ICCJ. Decizia nr. 192/2015. Civil. Răpire internaţională de copii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 192/2015
Dosar nr. 31266/3/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 21 ianuarie 2015
Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 28 octombrie 2014, F.C. a formulat recurs împotriva Deciziei civile nr. 311/A din 16 iulie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia iii a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Prin decizia recurată a fost respins, ca nefondat, apelul pârâtei F.C. împotriva sentinţei civile nr. 2154 din 20 decembrie 2013 pronunţată de Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Împotriva acestei decizii a formulat prezentul recurs pârâta F.C.
În motivarea recursului, recurenta a susţinut că sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., respectiv interpretarea greşită de către instanţa de apel a normelor de drept material, în speţă a dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 369/2004 privind aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980.
Prin rezoluţia din 29 octombrie 2014, a fost dispusă întocmirea raportului asupra admisibilităţii căii de atac, în condiţiile art. 493 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
După întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin rezoluţia din) aceeaşi dată, în condiţiile art. 494 alin. (4) din Legea nr. 134/2010, a fost dispusă comunicarea acestuia părţilor în vederea formulării unor puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.
Conform dovezilor ataşate la dosarul cauzei respectiv filele 22, 23, 24 şi 25 la data de 04 noiembrie 2014 raportul asupra admisibilităţii recursului a fost comunicat părţilor.
În termenul legal prevăzut de art. 494 alin. (4) teza I, intimaţii Ministerul Public prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Justiţiei au formulat puncte de jvedere.
Analizând în condiţiile art. 493 alin. 5 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. recursul formulai, Înalta Curte constată că este inadmisibil şi urmează, în consecinţă, să îl respingă, pentru următoarele considerente.
Obiectul prezentului dosar îl reprezintă înapoierea minorei E.M.V. la reşedinţa sa obişnuită din Belgia, în temeiul dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 369/2004 privind aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, ca urmare a deplasării ilicite şi Iară acordul tatălui acesteia, S.V., reprezentat în mod legal de Ministerul Justiţiei, în calitate de Autoritate Centrală pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor Convenţiei de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, în temeiul art. 7 din Legea nr. 369/2004.
În drept potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014 sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Legea nr. 369/2004 privind aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, incidenţă în cauză şi ale cărei dispoziţii nu au fost modificate de Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, în art. 2 stabileşte Tribunalul pentru minori şi de familie, Bucureşti ca instanţa competentă^pejftru soluţionarea cererilor adresate de către persoana fizică pentru înapoierea copilului aflat pe teritoriul României ca urmare a unei deplasări sau reţineri ilicite în sensul art. 3 din Convenţie.
Art. 12 alin. (2) din aceiaşi act normativ stabileşte totodată că hotărârea pronunţata de tribunal este supusă recursului la Curtea de Apel Bucureşti, secţia pentru minori şi familie.
Conform art. 23 din Legea nr. 369 /2004, dispoziţiile legii se completează cu cele ale C. proc. civ.
În cap. II, Dispoziţii de punere în aplicare din Titlul I al Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., art. 7 alin. (1) stabileşte următoarele: " Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este definitiva, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că "Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de prima instanţă este supusă "recursului" sau că " poate fi atacată cu recurs", ori după caz, legea specială foloseşte o altă expresie."
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale menţionate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în materia răpirii internaţionale de copii este apelul.
Faţă de cele sus menţionate, Decizia civilă nr. 311/A din 16 iulie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, nu este supusă căii de atac a recursului.
Prin urmare, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) raportat la dispoziţiile art. 493 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., urmează a se respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Firu Coleta împotriva Deciziei civile nr. 311/A din 16 iulie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia III-a civilă şi pentru cauze cu minori şî de familie.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1836/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 193/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
