 martie 2009 (care nu are legătură cu cauza) Consiliul judeţean Arad nu a concesionat sau închiriat terenul proprietatea sa pentru a se putea susţine că această hotărâre este un act administrativ de gestiune ci, este un act de transfer al proprietăţii terenului, întrucât prin această hotărâre s-a transferat dreptul din proprietatea publică a judeţului Arad în proprietatea publică a statului în temeiul Legii nr. 213/1998.
Recurenta susţine că toată motivarea deciziei instanţei de apel este o reiterare a considerentelor instanţei de fond care a stabilit un alt temei al acţiunii formulate de către reclamantă, respectiv o altă hotărâre a Consiliului judeţean, respectiv, din 12 martie 2009 care nu are legătură cu prezenta cauză.
Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel şi pe fond admiterea acţiunii.
Prin întâmpinările depuse la dosar intimatele pârâte D.P.I.I.S., C.N.A.D.N.R., D.R.D.P. Timişoara şi Ministerul Transportului au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 28 mai 2015 a fost încuviinţat, în unanimitate raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 3 iunie 2015.
Recurenta reclamantă SC C.A.A. SA şi intimata pârâtă C.N.A.D.N.R. SA, D.R.D.P. Timişoara au depus puncte de vedere asupra raportului.
Înalta Curte, analizând decizia recurată prin raportare la criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, urmând a respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ., hotărârea poate fi casată când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.
Din perspectiva motivului invocat, recurenta a susţinut că hotărârea cuprinde motive contradictorii, fără a prezenta însă în ce constă contradictorialitatea făcută de către instanţa de apel în prezentarea raţionamentului logico-juridic privind respingerea apelului ca nefondat.
În legătură cu acest motiv se va reţine că apelul are caracter devolutiv ceea ce permite instanţei de apel să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept aşa încât considerentele reprezintă analiza tuturor argumentelor care au constituit motive de apel, soluţia fiind motivată pe aspectele esenţiale care au format convingerea Curţii de Apel.
Din motivarea explicită şi argumentele aduse în sprijinul soluţiei rezultă că s-au respectat circumstanţele cauzei şi că au fost analizate motivele de fapt şi de drept care s-au invocat, instanţa referindu-se expres la dispoziţiile legale aplicabile.
Având în vedere că dezlegarea dată în considerente duce la soluţia din dispozitiv se constată că nu există contradictorialitate între dispozitivul deciziei recurate şi considerentele acesteia sau între considerente, astfel încât acest motiv va fi înlăturat.
Motivul prevăzut de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Din perspectiva motivului de recurs invocat, se constată că recurenta nu a indicat ce dispoziţii ale normelor de drept material au fost încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de apel în soluţionarea cauzei, ci s-au prezentat nemulţumirile sale referitoare la reţinerile instanţei de apel privind caracterul hotărârii din 28 noiembrie 2008 a Consiliului Judeţean Arad.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
În raport de definiţia prezentată, Înalta Curte, în acord cu reţinerea instanţei de apel, apreciază că hotărârile emise de Consiliul Judeţean Arad în privinţa trecerii suprafeţei de teren din domeniul public al Judeţului Arad în domeniul public al Statului Român nu au caracter normativ, deoarece nu instituie norme obligatorii pentru vreun subiect de drept, ci reprezintă acte de gestiune patrimonială.
Contrar susţinerilor recurentei, având în vedere că nici unul din actele administrative emise de Consiliul Judeţean Arad, respectiv hotărârea din 28 noiembrie 2008 prin care s-a acordat avizul de principiu privind transferul suprafeţei de teren în domeniul public al Statului Român, condiţionat de respectarea cerinţelor stabilite în anexa la hotărâre; hotărârea din 12 martie 2009 prin care s-a aprobat (în baza avizului de principiu emis anterior) trecerea aceleiaşi suprafeţe de teren în domeniul public al Statului Român, fără nicio sarcină şi fără a stabili vreo condiţie ori o obligaţie corelativă în sarcina Statului Român; hotărârea din 2009 prin care s-a aprobat trecerea aceluiaşi teren, liber de sarcini, în administrarea C.N.A.D.N.R. SA şi nici protocolul de predare primire a suprafeţei de teren, nu specifică nimic în legătură cu vreo pretinsă obligaţie corelativă a Statului Român privind efectuarea unor lucrări sau o obligaţie a C.N.A.D.N.R. SA de a executa lucrările invocate de către reclamantă, nu se poate aprecia că pârâta se face culpabilă de săvârşirea vreunei fapte ilicite ce ar atrage răspunderea civilă delictuală.
Astfel încât, instanţa supremă este în deplină concordanţă cu aprecierea instanţei de apel potrivit căreia în lipsa oricărui raport juridic contractual între reclamantă şi pârâtă, fapta pârâtei de a construi o autostradă pe terenul proprietatea publică a Statului Român ce i-a fost dat în administrare, liber de sarcini şi fără a-i fi instituite alte obligaţii accesorii sau corelative, nu poate fi considerată o faptă ilicită în sensul art. 998-art. 999 C. civ.
Susţinerea recurentei potrivit căreia hotărârea Consiliului Judeţean Arad din 12 martie 2009 nu are legătură cu prezenta cauză, este eronată.
Astfel, aşa cum în mod just a reţinut instanţa de apel, acordul Consiliului Judeţean Arad a fost dat prin hotărârea din 12 martie 2009 care face referire la avizul de principiu emis anterior prin hotărârea din 28 noiembrie 2008, astfel încât cele două hotărâri se află în interdependenţă, întrucât hotărârea din 12 martie 2009 nu putea fi aprobată fără avizul de principiu dat prin hotărârea din 28 noiembrie 2008.
Cât priveşte critica privind faptul că toată motivarea deciziei instanţei de apel este o reiterare a considerentelor instanţei de fond, este de reţinut că instanţa de apel poate să-şi însuşească motivarea primei instanţe, dacă situaţia de fapt şi apărările înaintea ei au rămas neschimbate, cum este cazul în speţă. Aceasta întrucât efectul devolutiv al apelului nu face să dispară hotărârea apelată, ci numai dă apelantului dreptul de a repune în discuţie faptele, instanţa de apel fiind obligată la rândul său, în caz de reformare, să motiveze împrejurările ce au determinat-o să schimbe soluţia primei instanţe, ceea ce în cauză nu s-a dispus.
Aşa fiind, se constată că, instanţa de apel a analizat şi a răspuns tuturor criticilor formulate, în cauză neexistând motive de nelegalitate, astfel încât, decizia atacată este la adăpost de orice critică.
În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta SC C.A.A. SA, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC C.A.A. SA împotriva deciziei civile nr. 908 din 5 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a ll-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 184/2015. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 1777/2015. Civil. Nulitate act juridic. Recurs → |
|---|
