ICCJ. Decizia nr. 2345/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2345/2015
Dosar nr. 1026/117/2015/a1
Şedinţa din camera de consiliu de la 22 octombrie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată în data de 17 martie 2014, reclamantul N.I. alături de alţi reclamanţi, având calitatea de procurori ai Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi Ministerul Finanţelor Publice ca prin hotărâre judecătorească să se calculeze şi să se plătească drepturile reprezentând dobânda legală aferentă drepturilor salariale restante stabilite prin Sentinţa civilă nr. 405 din 6 martie 2008 a Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1595/R/2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin încheierea de şedinţă din data de 4 martie 2014 a dispus disjungerea cauzei şi astfel cererea formulată de N.I. a constituit obiectul judecăţii în Dosarul nr. 1026/117/2015.
În Dosarul nr. 1026/117/2015, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 728 din 4 martie 2015, prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.
Pentru a decide astfel, Tribunalul Cluj a reţinut că potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2001 a dialogului social, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul şi că, din actele dosarului, rezultă că reclamantul N.I. are domiciliul în Alba Iulia, localitate din circumscripţia teritorială a Tribunalului Alba.
Prin urmare, a admis excepţia şi a declinat în favoarea Tribunalului Alba competenţa de soluţionare a cererii.
Astfel învestit prin declinare, Tribunalul Alba, secţia civilă, prin Sentinţa civilă nr. 1495 din 24 septembrie 2015, a admis, la rândul său, excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat în favoarea Tribunalului Cluj competenţa de soluţionare a cererii formulate de N.I. şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Tribunalul Alba a reţinut incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., interpretate în sens larg, cu referire la toate ciclurile procesuale ale judecăţii, întrucât finalitatea acestei dispoziţii legale este aceea de a înlătura cazurile de bănuială legitimă, care ar fi condus la formularea unei cereri de strămutare.
Astfel, a reţinut că, deşi, reclamantul nu îşi desfăşoară activitatea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, instanţă competentă material potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2001 coroborat cu prevederile art. 95 alin. (1) C. proc. civ. să soluţioneze litigiul dedus judecăţii în primă instanţă, întrucât calea de atac ce ar putea fi promovată împotriva sentinţei ar urma să se judece la Curtea de Apel Alba Iulia, instanţă unde îşi desfăşoară activitatea partea, pentru înlăturarea oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare cauzate de calitate părţii de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ. "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflat în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea."
Aceste dispoziţii legale au un caracter imperativ şi obligă reclamantul, în raport de calitatea sa de magistrat care funcţionează în cadrul instanţei competente să soluţioneze cauza, să sesizeze una din instanţele de acelaşi grad din raza unei curţi de apel învecinate.
În speţă, magistratul care are calitatea de reclamant nu funcţionează la Tribunalul Alba - competent material în primă instanţă sa soluţioneze litigiul, ci îşi desfăşoară activitatea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, însă calea de atac care ar putea fi promovată împotriva hotărârii date de Tribunalul Alba ar urma să se judece la Curtea de Apel Alba Iulia, aşadar la instanţa unde funcţionează, în calitate de procuror, în conformitate cu dispoziţiile art. 214 şi art. 216 din Legea dialogului social nr. 62/2011, coroborate cu prevederile art. 96 alin. (2) C. proc. civ.
Drept urmare, cum norma cuprinsă în art. 127 din C. proc. civ. este imperativă, faţă de cele ce preced, instanţa competentă teritorial sa soluţioneze prezenta pricină este Tribunalul Cluj, în favoarea căreia va fi stabilită competenţa de soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2343/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2346/2015. Civil → |
|---|
