ICCJ. Decizia nr. 1833/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1833/2015
Dosar nr. 3571/120/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 24 septembrie 2015
Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1493 din 4 decembrie 2014 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat pentru capătul de cerere vizând stagiul complet de cotizare, în raport de Sentinţa civilă nr. 2027 din 16 decembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, s-a respins restul pretenţiilor formulate de contestator.
Prin Decizia civilă nr. 493 din 1 aprilie 2015 Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul D.C. împotriva Sentinţei civile nr. 1493 din 4 decembrie 2014 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă.
Împotriva acestei hotărâri definitive a declarat recurs reclamantul D.C., ce a fost înregistrat la data de 22 iunie 2015 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat, la data de 2 iulie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.
Completul de filtru CF4, la data de 2 iulie 2015, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, iar în data de 3 august 2015 a fost primit la dosarul cauzei punctul de vedere al reclamantului D.C., în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, s-a trecut la judecarea recursului la data de 24 septembrie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind Cod de procedură civilă, fără citarea părţilor.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
În speţă, hotărârea atacată cu recurs, respectiv Decizia civilă nr. 493 din 1 aprilie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă a fost pronunţată în soluţionarea apelului declarat de reclamantul D.C. împotriva Sentinţei civile nr. 1493 din 4 decembrie 2014 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, în litigiul având ca obiect recalcularea drepturilor de pensie în raport de stagiul de cotizare complet corespunzător vechimii în grupa II de muncă.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 - privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 - privind Noul C. proc. civ., hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
Obiectul prezentului dosar îl reprezintă un litigiu de asigurări sociale, respectiv recalculare drepturi pensie.
În raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, Decizia civilă nr. 493 din 1 aprilie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă prin lege, cenzurii acestei căi de atac.
În consecinţă, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul D.C.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul D.C. împotriva Deciziei nr. 493 din 1 aprilie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1832/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1834/2015. Civil → |
|---|
