ICCJ. Decizia nr. 2340/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2340/2015
Dosar nr. 737/229/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 22 octombrie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de 7 aprilie 2014, reclamantul J.Ş. a chemat în judecată pe pârâţii T.N., M.R., L.P. şi L.I., solicitând să se constate că fiecare dintre titularii dreptului de proprietate înscrişi pe titlul de proprietate nr. 084508/55566 din 18 aprilie 1997 au o cotă de 1/5 în calitate de descendenţi de ordinul I ai defunctului L.Ş., decedat la data de 16 august 1998 şi să se constate calitatea de moştenitori a pârâţilor - colaterali privilegiaţi - fiecare cu o cotă de 1/4 din masa succesorală a defunctului; să se constate că pârâţii au fiecare o cotă de 1/4 din suprafaţa de teren extravilan deţinută în baza titlului de proprietate anterior menţionat; să se constate valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare privind suprafaţa de 12.110 mp teren arabil extravilan situat pe teritoriul comunei Gura Ialomiţei şi să se pronunţe o hotărâre judecătorească care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Feteşti, a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale teritoriale, iar, prin Sentinţa civilă nr. 1898 din 27 octombrie 2014 a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. în sensul că este competentă instanţa de la ultimul domiciliu al defunctului, în litigiul având ca obiect principal dezbatere succesiune. În această situaţie, cum ultimul domiciliu al defunctului L.Ş. a fost în localitatea Slatina, judeţul Olt, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Slatina, acestei din urmă instanţe îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.
Astfel învestită prin declinare, Judecătoria Slatina, prin Sentinţa civilă nr. 3611 din 4 mai 2015 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocate de reclamantul J.Ş.; a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Feteşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a se pronunţa astfel, această judecătorie a reţinut că situaţia de fapt conduce la concluzia că ultimul domiciliu al defunctului s-a aflat în comuna Mihail Kogălniceanu, unde acesta avea unicele rude, deţinea bunuri imobile şi a decedat, iar nu în municipiul Slatina unde era, exclusiv, menţiunea din actul de identitate.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul principal al prezentului litigiu îl constituie dezbaterea succesiunii autorului reclamanţilor, defunctul L.Ş., de a cărei soluţionare depinde şi soluţionarea capătului de cerere accesoriu privind antecontractul de vânzare-cumpărare a suprafeţei de 12.110 mp teren arabil extravilan situat în comuna Gura Ialomiţei.
Potrivit dispoziţiilor art. 118 alin. (1) C. proc. civ., cererile în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului.
Textul conţine norme legale imperative ce reglementează o competenţă teritorială exclusivă, de la care nu sunt permise derogări.
Dispoziţiilor art. 117 C. proc. civ. reglementează competenţa instanţei în ce priveşte soluţionarea cererilor privitoare la imobile, prevăzând că: "(1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul. (2) Când imobilul este situat în circumscripţiile mai multor instanţe, cererea se va face la instanţa domiciliului sau reşedinţei pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripţii, iar în caz contrar, la oricare dintre instanţele în circumscripţiile cărora se află imobilul. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică, prin asemănare, şi în cazul acţiunilor posesorii, acţiunilor în grăniţuire, acţiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum şi în cazul celor de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune."
Astfel, din perspectiva acestor dispoziţii legale, este de reţinut că menţionarea cererilor de împărţeală judiciară a unui imobil în cuprinsul art. 117 alin. (3) C. proc. civ. ca atrăgând competenţa exclusivă a instanţei în a cărei circumscripţie se află imobilul, are ca finalitate delimitarea sferei de aplicare a art. 117 de art. 118 C. proc. civ.
Astfel, actuala reglementare menţionează competenţa instanţei de la locul imobilului pentru cererile de împărţeală judiciară a unui imobil, cu excepţia cazurilor când indiviziunea rezultă din succesiune.
Prin urmare, în materie succesorală, până la ieşirea din indiviziune, competenţa aparţine în mod exclusiv instanţei de la ultimul domiciliu al defunctului şi nu instanţei în a cărei circumscripţie teritorială se află situat bunul imobil ce face obiectul partajului succesoral.
Chestiunea care interesează pentru corecta dezlegare a conflictului negativ de competenţă cu care a fost învestită Înalta Curte în prezenta cauză este aceea de a şti care este ultimul domiciliu al defunctului, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 118 alin. (1) C. proc. civ.
În acest context al analizei se reţine că menţiunile cu privire la domiciliu din actul de identitate au doar efect declarativ de evidenţă a persoanei, persoana fizică având domiciliul acolo unde are locuinţa sa statornică şi principală, iar domiciliul persoanei fizice, astfel înţeles, interesează în stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze litigiul.
Fiind vorba, deci, despre o chestiune de fapt, dovada domiciliului se poate face, în principiu, prin orice mijloc de probă.
Din actele şi lucrările dosarului a rezultat că ultimul domiciliu în fapt al defunctului L.Ş. a fost în localitatea Mihail Kogălniceanu, unde s-a produs şi decesul, localitate unde se aflau unicele sale rude. Totodată, a rezultat că imobilele ce fac obiectul petitului privind partajul succesoral se află în comuna Mihail Kogălniceanu, unde a survenit şi decesul, potrivit copiei certificatului de deces depusă la dosarul cauzei - Dosar nr. 737/229/2014 Judecătoria Feteşti.
Din perspectiva celor expuse, se constată că instanţa competentă pentru soluţionarea capătului de cerere, având ca obiect dezbaterea succesiunii defunctului L.Ş., precum şi a capetelor accesorii este Judecătoria Feteşti, în raza de competenţă a căreia se află comuna Mihail Kogălniceanu.
Aşa fiind, Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de judecare a cauzei în favoarea Judecătoriei Feteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Feteşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2313/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2341/2015. Civil → |
|---|
