ICCJ. Decizia nr. 2341/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2341/2015
Dosar nr. 11438/3/2015
Şedinţa din camera de consiliu de la 22 octombrie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de 24 februarie 2014, reclamanta SC R. SA în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a solicitat să fie obligaţi aceştia la plata sumei de 403641,45 lei, reprezentând despăgubiri ce va fi reactualizată cu indicele de inflaţie şi suma de 13247,91 lei cheltuieli de executare reactualizate cu indicele de inflaţie.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 406 din 17 noiembrie 2014 a admis excepţia lipsei competenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând incidente dispoziţiile art. 107 C. proc. civ. potrivit cărora competenţa teritorială se stabileşte în raport de locul unde domiciliază sau îşi are sediul pârâtul.
Astfel învestit prin declinare, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin Sentinţa civilă nr. 3019 din 29 mai 2015 şi-a declinat la rândul său competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
Pentru a se pronunţa astfel, această instanţă a reţinut că, în speţă, sunt incidente norme de competenţă teritorială alternativă şi că reclamanta şi-a exercitat dreptul de opţiune introducând acţiunea la Tribunalul Bacău.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul principal al prezentului litigiu îl constituie pretenţii decurgând din executarea silită pentru realizarea dreptului stabilit prin Decizia nr. 150 din 5 noiembrie 2008 în favoarea creditoarei B.C., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, care, susţine reclamanta, sunt instituţii publice implicate şi competente în a acorda măsurile reparatorii cuvenite persoanei îndreptăţite - creditoare.
Potrivit dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ., cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public, cum este cazul de faţă, pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului.
Acest text legal prevede un caz de competenţă teritorială alternativă în care interesul ocrotit prin această normă aparţine reclamantului şi îi acordă acestuia dreptul de a decide care va fi instanţa sesizată cu rezolvarea litigiului, dintre două sau mai multe instanţe deopotrivă competente teritorial.
În acest sens sunt dispoziţiile art. 116 C. proc. civ. potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
În speţă, cererea de chemare în judecată este îndreptată atât împotriva Statului, prin reprezentantul său Ministerul Finanţelor Publice cât şi împotriva unei autorităţi centrale, respectiv Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, astfel încât sunt incidente normele de competenţă teritorială alternativă conţinute de art. 111 C. proc. civ.
Cum reclamanta SC R. SA Oneşti, prin înregistrarea acţiunii pe rolul Tribunalului Bacău, a optat pentru această instanţă, care este instanţa în circumscripţia căreia se află sediul său, aceasta este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza.
Aşa fiind, Înalta Curte urmează să stabilească competenţa de soluţionare a prezentei cereri de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Bacău.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2340/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2343/2015. Civil → |
|---|
