ICCJ. Decizia nr. 2098/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2098/2015
Dosar nr. 8006/2/2013*
Şedinţa publică din 8 octombrie 2015
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 37 din data de 17 ianuarie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul L.B., în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Bucureşti, Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti - Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În consecinţă, s-a dispus obligarea pârâtei Primăria Municipiului Bucureşti să soluţioneze notificările formulate cu nr. 2367/2001, 2368/2001, 2369/2001, 2370/2001, 2371/2001, 2373/2001, 2374/2001,2375/2001, 2376/2001, 2377/2001, şi 2378/2001 prin decizie sau dispoziţie motivată.
Reclamantul şi pârâta Primăria Municipiului Bucureşti au declarat apel împotriva acestei sentinţe.
Prin Decizia civilă nr. 192A din 28 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii cererii de schimbare a cererii de apel formulată de către apelantul-reclamant, a fost admisă excepţia lipsei de interes în formularea de către reclamant a căii de atac a apelului, a fost respins apelul formulat de apelantul-reclamant L.B. împotriva Sentinţei civile nr. 37 din 17 ianuarie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a III-a Civilă, în dosarul nr. 49942/3/2009, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti - Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti. De asemenea, a fost admis apelul formulat de apelanta-pârâtă Primăria Municipiului Bucureşti împotriva aceleiaşi sentinţe şi a fost schimbată în tot sentinţa civilă apelată în sensul că respinge acţiunea ca lipsită de obiect.
Prin Decizia civilă nr. 5309 din 14 septembrie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a admis excepţia nelegalei compuneri a curţii de apel.
Totodată, s-a admis recursul declarat de reclamantul L.B. împotriva Deciziei civile nr. 192 A din 28 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă, s-a casat această decizie şi s-a trimis cauza Curţii de Apel Bucureşti pentru rejudecare ca instanţă de recurs.
În rejudecare, prin Decizia civilă nr. 333 R din 12 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a constatat nul recursul declarat de către recurentul-reclamant L.B., s-a admis recursul formulat de recurenta-pârâtă Primăria Municipiului Bucureşti împotriva Sentinţei civile nr. 37 din 17 ianuarie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost schimbată în tot sentinţa civilă recurată şi s-a respins acţiunea ca lipsită de obiect.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare L.B.
Prin Decizia civilă nr. 644R din 2 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare, reţinând în motivarea soluţiei sale următoarele considerente:
Potrivit art. 318 C. proc. civ., pentru admisibilitatea contestaţiei în anulare este necesar ca dezlegarea dată de către instanţa de recurs să fie rezultatul unei erori materiale sau atunci când instanţa de recurs, respingând recursul a omis să cerceteze un motiv de casare sau de modificare.
În cauza de faţă, contestatorul a susţinut că instanţa de recurs a săvârşit o eroare materială în soluţionarea recursului, deoarece a respins ca tardiv recursul declarat împotriva Sentinţei civile nr. 37/17 ianuarie 2011 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, deşi existau la dosarul cauzei criticile aduse hotărârii pronunţate de către prima instanţă, critici care au fost invocate atât în faţa primei instanţe, cât şi cu ocazia soluţionării căii de atac declarate împotriva Sentinţei civile nr. 37 din 17 ianuarie 2011 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Curtea, în soluţionarea căii de atac, a constatat că, în considerentele deciziei pronunţate de către instanţa de recurs, s-a menţionat că a fost depusă declaraţia înregistrată la data de 7 aprilie 2011, aflată la dosarul iniţial al secţiei a IX-a civilă, însă această declaraţie nu cuprindea nicio critică concretă referitoare la hotărârea primei instanţe. De asemenea, s-a reţinut că au fost depuse "precizări la acţiune" la data de 26 noiembrie 2012, cu depăşirea termenului de 15 zile calculat de la data calificării căii de atac ca fiind recurs de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia civilă nr. 5309 din 14 septembrie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Verificând susţinerile contestatorului, precum şi actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că L.B. a depus la data 7 aprilie 2011 o declaraţie de apel (Dosar CAB nr. 49942/3/2009), care nu cuprinde criticile concrete privind modul de soluţionare al cauzei de către prima instanţă.
Pe parcursul soluţionării cauzei, în primul ciclu procesual, contestatorul nu a mai depus nici un act procedural, în cuprinsul căruia să invoce nemulţumirile sale referitoare la soluţia pronunţată de către Tribunalul Bucureşti.
În calea de atac a recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia civilă nr. 5309 din 14 septembrie 2012 a calificat calea de atac declarată împotriva Sentinţei civile nr. 37 din 17 ianuarie 2011 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, ca fiind recurs şi nu apel, aşa cum greşit a judecat Curtea de Apel Bucureşti.
De la data pronunţării Deciziei civile nr. 5309 din 14 septembrie 2012, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă (data calificării căii de atac ca fiind recursul), contestatorul avea la dispoziţie un termen de 15 zile înăuntru căruia putea şi trebuia să formuleze critici de nelegalitate referitoare la Sentinţa civilă nr. 37 din 17 ianuarie 2011 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Cu toate acestea, contestatorul L.B. nu a formulat în termenul legal nicio critică, împrejurare faţă de care, în mod corect, instanţa de recurs a constatat nulitatea recursului declarat de către contestator.
Spre deosebire de calea de atac a apelului, unde instanţa sesizată este obligată să analizeze toate motivele şi apărările invocate în faţa primei instanţe, chiar şi în lipsa unui apel motivat, fiind suficientă o simplă declaraţie de apel, în ceea ce priveşte recursul, partea care exercită calea de atac a recursului are obligaţia legală de a preciza criticile aduse hotărârii atacate, prin intermediul unui act procedural, care trebuie exercitat în termenul legal, sub sancţiunea decăderii.
În cauza de faţă, contestatorul nu şi-a exprimat nemulţumirile printr-un act procedural exercitat în termenul legal imperativ de 15 zile, motiv pentru care instanţa de recurs, în mod corect, a constatat nulitatea recursului declarat.
Având în vedere împrejurarea că instanţa de recurs a analizat cererile depuse de către contestator şi a statuat asupra inexistenţei unor critici concrete referitoare la soluţia pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, instanţa, sesizată cu soluţionarea contestaţiei în anulare, a constatat că nemulţumirile părţii nu se pot circumscriu noţiunii de greşeală materială, neîncadrându-se în dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.
Pe cale de consecinţă, curtea de apel a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul L.B., fără a formula motive de recurs.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 25 iunie 2015.
Înalta Curte, la termenul din 8 octombrie 2015, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. şi pe care o va admite, pentru considerentele care succed:
Împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, iar potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată cu contestaţie.
Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
În speţă, prin decizia pronunţată, curtea de apel a soluţionat contestaţia în anulare formulată de L.B. împotriva unei decizii pronunţată în recurs, având caracter irevocabil, raportat la dispoziţiile art. 377 alin. (2) pct. 5 coroborate cu cele ale art. 320 alin. (3) C. proc. civ.
Aşa fiind, hotărârea Curţii de Apel nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzută de art. 299 C. proc. civ.
Această concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac şi cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
Mai mult, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, iar, din acest motiv, aceasta apare ca o soluţie inadmisibilă.
Prin urmare, reţinându-se că Decizia nr. 644R din 2 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, este irevocabilă, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului şi, faţă de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul L.B. împotriva Deciziei nr. 644R din 2 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2248/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 332/2015. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
